Sunteți pe pagina 1din 26

Pictori simbolisti

Odilon Redon
Gustav Klimt
Odilon Redon
Autoportret 1880, Muzeul Orsay
• Contemporan cu impresioniştii, la a
căror expoziţie de grup din 1886 a
participat, Odilon Redon rămâne
unul dintre marii artişti ai misterului
şi ai subconştientului, într-o epocă în
care interesul pentru realitatea
imediată era suveran.
• El a jucat un rol esenţial în geneza
„Simbolismului", mai ales prin
desenele sale în cărbune şi prin
litografii, celebrele „Negruri", înainte
de a fi admirat pentru pastelurile şi
picturile sale pline de culoare de
către tinerii pictori nabişti şi fovi de la
începutul secolului al XX-lea.
Biografia
• Odilon Redon s-a născut la Bordeaux în 1840, în același an
cu Claude Monet și cu un an înaintea lui Degas și Renoir.
Cronologic, face parte din generația impresioniștilor. Dar faptul
rămâne doar o coincidență biografică, pentru că drumul său este
altul.
• Datorită unei sănătăți fragile, începe școala la 11 ani. La 15 ani se
inițiază cu mult entuziasm în arta desenului cu pictorul Stanislas
Gorin. În această perioadă are norocul să întâlnească și să studieze
gravura cu Rudolphe Bresdin, a cărui influență directă o resimte și o
mărturisește, ulterior, în însemnările sale, cu afectuoasă mândrie.
Între profesor și elev sunt evidente afinități temperamentale și de
concepție asupra vieții și artei. Ceva din discreția și decența cu care
Bresdin lucra, fără ambiția și orgoliul reputației exterioare, se
întâlnește, poate în mai mare masură, în biografia lui Redon.
Dealtfel nici unul nu a beneficiat de prea multâ înțelegere în orașul
Bordeaux, unde au trăit, dar, și unul și altul, s-au bucurat de
simpatia unor scriitori și poeți de primă mărime.
• Între 1863 - 1865, Redon studiază la Paris în atelierul lui Léon Gérome, de unde nu
păstrează decât amintirea penibilă a unei incompatibilități de structură.
• După războiul din 1870, la care participă, se stabilește la Paris. În 1878, întreprinde
prima călătorie în Olanda, unde după o admirație trecătoare pentru vitalitatea și
elocința expresivă a lui Frans Hals, are revelația lui Rembrandt, a cărui profunzime
psihologică a rămas pentru el un permanent punct de reper.
• În 1879 îi apare primul album de litografii intitulat Dans le rêve.
• Lucrează, fără să beneficieze încă de prea multă înțelegere din partea publicului și a
criticii. Se bucură însă de admirația și înțelegerea unor prieteni de calitate:
colecționari ca Bonger, Frizeau, Fayet sau literați ca Hennequin,
Huysmans, Mallarmé.
• Dedicându-se litografiei, la sfatul lui Henri Fantin-Latour, publică mai multe albume (A
Edgar Poe - 1882, an în care prezidează noul Salon al Independenților; Hommage à
Goya - 1885; Baudelaire: Les fleurs du mal - 1890.
• Primele și cele mai mari succese ale gravurii sale le înregistrează mai mult în Olanda
și Belgia, unde, în 1891, Jules Destrées publică la Bruxelles, Opera litografică a lui
Odilon Redon.
• În 1886 participă la ultima expoziție a impresioniștilor și este invitat la Bruxelles la al
XX-lea. Dacă până în 1890, an în care compune Les yeux clos de la Luvru, pictura se
află pe al doilea plan în concepția sa, de acum în colo maestrul albului și al negrului
se lasă sedus de strălucirea culorii.
• Odilon Redon spunea ca doreste sa puna vizibilul in serviciul invizibilului.
Dar de abia dupa ce-i analizezi tablourile, reusesti sa intelegi ce vrea sa insemne
atunci cind vizibilul devine servitorul invizibilului, caci pictorul a incercat din
rasputeri sa camufleze lumea vizibila.
Imaginile lui se nasc undeva la granita dintre cosmar si reverie. Personaje din
lumea moderna, sau din cea antica, sunt asezate in decoruri stranii … in peisaje
desprinse parca din ere geologice indepartate.
In fiecare secunda astepti ca de dupa o stinca sa-si faca aparitia fapturi bizare, sa
erupa un vulcan, sa se iste furtuna sau sa auzi tipatul unei pasari singuratice.
Se poate intimpla ca norii sa infloreasca, piatra sa inverzeasca, sa intilnesti
paianjeni cu chip de om, oameni cactusi, spiritul padurii, himere si valkirii …
Nu ar trebui sa te surprinda faptul daca in vazduh vei zari baloane in forma de ochi
sau un car in flacari.
Scufundindu-te pe fundul marii, vei atinge coralii, nisipul, dar mai ales lumina.
Acea lumina speciala pe care doar Redon a stiut cum sa o aduca in picturile sale.
Iar daca vei reusi toate acestea, cu siguranta vei auzi si muzica ce-i insoteste
tablourile.
Paiajen plangaret, 1881
Cyclopul (1912)
Spiritul padurii, 1880
Omul cactus ,1881
Norii ca nişte flori
Nasterea Venerei
Buddha in
tinerete
Beatrice
Doua
tinere
printre
flori
Carul lui Apollo
Ofelia sau Fluturi eterni
Acuzatul 1887
Gustav Klimt
• Gustav Klimt (n. 14
iulie 1862, Viena - d. 6
februarie 1918,
Viena), a fost un pictor
și decorator austriac,
lider al avangardei
vieneze și unul din
fondatorii Secesiunii
vieneze. Arta lui a
contribuit în mare
măsură la izbucnirea
uneia din cele mai
mari revoluții din
istoria artei.
Viata si opera
• Gustav Klimt s-a născut la 14 iulie 1862, intr-
una din suburbiile Vienei. Tatăl său, de
profesiune giuvaergiu, era originar din Cehia.
Despre perioada dinainte de anul 1867,
privitor la copilăria lui Klimt, nu avem aproape
nici un fel de informații. Se dovedește de
timpuriu talentat la desen, la 14 ani reușește
la examenul de admitere la ”Școala de Arte
Aplicate” din Viena. Doi ani frecventează
cursurile acestei școli și, concomitent, învață
pictura în atelierul maestrului Ferdinand
Laufberger.
• În 1879 ia parte, sub îndrumarea lui Hans Makart, la organizarea festivităților
prilejuite de de aniversarea a 25 de ani de căsătorie a cuplului imperial.
Fratele său, Ernst, frecventează aceeași școală de artă. Cei doi frați,
împreună cu un coleg, Franz Matsch, decid să lucreze în comun, și tinerii
artiști primesc mici comenzi: decorări ale unor porțelanuri, proiecte pentru
ilustrații.
• În 1880 obțin două comenzi mari: lucrări de decorațiuni la palatul din Sturan,
precum și pictarea unui tablou destinat clădirii principale a stațiunii balneare
din Karlovy Vary.
• În anul 1883 frații Klimt au fondat la Viena, împreună cu Franz Matsch,
propria lor școală de artă decorativă și au primit comenzi din mai multe părți
ale Europei. Curând cei trei au plecat în Regatul României unde au executat
lucrări pentru decorarea castelului Peleș din Sinaia. În 1886 grupul lor
participă la realizarea scărilor noului teatru imperial, Burgtheater, din Viena.
• În 1893 Gustav Klimt pictează tabloul reprezentând interiorul teatrului
castelului Eszterházy, cu care obține premiul expoziției organizate
de "Căminul Artiștilor". La nici treizeci de ani este considerat unul din cei mai
importanți artiști austrieci. Între anii 1891-1897, devenit membru al societății
artiștilor vienezi, împreună cu alți pictori, se străduiește să reformeze instituția
aservită unor principii artistice net conservatoare. Până la urmă, ei
înființează, în1897, o nouă grupare artistică, separată de Künstlerhaus, care
se va numi Secesiunea. Membrii acesteia primesc un teren din partea
orașului Viena, pentru a-și putea construi sediul.
• Chiar în anul următor ei își organizează, în pavilionul proiectat de
arhitectul Joseph Maria Olbrich, prima expoziție. Klimt va fi primul
președinte al Secesiunii. Manifestul lor va fi publicat în 1898, în primul
număr al revistei "Ver Sacrum". Filozofia Secesiunii este căutarea
adevărului despre existența umană. Deasupra intrării în pavilionul asociației
se putea citi următoarea inscripție: "Fiecărei epoci îi este caracteristică
propria artă, iar artei - libertatea". Fidel acestui ideal, Klimt își eliberează
arta de tabu-uri. În 1905 ajunge însă în conflict cu artiștii ce i-au fost
apropiați și, ca urmare, rupe legăturile cu Secesiunea și formează un alt
grup.
• În ciuda numeroaselor legături și aventuri amoroase, Klimt a avut o singură
dragoste trainică, Emilia Flöge, pe care a reprezentat-o în mai multe
tablouri. Începând din anul 1900, pictorul petrece mereu câteva săptămâni
de vară pe moșia familiei Flöge, pe malul lacului Attersee. Pictează mai ales
peisaje, grupuri de copaci, boschete de flori ("Grădină cu floarea
soarelui" 1905), dar și compoziții în care motivul principal îl reprezintă teme
antice cu personaje feminine, reinterpretând miturile și simbolurile, ca în
tabloul "Iudita și Holofernes I" (1901.
Portretul Emiliei Flöge (Detaliu), 1902
• Una din cele mai renumite picturi ale lui Klimt este "Sărutul" (1907-
1908). Ea datează din așa-numită perioadă "de aur" a artistului.
Acest lucru este ilustrat cel mai bine de petalele aurii ce luminează
fosforescent scena intimă a sărutului. Măiestria decorativă a lui Klimt
se poate observa pe exemplul oferit de covorul de flori întins la
picioarele celor doi îndrăgostiți, pe care figurile unite în îmbrățișare
au încremenit într-o imobilitate statuară.
• Prin alegoria femeilor, care apar în tablouri ca "Nuda Veritas" (1899)
sau "Danae" (1907), reprezentate sub chipul unor frumoase roșcate,
Klimt evidențiază preocuparea sa pentru temele erotice. Faptul că
împrumută teme din mitologie atenuează caracterul lasciv al
compozițiilor. Tablourilor sale le este foarte caracteristică paleta
întreagă a culorilor deschise și pure. Renunțând complet la
perspectivă, pictorul așază formele decorative în același plan cu
siluetele personajelor.
Sarutul,1907 Judith şi Holofern, 1901
Doamna cu evantai
1917
Gradina
cu
floarea
soarelui
1905
Danae, 1907
Portretul
Adelei
Bloch-
Bauer,
1907