Concurența

Concurenta ca procedeu deschis de confruntare

a agentilor economici reprezinta cea mai buna
cale pentru satisfacerea intereselor lor, respectiv
maximizarea profiturilor pentru intreprinzatori si
satisfacerea maxim posibila a nevoilor
consumatorilor. De aici deducem faptul ca starea
de concurenta desemneaza o anumita structura
de piata.
Structura concurentiala a pietei se poate caracteriza prin
urmatoarele elemente:

- numarul si talia agentilor economici;

- gradul de diferentiere a produselor;
- posibilitatile de intrare intr-o ramura de activitate;
- gradul de transparenta a pietei, adica cunoasterea
elementelor pietei si implicit a informatiilor asupra
pretului, cererii si ofertei,etc;
- gradul de utilizare a factorilor de productie;
- gradul de libertate in formarea preturilor.
 Concurenta intre producatori exercita o permanenta presiune asupra
preturilor de vanzare in sensul scaderii lor, ceea ce contribuie la largirea pietei
in ce priveste cantitatea ceruta de consumatori, care este cu atat mai mare, cu
cat pretul este mai mic.
Pretul, care depinde de intersectia curbei cererii cu cea a ofertei, constituie un
pol de atractie catre care converg toate fortele pietei. El este un "mic nord al
busolei economice", dupa cum afirma Michel Didier.
Cunoasterea concurentei de catre producatori a condus la conturarea unor
tipuri de strategii de atragere a interesului pietei. Dintre acestea mai
importante sunt urmatoarele:
a)strategia efortului concentrat destinat atragerii clientelei particulare pentru
un produs particular, pentru care se ofera cele mai bune servicii;
b)strategia diferentierii bunurilor intr-o gama superioara pentru cucerirea
interesului clientilor pentru un produs particular;
c)strategia dominatiei globale prin costuri, cu care se asigura concurenta
preturilor imbatabile, neexcluzandu-se desigur, calitatea produsului si a
serviciului oferit.
Apeland la aceste strategii fiecare agent economic este preocupat pentru
conducerea activitatii sale astfel incat firma lui sa fie cea mai competitiva, iar
castigul net sa fie cel mai bun.
 Concurenta perfecta - se concretizeaza prin faptul ca are
un mare numar de ofertanti alaturi de un mare numar de
cumparatori.
Monopol - un singur ofertant, un mare numar de cumaratori.
Oligopol - numar mic de vanzatori.
Monopson - un singur cumparator.
Oligopson - un numar restrans de cumparatori.
Monopol bilateral - unicitatea cererii si ofertei.
Oligopol bilateral - un cumparator, un numar mic de ofertanti.
Monopolul va fi contrariat in cazul cand va fi un singur ofertant si
un numar mic de cumparatori.
Monopson contrariat - in cazul cand va fi un singur cumparator si
un numar mic de ofertanti.
Un bun este definit printr-un ansamblu de
cracteristici:
- intrinsece(culoare, gust);
- extrinsece(localizare).
Exista trei tipuri de concurenta:
1.concurenta pura
2.concurenta perfecta
3.concurenta monopolistica
Concurenta pura se caracterizeaza prin:
-atomocitate: un mare numar de agenti economici identici
participa la cererea si oferta unui bun; fiecare patrunde pe piata
cu o dimensiune neglijabila in raport cu dimensiunile pietei;
-omogenitate: toate intreprinderile produc acelasi bun, omogen,
ce prezinta caracteristici absolut identice;
-libera intrare in ramura: nu exista bariera juridica sau
institutionala de a intra noi producatori, concurenti, in productia
bunului considerat.
Concurenta perfecta presupune:
-perfecta transparenta a pietei. Toti agentii economici sunt perfect informati.
Vanzatorii si cumparatorii au toate informatiile cu privire la calitatea si natura
produsului, dar nu prevad pretul. Pe o piata perfecta nu poate fi decat un
singur pret:
a)bunul fiind omogen, toate calitatile acestuia sunt identice;
b)avand aceeasi utilitate, cumparatorul nu e interesat sa cumpere acelasi bun
la un pret mai mare.
-perfecta mobilitate a factorilor de productie. Aceasta conditie presupune ca
factorii de productie (munca si capitalul) sunt dirijati catre dezvoltare:
- pe o perioada scurta - productia firmei poate sa se modifice, dar capacitatea
de productie, echipamentele, sunt fixe.
- pe o perioada lunga - capacitatea de productie a firmei poate fi modificata.
Concurenta monopolistica
Se spune ca pe piata se afla o concurenta monopolistica cand exista
diferentieri de produse si un numar mare de vanzatori.
a)Diferentierea produselor. Fiecare producator dispune, in consecinta, de o
anumita clientela, care ii este relativ fidela. Se tine cont de calitatea
produsului, de facilitatea desfacerii, de preferinta cumparatorului, de
produsele ce provin dintr-o intreprindere determinata. Curba cererii nu mai
este ca in cazul concurentei perfecte, infinit elastica in raport cu pretul
(aceasta nu mai este o dreapta paralela cu axa absciselor); cererea
intreprinderii este functie descrescatoare a pretului; se spune ca si in cazul
monopolului, intreprinderile nu suporta pretul pietei si au o anumita
latitudine pentru alegerea cuplului pret - cantitate.
b)multiplicitatea vanzatorilor. Dar nu este o interdependenta directa intre
deciziile celor doi producatori considerati izolati. Deciziile luate de o
intreprindere izolata nu influenteaza sensibil pe ceilalti intreprinzatori.
Caracteristici principale:
A)Pretul - intreprinderea va vinde la pretul corespunzator minimului costului
mediu, pret, ce corespunde costului marginal. In situatia concurentei
monopolistice intreprinderea fixeaza pretul sau in ; pretul de echilibru al
concurentei monopolistice este mai mare decat pretul de echilibru al
concurentei perfecte si mai mare decat costul marginal.
B)Cantitatile produselor. Productia optimala este aceea ce corespunde
minimului costului mediu. El va fi foarte diferit in cazul concurentei
monopolistice unde productia de echilibru se situeaza la un nivel inferior (<).
Numarul de intreprinderi atrase de existenta profitului face ca fiecare din
intreprinderi sa poata utiliza in mod optim ansamblul capacitatilor sale de
productie; in acest sens apare capacitatea excedentara.
C)Strategia producatorului. In cazul concurentei perfecte producatorul prelua
simplu pretul de pe piata; in cazul monopolului, se determina simultan pretul
si cantitatea de marfa produsa. Concurenta monopolistica permite sa se puna
in evidenta importanta concurentei prin produse; producatorul poate intr-o
prima etapa sa aleaga produsul pe care trebuie sa-l vanda. In a doua etapa va
alege simultan pretul si cantitatea de produse.