Sunteți pe pagina 1din 11

Consilierea copiilor supradotati

Plan
1. Scopul consilierii copiilor supradotați
2. Funcţiile consilierii psihopedagogice a
elevilor supradotaţi
3. Modele de consiliere
4. Rolurile şi funcţiile consilierului in
consilierea copiilor supradotaţii
Consilierea copiilor supradotaţi vizează, în
primul rând, acordarea unui sprijin şi a unei
înţelegeri particulare în plan afectiv.
Consilierea supradotaţilor se centrează pe
dezvoltarea şi armonizarea personalităţii
copilului cu potenţial înalt, precum şi pe
modalităţile de punere în valoare a
performanţelor acestuia.
L.K.Silvermann stabileşte ca scopuri ale consilierii copiilor cu potenţial
înalt:
 Sprijinirea autenticităţii şi a idealurilor;
 Dezvoltarea creativităţii;
 Dezvoltarea autonomiei, a integrităţii şi a responsabilităţii;
 Determinarea contribuţiei acestor elevi, viitori adulţi, la progresul
societăţii;
 Formarea unui comportament civic;
 Formarea unui nivel înalt de dezvoltare morală, a altruismului, a
compasiunii;
 Încurajarea judecăţilor de reflecţie, a curajului moral;
 Încurajarea simţului puternic al eficacităţii de sine:
 Dezvoltarea capacităţii de conştientizare globală a realităţii interne şi
externe.
Funcţiile consilierii psihopedagogice a elevilor supradotaţi
(N.Colangelo)

 Utilizarea de tehnici de consiliere centrate pe client;


 Asistarea părinţilor şi profesorilor pentru înţelegarea situaţiilor
speciale, care apar datorită gradului sporit de implicare afectivă a
acestor copii în activităţile desfăşurate;
 Construirea unei relaţii de consiliere calde, umane, apropiate cu
aceşti elevi;
 Sprijinirea supradotaţilor în înţelegerea şi aprecierea propriei
senzitivităţi exacerbate;
 Utilizarea tehnicilor centrate pe comportament;
 Asistarea elevilor dotaţi în stabilirea unor obiective realiste;
 Acordarea unui suport afectiv copiilor cu potanţial înalt;
 Sprijinirea acestei categorii de copii cu nevoi speciale educaţionale
prin activităţi didactice adecvate, necesare pentru a aborda sarcini
de învăţare avansate; intereselor interpersonale.
N. Colangelo consideră că „grupul de
consiliere este singura cale eficientă de
comunicare între cei talentaţi, deoarece ei îşi
împărtăşesc din experienţe şi îşi definesc şi
explică percepţiile. În astfel de şedinţe de
consiliere dotaţii îşi pot explora sentimentele
şi pot conştientiza pecepţia celorlalţi despre
persoana sa”.
Modele de consiliere
În soluţionarea problemelor copiilor supradotaţi foarte
importantă este relaţia părinţi-şcoală. Colangelo şi Dettmann
(1982) au elaborat un model de consiliere ce conceptualizează
patru tipuri de interacţiuni părinţi-şcoală:
 Cooperarea se manifestă prin atitudinea de acceptare a părinţilor
şi a şcolii a faptului că ambele trebuie să fie active în educaţia
copiilor cu potenţial înalt.
 Conflictul este interacţiunea bazată pe atitudini contradictorii cu
privire la rolul şcolii între părinţi (activi) şi şcoală (pasivă)..
 Interferenţa se bazează pe conflictul între şcoală, ce doreşte să
furnizeze activităţi speciale pentru cei talentaţi, şi părinţii ce
consideră că programele speciale nu sunt necesare şi eficiente.
 Dezvoltarea naturală se bazează pe acordul dintre părinţi şi şcoală
cu privire la rolul pasiv pe care trebuie să îl joace şcoala, aceasta
oferind suficiente oportunităţi de dezvoltare.
W.A. Gray şi M.M. Gray propun un model de
strategie în care părinţii sunt mentori ai propriilor
copii. Această strategie are patru faze:
 Identificarea, de către părinte, a ceea ce ar dori
să împărtăşească, din experienţa personală, pe o
perioadă de 8-12 săptămâni, copilului, care are
rol de protejat.
 Acceptarea unui plan de proiect atât din partea
mentorului, cât şi a protejatului.
 Împlinirea planului.
 Crearea, prezentarea şi terminarea produsului.
A.Y.Badwin desprinde următoarele elemente de
comportament ale profesorului în relaţie cu elevii
talentaţi în scopul prevenirii apariţiei problemelor
specifice:
• Întreţinerea unei relaţii pozitive şi apropiate cu elevii
înalt abilitaţi pentru sprijinirea procesului de învăţare;
• Interacţiuni verbale, superioare calitativ şi cantitativ,
necesare în predarea cu succes la aceşti elevi;
• Orientarea către un obiectiv final care să vizeze în
principal productivitatea creativităţii elevilor;
• Furnizarea de contexte educaţionale potrivite
intereselor de studiu independent;
• Oferirea unui model de comportament uman exemplar.
În asistenţa psihopedagogică a copiilor
supradotaţii, rolurile şi funcţiile consilierului sunt:
• Evaluarea capacităţilor şi a altor caracteristici
psihocomportamentale ale copilului supradotat;
• Proiectarea, monitorizarea şi analiza evaluării;
• Asistarea profesorilor, părinţilor şi colegilor copiilor cu
potenţial înalt;
• Orientarea vocaţională a acestei categorii speciale de
elevi;
• Identificarea şi implicarea agenţiilor şi comunităţilor
locale în sprijinirea elevilor talentaţi.
Bibliografie :

1. Yolanda Benito, Copiii supradotaţi - Educaţie, dezvoltare


emoţională şi adaptare socială, Ed. Polirom, 2003
2. http://www.supradotati.ro/resurse/revista-EXCELENTA-nr1-
2008.pdf
3. http://www.psiholife.ro/family-life.php?art=12&page=1,2
4. http://www.scribd.com/doc/17222313/Introducere-in-
Consiliere