BOLILE AL SISTEMULUI SENZORIAL SI

AUDITIV
CUPRINS

 1-Miopia
 2-Prezbitismul

 3-Conjunctivita

 4-Cataracta

 5-Glaucoma

 6-Otita
 1-MIOPIA
 Miopia este un defect al vederii
care se manifestă prin
imposibilitatea de a distinge clar
obiectele situate la o distanță mai
mare. Aceasta se întâmplă deoarece
razele paralele, ce vin de la un
obiect, atunci când traversează
globul ocular, se focalizează înaintea
retinei, permițând doar distingerea
obiectelor situate la o distanță mai
mică. Globul ocular al persoanelor
mioape este mai alungit, fiind
nevoie de lentile divergente pentru
a corecta vederea, deplasând
focarul pe retină. În jur de 26% din
populația lumii are miopie.
 CAUZELE
 Ereditară - Una din cele mai frecvente
cauze este cea genetică, aproximativ 89%
din părinții cu miopie având de asemenea
copii miopi.
 Mediul - Altă cauză importantă este
influența mediului asupra mușchilor globului
ocular. Astfel că un exces de tonus din
partea mușchiului ciliar poate sa antreneze
miopia prin spasme ciliare. Și indicele de
refracție a cristalinului poate fi modificat
sub influența temperaturilor înalte
(opacifierea cristalinului). Altă teorie susține
că un efort prea mare consolidează mușchii
ciliari, micșorând curbura cristalinului.
 Combinație factorilor ereditari cu cei de
mediu
 Patologici - există o serie de afecțiuni care
determină apariția miopiei.
 TRATAMENT
 Există 3 tipuri de proceduri chirurgicale:
 keratotomie radială - și cea mai riscantă. Se face o incizie
în cornee cu ajutorul unei lame foarte ascuțite,
aplatizându-se după lecuire, mărind calitatea imaginii pe
retină.
 keratectomie fotorefractivă - se aplică doar la forme
ușoare ale miopiei. Cu ajutorul unui laser se aplatizează
corneea.
 LASIK - cea mai modernă tehnică. Se aplică aproape
tuturor formelor de miopie. Se folosesc laseri și
o microkeratomă, care taie o porțiune circulară din
cornee. Aceasta este apoi tratată cu laseri pentru a-și
schimba forma și focalizarea.
 2- PRESBITISMUL
 Presbitismul este fenomenul de diminuare a puterii
de acomodare a ochiuluidatorat îmbătrânirii. Una din
explicațiile cele mai frecvent oferite se referă la
pierderea progresivă a elasticității cristalinului odată
cu înaintarea în vârstă la care se adaugă, ca factor
agravant, pierderii puterii de contractare și relaxare a
mușchilor ciliari (mușchi ce controlează bombarea
cristalinului).
 Prezbitismul nu este o boală ci o condiție care se
întâmplă mai devreme sau mai tărziu cu oricine.
Simptomele apar între 40 și 50 de ani. Pentru cei care
văd bine la distanță, primele semne constau în
dificultatea citirii literelor mărunte, în special când
lumina este de slabă intensitate sau se manifestă prin
fenomenul de obosire al ochilor după perioade de citit
îndelungate.
 Prezbitismul se manifestă prin pierderea calității
vederii în două cazuri distincte: la distanță (miopia)
și/sau la apropiere (hipermetropia).
 TRATAMENT
 Presbitismul nu poate fi tratat, dar pierderea
abilității de focalizare a ochilor poate fi corectată
prin folosirea de lentile de corecție, fie sub
forma ochelarilor ori a lentilelor de contact. Dacă
persoana în cauză suferă și de deficiențe
de refracție, atunci corecția se poate face folosind
fie lentile bi- sau trifocale, fie lentile progresive.
Uneori doar adăugarea unor lentile bifocale poate
rezolva problema. Pe măsura înaintării în vârstă,
odată ce fenomenul prezbitismului se amplifică,
corecția vederii constă în ajustarea continuă a
lentilelor la noua situație.
 După vârsta de 60 de ani, ochii pierd de obicei
cea mai mare parte a elasticității lor. Totuși
combinația corectă de lentile se poate găsi
pentru orice situație particulară. De asemenea,
există persoane care la orice vârstă au nevoie
doar de ochelari de citit.
 3- CONJUNCTIVITĂ
 Conjunctivita este o inflamație a
membranei transparente
(denumită conjunctivă) care
căptușește pleoapele și
acoperă ochiul până la
marginea corneei. Persoana care
suferă de conjunctivită are ochii
roșii, senzație de nisip în ochi,
mâncărimi la ochi, secreții la ochi
care formează cruste noaptea,
vedere tulbure și sensibilitate la
lumină (fotofobie).
 CAUZE

 Conjunctivita poate fi rezultatul unei

infecții bacteriene (precum gonoreea sau chl
amydia) sau virale, unei reacții alergice (în
special alergii ca praful, fardurile, polenul,
lentilele de contact) sau, la nou-născuți, al
unui canal lacrimal incomplet deschis.
 MANIFESTĂRI
 conjunctivita virală produce o
secreție apoasă,
 conjunctivita bacteriană produce
o secreție vâscoasă,
 conjunctivita alergică produce
de obicei o senzație intensă de
mâncărime, lăcrimat și inflamare
a conjunctivei precum și unele
secreții lichide din nas.
 4- CATARACTĂ

 Cataracta este
o boală care
atacă ochiul și se
manifestă prin
opacifierea cristalin
uluisau a capsulei
lui.
 CLASIFICAREA CATARACTEI
 congenitală — este consecința unui proces patologic intrauterin. Are
diferite forme: zonală, capsulară anterioară, capsulară posterioară și
nucleară, dar nu progresează. Se poate trata prin secționarea unei
porțiuni a irisului și a capsulei cristaliniene.
 senilă — apare în urma tulburării nutriției cristalinului la unele persoane
trecute de vârsta de 50 de ani, cel mai des din cauza diabetului zaharat.
Se caracterizează prin schimbarea treptată a culorii pupilei în alb-
cenușiu, scăderea progresivă a vederii și, uneori, prin dublarea sau
deformarea imaginii. Poate fi evitată prin extragerea cristalinului și
înlocuirea lui cu o lentilă biconvexă de 10 dioptrii sau prin
folosirea ochelarilor.
 traumatică — reprezintă o urmare a lezării capsulei cristaliniene prin
lovituri.
 complicată — este consecința unor boli intraoculare
(iridociclită, glaucom ș.a.).
 radiativă — este rezultatul expunerii la radiații ionizante (neutroni, raze
Roentgen).
 5- GLAUCOMUL
 Glaucomul este o boală a ochiului care
produce atrofierea nervului optic și
îngustarea câmpului vizual și pierderea
progresivă a vederii- netratat duce la
cecitate(orbire). Câmpul vizual este
suprafața percepută când privirea este
fixată drept înainte. Glaucomul se
caracterizează prin creșterea tensiunii
intraoculare și scăderea acuității vizuale.
Glaucomul poate însă exista și când
presiunea este normală. De asemeni, sunt
frecvente cazurile de presiune intraoculară
mărită (temporar), fără să se fi declanșat
glaucomul. Pierderea câmpului vizual
asociat glaucomului este permanent și
ireversibil. Glaucomul este a doua cauză
de orbire la nivel mondial
 CLASIFICARE
 Glaucom cronic - se instalează treptat, asimptomatic
 Glaucom acut - se instalează brusc datorită creșterii intraoculare
 Glaucom primitiv cu unghi deschis - forma cea mai frecventă (peste
90% din cazuri)
 Glaucom primitiv cu unghi închis
 Glaucom congenital
 Glaucom infantil - apare la vârsta de 3-4 ani
 Glaucom juvenil - apare după vârsta de 10 ani
 Glaucom la adulți - cea mai frecventă formă
 Glaucom primitiv - care apar fără motiv cunoscut: glaucomul cu unghi
închis, glaucomul cu unghi deschis, glaucomul congenital
 Glaucom secundar - care apare în urma unei cauze identificabile:
glaucom pigmentar, glaucom exfoliativ, glaucom neurovascular, glaucom
traumatic
 CAUZE

 antecedentele familiale (glaucom în familie)

 îmbătrânirea

 diabetul și bolile vasculare

 miopia severă.

 hipertensiune arterială
 6- OTITĂ
 Otita este
o inflamație a urechii,
însoțită de dureri puternice
la nivelul urechii și, uneori,
la nivelul capului sau
frunții. Un sindrom al otitei
este inflamația urechii
medii, care are loc în urma
infectării cu
microorganisme patogene.
 CLASIFICARE
 otită externă sau otita externă difuză, care reprezintă inflamația
conductului auditiv extern. se manifestă prin mâncărime în conductul
auditiv extern, o senzație de tensiune și căldură la nivelul conductului;
 otită medie, inflamația urechii medii; apare frecvent la copii mici din
cauza particuaritățior anatomice ( trompa lui Eustachio este largă,
orizontală și scurtă), poziției orizontale a copilului și imunodificiența
fiziologică.
 otită medie acută, de regulă de origine virală sau bacteriană, care este
însoțită de durere și febră;
 otită medie cronică,
 otită medie supurată cronică:
 forma benigna sau mezotimpanită asociată cu perforația timpanului
(mezoepitimpanală), otoree cronică, hipoacuzie de transmisie, distrucții osiculare fără
osteoliză;
 forma malignă: epitimpanita sau epimezotimpanita - prezintă perforația timpanului
(epitimpanita), otoree purulentă, polip, colesteatom, distrucții osiculare cu osteoliză;
 otită internă (labirintită)- prezintă inflamația labirintului. Infecția
ajunge în labirint prin intermediul ferestrelor ovală sau rotundă.