Sunteți pe pagina 1din 9

Evaluare

La literatura universala
Aspectele literare

Elaborat:Grigoras Irina
Clasa XI-uman
Profesor: Morcov Aliona
NATURALISM

Naturalismul este o ramura a realismului, o miscare


literara, proeminenta la sfirsitul secolului al XIX-leain
Franta si in restul Europei. Curent sau tendinta in arta
si literatura care se caracterizeaza prin observarea
riguroasa a faptelor din realitatea obiectiva, prin redarea
lor fidela.
OPERE /AUTORI
 Domnisoara Iulia-August Strindberg

 In vreme de razboi-Ion Luca Caragiale

 Ciuliandra-Liviu Rebreanu

 Le Petit journal -Emile Zola

 Journal intime Pierre Loti


PERSONAJE

 Domnisoara Iulia

 Stavrache

 Puiu faranga
C A R AC T E R I Z A R E DOMNISOARA
IULIA

Domnişoara Iulia este o tânără aristocrată care, în noaptea de


Sânziene, trăieşte un moment de pasiune cu majordomul
tatălui ei, moment pe care ajunge să-l plătească apoi cu viaţa.
După o noapte nebună, se simte murdărită şi alege să se
sinucidă pentru că la lumina zilei totul este de neîndurat, iar
consecinţele faptei ei pot schimba lumea.
OPERA: D O MN IS OAR A I U L I A

 Din numărul mare de piese scrise de August Strindberg, "Domnişoara Iulia"


este o adevărată capodoperă şi, este uimitor cum această piesă, poate să
demonstreze geniul lui Strindberg cu câteva personaje şi câteva idei. Piesa are
doar trei personaje: domnişoara Iulia fiica contelui, Jean valetul şi Cristina
bucătăreasa. Scena o bucătărie. În noaptea de Sânziene, domnişoara Iulia,
aristocrată, cu o mare putere de seducţie se amuză să răpească bucătăresei
logodnicul şi i se dă acestuia, urmând de aici o serie întreagă de
complicaţii.Totul în piesă este magic de la seducerea domnişoarei Julia de către
Jean valetul şi atmosfera nopţii de Sânziene, până la sugestia sinuciderii. Cu o
mare pricepere Strindberg, ca nimeni altul, sugerează în scenă prezenţa unui
personaj absent. O pereche de cizme şi o sonerie sunt de ajuns pentru ca
bătrânul Conte să fie în scenă şi să influenţeze reacţiile lui Jean. Cizmele şi
soneria descriu un personaj chiar dacă-i nevăzut.
BIOGRAFIE
 August Strindberg (n. 22 ianuarie 1849 - d. 14 mai 1912) a fost
un dramaturg suedez. Teatrul său, prin originalitatea personajelor,
a constituit o influență importantă în literatura universală
a secolului al XX-lea. În prefața piesei de teatru Domnișoara Iulia,
Strindberg își prezintă „sufletele” (personajele) ca fiind
„conglomerate, făcute din stadii trecute sau prezente ale
civilizației, fragmente de umanitate, haine de duminică peticite,
toate strânse la un loc, așa cum este ființa umană”.
 1901 - Se căsătorește cu o actriță norvegiană, Harriet Bosse, care
îl acceptă fiind într-o stare de spirit similară celei a Fridei în urmă
cu 8 ani. Căsătoria lor nu a avut mai mult succes decât
precedentele, separarea producându-se după 3 ani.
 14 mai 1912 - Strindberg moare puțin timp după ce, cu ocazia
aniversării a 63 de ani de viață, fusese celebrat peste tot în Suedia.
CIULEANDRA - D E S P R E
OPERA

 Ciuleandra este un roman scris de Liviu Rebreanu.


 Romanul “Ciuleandra” este alcătuit din 31 de capitole și se deschide cu un moto: ”…și
nu știi că tu ești ticălos și mișel și sărac și orb și gol…” (Apocalipsa, III – 17). Acesta are
un rol anticipativ deoarece prezintă ipostaza finală a personajului principal, nebunia
acestuia, dar ilustrează, totodată, și faptul că niciodată nu ne cunoaștem suficient de bine,
niciodată nu știu dacă în interiorul unei ființe aparent inofensivă se poate afla instinctul
criminal. Trebuie doar să știm să ne controlăm pornirile.
 Tilul operei poate fi privit din două unghiuri, având un sens denotativ și un sens
conotativ. El exprimă pe de o parte nebunia dansului, “Ciuleandra” fiind considerat un dans
dionisiac în care fiecare dintre participanți se deslănțuie: ”Pornește ca o horă oarecare, foarte
lent, foarte cumpătat. Jucătorii se adună, se îmbină, se înșiră, probabil după simpatii, ori la
întâmplare, indiferent. Pe urmă, când se pare că oamenii s-au încins puțin, muzica prinde a se
agita și a se iuți. Ritmul jocului se accelerează, firește. Jucătorii, cuprinși de după mijloc,
formează un zid compact de corpuri care se mladie, se îndoaie, se răsucește, și tresaltă cum
poruncesc lăutarii. Cu cât se prind mai tare jucătorii, cu atât muzica devine mai zvăpăiată,
mai sălbatică. Picioarele flăcăilor scăpară vijelios, schițează figuri de tropote, sărituri de
spaimă, zvâcniri de veselie.
LIVIU REBREANU
 Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, Târlișua,
Bistrița-Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare,
Argeș) a fost un prozator și dramaturg român, membru
al Academiei Române.
 În scrierile sale de sertar, la început în limba maghiară,
și apoi în limba română, multe amintiri din copilărie
aduc pe oamenii acestor locuri în prim-plan. Deși
localizate în imaginarul Pripas (identificat de cercetători
cu Prislopul în care Rebreanu a locuit mai târziu), unele
episoade din Ion au păstrat cadrul toponimic și
onomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este
intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor).