EFECTUAT: Manoli Marina

Studenta GR. FRE-1401

 Conjuncția este o parte de vorbire
neflexibilă care face legătura între părți de
propoziție de același fel sau două propoziții.
Conjuncția nu are funcție sintactică, este un
cuvânt ajutător (instrument gramatical).
Următoarele conjuncții sunt cele mai des
folosite: și, nici, de, sau, ori, dacă, fiindcă, iar,
dar, însă, ci, deci, că, să, ca să, căci, deși,
încât, deoarece.
 Andrei și Ioana au plecat la cumpărături.
(conjuncția și face legătura între subiectele
Andrei și Ioana)
 Am plecat la librărie 1/ și am cumpărat mai
multe cărți. 2/ (conjuncția și face legătura între
propozițiile 1 și 2)
 DE REȚINUT !!! este că legătura
între propoziții se poate face și prin alte părți
de vorbire: pronume relative (care, cine, ce,
cât) sau prin adverbe relative (unde, de unde,
până unde).
Spre deosebire de celelalte conjuncții,
care au rolul de a face legătura între două
propoziții, conjuncția să este un semn
distinctiv al modului conjunctiv.
 A venit spre mine 1/ să-mi arate 2/ că am
greșit. 3/ (conjuncția să este semnul modului
conjunctiv – să arateși face legătura între
propozițiile 1 și 2, conjuncția că face legătura
între propozițiile 2 și 3 )
1 Clasificarea conjuncțiilor
 2 Conjuncții coordonatoare
 3 Conjuncții subordonatoare
 4 Punctuația conjuncțiilor
 5 Părți de vorbire cu valoare de conjuncție
subordonatoare
 După formă conjuncțiile sau locuțiunile
conjuncționale pot fi de două feluri: simple (și,
nici, dar, iar, însă, ci, ba, deci, că, să, căci, de, fie)
sau compuse (ca să, încât să, cum că).
 După funcția pe care o îndeplinesc, conjuncțiile
sau locuțiunile conjuncționale pot fi:
1. conjuncții coordonatoare (și, nici, și cu, ci și, cât
și, dar și, precum și, sau, ori, fie, dar, iar, însă, ci
așadar, deci, prin urmare) și
2. conjuncții subordonatoare (că, să, ca să, ca ...
să, dacă, de, căci, deoarece, fiindcă, pentru că,
pentru ca să, pentru ca ... să, fără să, după
cum, deși, măcar să, măcar de, încât).
 Conjuncțiile coordonatoare leagă două părți
de propoziție sau două propoziții, care nu
depind una de alta (care stau pe același
plan).
Cartea și caietul sunt pe birou.
(conjuncția și leagă două subiecte)
Cartea este pe birou, 1/ dar caietul este în
geantă.2/ (conjuncția dar leagă propozițiile
principale 1 și 2)
Să-mi spui 1/ce dorești 2/ și cum
dorești.3/ (conjuncția și leagă două propoziții
secundare 2 și 3, determină verbul să spui)
 Raportul stabilit între părți de propoziție sau
propoziții, exprimat cu ajutorul conjuncțiilor
coordonatoare, se numește raport de
coordonare, iar acele părți de propoziție sau
propozițiile sunt coordonate.
Există patru feluri de conjuncții și locuțiuni
conjuncționale: copulative (și, nici, și cu, ci și,
cât și, dar și, nu numai, precum
și), adversative (dar sau da, iar, însă, ci, în
schimb), disjunctive (sau, ori, fie,
ba), conclusive(deci, prin urmare, așadar, în
concluzie).
 Conjuncțiile subordonatoare leagă două
propoziții: una secundară și alta principală.
Propoziția secundară se află într-un raport de
subordonare față de propoziția pe care o
determină.
 Am mâncat atât de mult, 1/ încât mi-a fost
rău. 2/(conjuncția încât face legătura între
propoziția secundară 2 și principala 1)
 Atunci când părțile de propoziție sau
propozițiile se află într-un raport de
coordonare, introduse prin conjuncțiileși, sau,
ori, nu se despart prin virgulă.

Am fost la supermarket 1/ și am cumpărat

pâine și lapte.2/ (conjuncția și exprimă un
raport de coordonare între propozițiile 1 și 2,
dar și între complementele pâine și lapte)
 Se despart prin virgulă părțile de
propoziție sau propozițiile atunci când sunt
legate prin conjuncțiile sau locuțiunile
conjuncționale coordonatoare: nici, dar, iar,
însă, ci, ci și, dar și, precum și, deci, prin
urmare, așadar, în concluzie.
Nu am cumpărat lapte, 1/ însă am
cumpărat pâine. 2/ (conjuncția însă leagă
două propoziții principale)
 Se despart prin virgulă părțile de
propoziție coordonate, legate prin
conjuncția și, repetată înaintea tuturor părților
de propoziție din coordonare.
Am cumpărat lapte, și pâine, și fructe. (pâine,
fructe se află într-un raport de coordonare; fac
parte dintr-o enumerare)
 Se despart prin virgulă părțile de propoziții
sau propozițiile coordonate, atunci când
conjuncția se află între elementele coordonate
dar și înaintea primului element al coordonării.
Şi eu citesc, 1/și eu scriu.2/ (conjuncția și este
prezentă în primul termen al coordonării și
face legătura între propozițiile coordonate)