Sunteți pe pagina 1din 12

Noţiuni generale, reglementari legale şi

clasificare.
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale

Noţiune, enumerare şi clasificare.

Sintagma “moduri de dobândire a dreptului de proprietate” desemnează totalitatea


mijloacelor reglementate de lege – acte juridice şi fapte juridice – prin care se poate dobândi
dreptul de proprietate.

Reglementare

Modurile generale (legale), în enumerarea Codului civil, sunt:


a) succesiune legala sau testamentara,
b) legate(Legatul este o liberalitate, adica un act juridic unilateral, cu titlu gratuit si
pentru cauza de moarte, cuprins intr-un testament, prin care testatorul desemneaza una
sau mai multe persoane (numite legatari), care, la decesul sau, vor primi, dupa caz, intreg
patrimoniul, o fractiune din patrimoniu sau anumite bunuri determinate din
patrimoniul apartinand testatorului).
c) convenţie sau contract translativ sau constitutiv de drepturi reale
d) tradiţiune,
e) accesiune sau încorporaţiune,
f) prescripţie achizitivă sau uzucapiune,
g) lege,
h) ocupaţiune.
i) la modurile prevazute de vechiul Cod civil s-au mai adaugat in noul Cod civil hotararea
judecatoreasca si actul administrativ (art.557 alin. 1 si alin. 2).
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale

Cel mai important mod de dobândire a dreptului de


proprietate este convenţia sau contractul.
Definitie:
Contractul este acordul de voinţă realizat între două sau
mai multe persoane cu intenţia de a produce efecte juridice (ex:
vânzarea-cumpărarea, schimbul, donaţia şi renta viageră).
Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra
unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin
care s-a constituit ori s-au transmis în mod valabil.
În această situaţie, contractul se consideră încheiat numai
atunci când acordul de voinţă îmbracă forma solemnă a
înscrisului autentic.
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale

Accesiunea sau încorporaţiunea


Definitie
Accesiunea este acel mod de dobândire a proprietăţii conform căruia tot ce se uneşte cu
un lucru sau se încorporează într-un lucru devine proprietatea aceluia, căruia îi aparţine lucru la
care s-a făcut unirea sau incorporaţiunea.
Proprietarul bunului mai important, considerat principal, devine şi proprietar al bunului
mai puţin important sau accesoriu.
Fosul proprietar al bunului accesoriu, de regulă, are dreptul să primească o despăgubire,
în virtutea principiului îmbogăţirii fără just temei ( faptul juridic licit prin care are loc mărirea
patrimoniului unei persoane prin micşorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fară
ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau un temei juridic).
Accesiunea este de două feluri:
 imobiliară care la randul ei poate fi: naturală şi artificială.
 mobiliară.
Accesiunea imobiliară naturală – unirea sau incorporarea a două bunuri având
proprietari diferiţi, fără intervenţia omului:
a) aluviunea. Sunt creşterile de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimţite la malurile fluviului sau ale
râurilor. Aluviunea este în folosul proprietarului riveran.
b) avulsiunea. Consta în ruperea unei bucăţi de teren prin efectul apelor şi alipirea ei la terenul unui
alt proprietar. Ea devine proprietatea celui la care s-a lipit dacă proprietarul de la care s-a făcut
ruperea nu o revendica timp de un an.
c) insulele şi prundişurile.( art. 573 Cod Civil)
e) accesiunea naturala a animalelor (art.576 Cod Civil)
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale

Accesiunea imobiliară artificială – se realizează prin intervenţia şi activitatea omului:

a) accesiunea construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul său cu
materialele aflate în proprietatea altei persoane => proprietarul terenului devine şi proprietar al construcţiei,
plantaţiei sau altei lucrări; el este însă îndatorat, în virtutea principiului îmbogăţirii fără just temei, să
plătească valoarea materialelor celui căruia i-au aparţinut; de asemenea, poate fi obligat şi la plata de daune
interese în condiţiile răspunderii civile delictuale;

b) accesiunea construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale
pe un teren, aflat în proprietatea altuia => proprietarul terenului devine şi proprietar al construcţiei,
plantaţiei sau lucrărilor realizate, având însă obligaţia să-l despăgubească pe constructor tot pe temeiul
principiului îmbogăţirii fără justă cauză;

Tratamentul juridic al constructorului de rea-credinţă

Este acea persoană care ridică o construcţie sau face o plantaţie sau altă lucrare pe un teren,
cunoscând că terenul în cauză nu-i aparţine, ci este proprietatea altuia.

Proprietarul terenului are două posibilităţi:


a) invocă accesiunea devenind proprietar al construcţiei, plantaţiei ori lucrării respective, cu obligaţia de a
plăti constructorului de rea-credinţă valoarea materialelor şi preţul muncii;

b) îl obligă pe constructorul de rea-credinţă să procedeze la desfiinţarea sau ridicarea construcţiei, plantaţiei


sau lucrării respective, pe propria lui cheltuială, şi de a pretinde daune-interese, dacă a suferit un prejudiciu,
în condiţiile răspundrii civile delictuale.
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă

Este persoana care ridică o construcţie sau face o plantaţie sau altă lucrare pe un teren,
având convigerea fermă, dar eronată, că acel teren se află în proprietatea sa.
Proprietarul terenului devine, prin accesiune, şi proprietar al construcţiei, plantaţiei sau
altei lucrări, fără a putea cere demolarea ori desfiinţarea ei. El este însă îndatorat, în virtutea
principiului îmbogăţirii fără just temei, să plătească valoarea materialelor celui căruia i-au
aparţinut.
Dreptul de accesiune imobiliară artificială ia naştere numai în momentul în care
proprietarul terenului îşi manifestă expres voinţa de a deveni proprietarul construcţiei, invocând
accesiunea.
Constructorul are calitatea de creditor iar proprietarul terenului pe aceea de debitor al
obligaţiei de despăgubire.

Accesiunea mobiliară

– unirea a două bunuri mobile care aparţin la proprietari diferiţi ori confecţionarea sau
obţinerea unui bun de către o persoană, prin munca sa, folosind materialele altuia aceasta fiind
reglementată de Codul Civil prin articolele 598-601.
Bunul mobil produs cu materialele altuia aparține, în funcție de raportul dintre valoarea
manoperei și cea a materialelor, fie celui care l-a confencționat, fie proprietarului materialelor cu
obligația de a-l despăgubi pe celălalt.
În cazul în care se realizează unirea a două bunuri cu proprietari diferiți, fiecare dintre
aceștia poate cere separarea bunurilor dacă prin aceasta nu se produce celuilalt un prejudiciu mai
mare de o zecime din valoarea bunului său.
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale

Ocupaţiunea

Ocupatiunea este acel mod de dobândiure a dreptului de


proprietate prin luarea în posesie a unor bunuri ce nu sunt
cuprinse în patrimoniul nimănui.
Ocupaţiunea este un mijloc prin care se poate dobândi
doar proprietatea unor lucruri corporale mişcătoare,
bunurile imobile nefiind susceptibile de dobândire prin
ocupaţiune.
Ea nu se aplică nici în cazul lucrurilor ce aparţin
domeniului public.
Ocupaţiunea constituie un mod originar de dobândire a
proprietăţii, bunul intrând în patrimoniul dobânditorului liber
de orice sarcină din trecut.
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale

Tradiţiunea

Tradiţiunea este operatiunea juridica de predare materială sau remitere a


bunului de la transmiţător la dobânditor.

Traditiunea nu poate fi asociata cu o simpla remitere a bunului, ci ea depinde


de conventia care insoteste acest fapt, avandu-se in vedere transmiterea numai a
elementului material al posesiei ca stare de fapt.

Astfel ca traditiunea va prezenta in practica doua elemente distincte:


- conventia prin care partile s-au inteles sa transmita bunul
- faptul predarii sau al remiterii bunului (donatiile sub forma darurilor manuale sau
instrainarea titlurilor la purtator)

Darurile manuale sunt donatii (consimtite de parti) ale unor bunuri mobile corporale
(precum si titluri la purtator), care sunt valabile fara respectarea vreunei forme solemne, cu
conditia realizarii lor prin efectiva traditiune (remiterea lucrului). Darurile de nunta sunt si ele -
de cele mai multe ori - simple daruri manuale, deci donatii.
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale

Succesiunea

Transmiterea dreptului de proprietate prin succesiune are loc prin două


modalități:
- succesiunea legală când moștenirea se deferă prin lege moștenitorilor legali;
- succesiunea testamentară este acea formă de moștenire care se transmite printr-un
act de ultimă voință al defunctului către persoanele pe care le consideră beneficiare
însă cu respectarea anumitor cotități reglementate de lege prin rezerva succesorală.
Acetele de voință ale defunctului sunt transpuse în forma cerută pentru testamente
fiind în esență acte juridice ,,mortis causae,,.

Ca moment al trasmiterii patrimoniului, succesiunea se deschide prin moarte


respectiv decesul legal constatat al defunctului, iar acceptarea ei este guvernată de
caraterul liber și volitiv al opțiunii succesorale.
Astfel, art.1106 N.C.C reglementează libertatea acceptării moștenirii în
sensul că: ,,Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine.,, 77 În
ceea ce privește formele de exercitare a dreptului, vocației la moștenire și a
beneficiilor acestora dispozițiile normative ce le reglementează sunt consacrate
expres în art.1107-1110 N.C.C respective 1125 și următoarele din N.C.C.
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale

Hotărârea judecătorească

Prin hotărârile obişnuite, adică cele cu caracter declarativ,


nu se pot dobândi drepturile reale, deoarece prin acestea nu se
transferă, ci doar se constată un drept de proprietate
preexistent.

Se pot dobândi drepturi reale doar prin hotărâri


judecătoreşti constitutive sau atributive de drepturi, cum este
spre exemplu ordonanţa de adjudecare ca act final al vânzării,
în cadrul procedurii executării silite prin licitaţie publică.
Prin ordonanţa respectivă are loc translaţiunea dreptului
de proprietate şi adjudecatarul devine proprietarul bunului
adjudecat
Prescripția achizitivă
Prescripţia achizitivă, (uzucapiune), mod de dobândire a
dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale asupra unor bunuri
imobile, prin exercitarea posesiei asupra acelor lucruri, într-un interval
de timp stabilit de lege.
Dacă proprietatea este o stare de drept, posesia este o stare de
fapt, iar cele două noţiuni nu se pot confunda.
Posesia, ca stare de fapt, produce, conform legii, efecte juridice
de o importanţă deosebită.
Patru sunt efectele posesiei, recunoscute ca atare de toată
literatură de specialitate şi practică judiciară în materie:
a) posesiunea creează o prezumţie de proprietate în favoarea
posesorului;
b) posesorul de buna-credinţă a unui bun frugifer dobândeşte în
proprietate fructele bunului posedat;
c) posesia imobilelor este apărată prin acţiunile posesorii;
d) posesia duce la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune sau
prescripţie achizitivă.
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale
Clasificare

A. După întinderea dobândirii:


a) modurile de dobândire universală sau cu titlu universal sunt acelea prin care se dobândeşte o întreagă
universalitate sau o fracţiune dintr-o universalitate;
b) modurile de dobândire cu titlu particular sunt acele acte sau fapte juridice prin care se dobândeşte dreptul
de proprietate asupra unui bun sau a unor bunuri determinate, privite în individualitatea lor.

B. După caracterul dobândirii:


a) modurile de dobândire cu titlu oneros sunt acelea prin care o persoană dobândeşte dreptul de proprietate
numai dacă se obligă să plătească înstrăinătorului un echivalent (vânzarea-cumpărarea, schimbul, renta
viageră, contractul de întreţinere etc.);
b) modurile de dobândire cu titlu gratuit constau în acele fapte şi acte juridice în temeiul cărora dobânditorul
se îmbogăţeşte, nefiind obligat la plata unii echivalent (contractele donaţia -, uzucapiunea, succesiunea
legală, succesiunea testamentară etc.).

C. După momentul în care se produce efectul dobândirii dreptului de proprietate:


a) modul de dobândire între vii (inter vivos);
b) modul de dobândire pentru cauză de moarte (mortis causae).

D. După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii:


a) Modurile originare, adică acele mijloace juridice în temeiul cărora dobânditorul unui bun este primul său
proprietar;
b) Modurile derivate de dobândire – acele mijloace juridice care au ca efect transmisiunea dreptului de
proprietate de la o persoană la alta.