SISTEMUL

CHELTUIELILOR
PUBLICE
 Dirijarea resurselor financiare de la
fondurile publice către diverşi
beneficiari se realizează în procesul
distribuirii şi redistribuirii PIB, care
are loc între stat şi diverse persoane
fizice şi juridice. Utilizarea propriu-
zisă a acestor resurse pentru
înfăptuirea obiectivelor cuprinse în
programele guvernamentale se
reflectă în cheltuielile publice.
Cheltuielile publice
concretizează de fapt cea de-a
doua fază a funcţiei de repartiţie
a finanţelor publice şi anume
aceea de repartizare a
resurselor financiare publice pe
diverse destinaţii.
Cheltuielile publice exprimă relaţii
economico-sociale în formă
bănească, care se manifestă între
stat, pe de o parte, şi persoane
fizice şi juridice, pe de altă parte,
cu ocazia repartizării şi utilizării
resurselor financiare ale statului
în scopul îndeplinirii funcţiilor
acestuia.
 Sursele de finanţare a cheltuielilor
publice:
• Bugetul de stat;
• Bugetul unităţilor administrativ-teritoriale;
• Fondurile extrabugetare;
• Ajutoare financiare externe;
• Donaţii;
• Subvenţii;
• Granturi;
• Credite şi împrumuturi interne şi externe.
Sistemul cheltuielilor publice
cuprinde totalitatea cheltuielilor
care se efectuează din fondurile
financiare ale statului pentru
acţiuni social-culturale şi
economice pentru interacţiunea
organelor statului şi pentru
apărarea naţională.
 Trebuie făcută distincţie între
noţiunile de cheltuieli publice
şi cheltuieli bugetare.
Cheltuielile bugetare au o sferă
mai restrânsă decât cheltuielile
publice.
Cheltuielile bugetare se referă
numai la acele cheltuieli care se
acoperă de la bugetul de stat,
din bugetul asigurărilor sociale
de stat, din bugetele instituţiilor
publice autonome, din bugetele
fondurilor speciale, din bugetele
locale.
 Cheltuielile publice includ pe
lângă cheltuielile bugetare şi
cheltuieli din venituri proprii,
cheltuieli finanţate din credite
externe, cheltuieli finanţate din
fonduri externe nerambursabile,
cheltuieli din fonduri cu destinaţie
specială.
 Factorii de influenţă asupra creşterii
cheltuielilor publice
• demografici
• economică (ce vizează în mod special funcţia statului de
redistribuire a resurselor financiare publice după criteriul
eficienţei şi echilibrului);
• socială;

• urbanizarea;
• militară;
• istorică;
• politică (se referă la
complexitatea funcţiilor statului);
• tehnologici (creşterea
progresului tehnico-ştiinţific)
 Aria de cuprindere a cheltuielilor
publice:
Cheltuieli ale puterilor centrale şi locale

Cheltuieli publice totale

Plăţi efectuate din bugetul
(la care se adaugă
asigurărilor sociale de stat
cheltuielile întreprinderilor publice)
 Clasificarea
cheltuielilor publice
 În literatura şi practica financiară şi
statistică a statelor şi a organismelor
internaţionale se folosesc următoarele
tipuri de clasificaţii:
• administrativă,
• economică,
• funcţională,
• în funcţie de rolul lor în procesul
reproducţiei sociale,
• gruparea folosită de organismele ONU,
• clasificaţii mixte sau combinate.
1. Clasificaţia administrativă -
are la bază criteriul instituţiilor
prin care se efectuează
cheltuielile publice: ministere
(departamente, agenţii
guvernamentale), instituţii
publice autonome, unităţi
administrativ-teritoriale, etc.
Clasificaţia economică. În cadrul acesteia
se folosesc două criterii de grupare:

• primul, conform căruia cheltuielile se

împart în:
-- cheltuieli curente (de funcţionare) şi
-- cheltuieli de capital (cu caracter de
investiţii) şi
• al doilea, care împarte cheltuielile în:
-- cheltuieli cu bunuri şi servicii şi
-- cheltuieli de transfer.
 Cheltuielile curente reprezintă un
consum definitiv de PIB şi se reînnoiesc
anual. Ele asigură întreţinerea şi buna
funcţionare a instituţiilor publice,
finanţarea satisfacerii acţiunilor publice,
transferarea unor sume de bani anumitor
categorii de persoane şi rambursarea
împrumuturilor publice. În cea mai mare
parte a lor, cheltuielile publice sunt
cheltuieli curente.
 Cheltuielile de capital se
concretizează în achiziţionarea de
bunuri de folosinţă îndelungată
destinate sferei producţiei materiale
sau sferei nemateriale (şcoli,
spitale, unităţi de cultură, militare,
administrative, etc.). Ele duc la
dezvoltarea şi modernizarea
patrimoniului public.
 Cheltuielile cu bunuri şi servicii
cuprind, în general, remunerarea
serviciilor, a prestaţiilor necesare
bunei funcţionări a instituţiilor publice
sau achiziţionării de mobilier,
aparatură sau echipamente.
 Cheltuielile de transfer
reprezintă trecerea unor sume
de bani de la buget la dispoziţia
unor persoane juridice (instituţii
publice, întreprinderi productive)
sau unor persoane fizice
(pensionari, şomeri, studenţi,
elevi, etc.).
 Cheltuielile de transfer pot avea caracter
economic (subvenţii acordate agenţilor
economici pentru acoperirea unor cheltuieli
de producţie, stimularea exportului, etc.)
sau caracter social (burse, pensii, ajutoare
sociale, etc.).
În buget, transferurile sunt consolidabile
şi neconsolidabile.
Transferurile consolidabile sunt cele
efectuate între diferite bugete, iar cele
neconsolidabile prin esenţa lor sunt
cheltuieli de transfer.
2. Clasificaţia funcţională
foloseşte drept criteriu
domeniile, ramurile,
sectoarele de activitate spre
care sunt dirijate resursele
financiare publice.
Ele reflectă obiectivele
politicii bugetare a statului.
Funcţiile luate în considerare la
clasificaţia funcţională sunt:
– puterea publică şi administraţia generală;
– apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
– acţiuni sociale;
– educaţie şi cultură;
– sănătate;
– agricultură şi spaţiu rural;
– construcţii şi urbanism;
– transporturi şi telecomunicaţii;
– industrie şi servicii;
– sector exterior.
 3. CLASIFICAREA ECONOMICĂ
3.1. Scopul în care sunt efectuate plăţile:
• cheltuieli publice curente sau de
funcţionare;
• cheltuieli publice de capital sau de
investiţii.
3.2.Existenţa unei contraprestaţii:
• cheltuieli ale serviciilor publice, numite şi
administrative;
• cheltuieli publice de transfer.
 4. Clasificaţia după rolul cheltuielilor
publice în reproducţia socială

Cheltuieli publice negative (reale), includ:

- Cheltuielile de apărare;
- Cheltuielile curente ale instituţiilor publice.

Cheltuieli publice pozitive (economice), cuprind:

- Cheltuielile pentru investiţii;
- Cheltuielile pentru cercetare ştiinţifico-aplicativă.
În categoria cheltuielilor reale
(negative) intră cheltuielile cu
întreţinerea aparatului de stat, plata
dobânzilor şi comisioanelor aferente
împrumutului de stat, întreţinerea
armatei, etc.
Acestea reprezintă un consum
definitiv de produs intern brut.
În categoria cheltuielilor economice
(pozitive) se cuprind cheltuielile cu
investiţiile efectuate de stat pentru
înfiinţarea de unităţi economice,
dezvoltarea şi modernizarea celor
existente, construirea de drumuri, poduri,
etc.
Aceste cheltuieli au ca efect crearea de
valoare adăugată şi reprezintă o
avansare de produs intern brut.
 Cheltuielile
publice a R. Moldova
 O ZI CÂT MAI
FRUMOASĂ
ÎN CONTINUARE !!!