Geografia Fizică a României (climă, ape, vegetaţie, soluri)

Sem. II

Conținut descriptori:

1. Probleme organizatorice;
2. Clima României;
3. Apele subterane;
4. Apele minerale;
5. Lacurile României;
6. România - bazine hidrografice;
7. Vegetaţia României;
8. Solurile României;
9. Hazardele naturale (seismele, hazardele geomorfologice, climatice, hidrologice);
10. Rezervaţiile naturale (Parcuri Naţionale, Parcuri Naturale, Rezervaţii ale Biosferei);
 Bibliografie

► Administraţia Naţională de Meteorologie, 2008, Clima României, Editura

Academiei Române, Bucureşti.
► Bojoi, I., 2000, România. Geografie fizică, Editura Universității “Al. I. Cuza”, Iași.
► Bordei, I., 2008 (Ediția a II-a), Fenomene meteo induse de configurația Carpaților în
Câmpia Română, Editura Academiei Române, București.
► Bordei-Ion, E., 1983. Rolul lanţului alpino-carpatic în evoluţia ciclonilor
mediteraneeni, Editura Academiei, Bucureşti.
► Bordei-Ion, E., 2009. Rolul lanţului Alpino – Carpatic în evoluţia cicilonilor
mediteraneeni – ediţia a II-a., Editura Printech., Bucureşti.
► Cârciumauru, M., 1980. Mediul geografic în pleistocenul superior și culturile
paleolitice din România, Editura Academiei RSR, București.
► Ciulache, S., 2002. Meteorologie și climatologie, Editura Universității din București.
► Ielenicz, M., 2005. Geografia fizică a României, Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
Proiectul pentru învăţământul rural, ISBN 973-0-04221-7.
► Ielenicz, M., 2007. România. Geografie fizică. Climă, ape, vegetaţie, soluri, mediu, vol.
2, Editura Universitară, Bucureşti, ISBN 973-7787-47-1.
► Irimuș, I.A., 2003. Geografia fizică a României, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-
Napoca.
► Măhăra, G., 2001. Meteorologie, Editura Universităţii Oradea.
► Măhăra, G., 1979. Circulaţia aerului pe glob, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti;
► Pătroescu, M., 1987. Succesiunea zonelor şi etajelor de vegetaţie din R. S. România,
în Sinteze Geografice, Tip. Univ. Bucureşti.
► Pătru, I., Zaharia, L., Oprea, R., 2006. Geografia fizică a României. Climă, ape,
vegetaţie, soluri, Editura Universitară, ISBN 973-749-065-7.
► Povară, R., 2006. Meteorologie generală, Editura Fundației România de Mâine,
București.
► Posea, G., 2006. Geografia fizică a României. Clima. Apele. Biogeografia. Solurile.
Hazardele naturale, Editura Fundaţiei România de Mâine, Buucreşti.
► Stănică, A. L., Parichi, M., 2003. Solurile României, Editura Fundaţiei ‘’România
de Mâine’’, Bucureşti.
► Topor, N., Stoica, C., 1965. Tipuri de circulație și centri barici de acțiune
atmosferică deasupra Europei, C.S.A., I.M., București.
► *** 1961-1962. Clima RPR, vol. I-II, IMH, București.
► *** 1983. Geografia României, Vol I, Geografie Fizică, Editura Academiei,
București.
► Istoric rezervaţii în România:
http://www.ecoest.ro/biodiversitate-asociatia-est/istoric-biodiversitate-asociatia-
est (accesat pe 11 ianuarie 2012).
http://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/aventura/parcurile-si-rezervatiile-
protejate-din-romania.html (accesat pe 11 ianuarie 2012).
Universitatea din Bucureşti
Facultatea de Geografie
Departamentul de Geografie Regională şi Mediu

CLIMA ROMÂNIEI

Lect. dr. Iuliana Vijulie

Prin poziţia geografică, România se încadrează în zona de climă
temperată, fiind situată într-un sector de tranziţie:

► de la caracteristicile climatice oceanice la cele continentale

şi într-un sector de prelungire a unor influenţe din zonele polare şi
subtropicale.

► România este situată într-o zonă de interferenţe climatice

europene;

► Poziția latitudinală plasează România în plină zonă temperată,

iar poziția longitudinală în nuanța continentală a climatului
temperat;

► Climatat temperat carpato-danubiano-pontic (Posea, 2004, p. 13)

 Factorii tereştri ai climei
La nivelul globului, se diferenţiază două tipuri de suprafeţe:
-Suprafeţele acvatice;
-Ariile continentale;

Apa, ca mediu lichid, preia o bună parte din efectul caloric al radiaţiei solare, dar
şi contribuie, prin intermediu curenţilor oceanici, la redistribuirea energiei
calorice la scară globală.
Între mediul acvatic şi cel continetal există o strânsă interdependenţă, acest lucru
se datorează capacităţii apei de a afla sub cele trei forme în atmosferă: lichidă,
solidă şi gazoasă (Clima României, 2008, p. 21).

De asemenea, există o concordanţă evidentă a direcţiei curenţilor oceanici cu

direcţiile dominante ale maselor de aer de deasupra oceanelor;

Centrii barici, care apar deasupra oceanelor, par să dirijeze circulaţia generală
atmosferică deasupra continentului, în sensul imprimat iniţial curenţilor marini
(Clima României, 2008, p. 22).
În zonele polare, valorile scăzute ale temperaturii aerului determină prezenţa apei
sub formă solidă (banchiză de gheaţă, gheţari continentali); datorită acestui lucru,
deasupra zonelor polare se dezvoltă centri barici de mare presiune (anticicloni),
care pulsează mase de aer polar spre zonele cu latitudini inferioare (Clima
României, 2008, p. 22).

Ca o reacţie la înaintarea maselor reci, pe anumite traiectorii, masele de aer cald

avansează spre latitudini ridicate, ceea ce determină apariţia unui front atmosferic
– o zonă de discontinuitate, cu caracter dinamic. De-a lungul frontului apar centri
de joasă presiune (cicloni), care imprimă caracterul schimbător al vremii (Clima
României, 2008, p. 22).

La latitudini medii, centrii barici de mare şi de mică presiune imprimă direcţia

dominant vestică a maselor de aer, având ca efect caracterul oceanic al climei pe
ţărmurile vestice şi caracterul continetal în zonele estice continentale (ex.
Europa);

Originea maselor de aer este foarte variată; masele de aer sunt dirijate de către
diverşi centri barici, derminând o mare diversitate a stărilor de vreme şi a
tipurilor de climă.
Dinamica maselor de aer, legată de contrastele termice şi barice de la nivelul
suprafeţei active subiacente, joacă împreună cu relieful un rol important în
configurarea particularităţilor climatice pentru diferite zone geografice
(Clima României, 2008, p. 23).

În acest dublu context, scăderea spre interiorul continentului a conţinutului de

vapori de apă al maselor de aer reprezintă un factor climatic de o importanţă
considerabilă, de care se leagă creşterea amplitudinilor termice, atât în ciclul
diurn, cât şi în cel anual, diminuarea precipitaţiilor şi aspectul lor predominant
torenţial (Clima României, 2008, p. 23).

Procesul de diminuare a conţinutului în vapori de apă al maselor de aer care se

deplasează spre interiorul continentului poartă denumirea de continentalizare,
iar tipul climatic corespunzător este cel continetal (Clima României, 2008, p. 23).
 Factorii genetici ai climei

Radiaţia solară – energia venită de la Soare;

Aceasta ajunge la sol sub formă de radiaţie directă şi radiaţie difuză;

Radiaţia directă este variabilă şi depinde de înălţimea Soarelui deasupra

orizontului şi de unghiul de incidenţă – înclinarea şi orientarea versanţilor; variază
după latitudine şi anotimp;

-Versanţii expuşi spre sud măresc unghiul de incidenţă, iar cei expuşi spre nord îl
pot reduce enorm;

Radiaţia difuză este mare în zonele joase, descreşte cu altitudinea până la 1700 m
(nivelul de condensare al vaporilor); 0,02 cal/cm2/min iarna, 0,44 cal/cm2/min
vara;

Radiaţia globală (directă+difuză) descreşte de la sud spre nord, dar şi în altitudine;

135 kcal/cm2 Delta Dunării, 125 kcal/cm2 în Câmpia Română, etc.

Radiaţia reflectată depinde de albedoul suprafeţei active (zăpadă – reflectare de

70%; pădurea – 30%);
 Circulaţia generală a maselor de aer

Este determinată de încălzirea diferenţiată a maselor de aer din emisfera nordică, în

mod exclusiv a celor situate pe arealele extreme ale Europei: atlantice, nordice,
nord-africane şi siberine.

Tipuri de circulaţie şi centrii barici de acţiune atmosferică deasupra Europei (Topor

şi Stoica, 1965)

Circulaţia vestică are o frecvență de 45% din totalul cazurilor.

► este activă în orice lună din an pe întreg teritoriul țării;
► pe teritoriul Românei, situațiile cu circulație vestică determină ierni blânde, în
cursul cărora predomină precipitații sub formă lichidă, şi veri răcoroase;

► circulația vestică determină o mare variabilitate în aspectul vremii și un grad

accentuat de instabilitate, mai ales în regiunile nordice ale țării.

Circulaţia polară reprezintă 30% din cazuri, această circulație antrenează spre
Europa Centrală și de Sud-Est, mase de aer de origine oceanică, de la latitudini
polare, care determină pentru ţara noastră scăderea temperaturii aerului,
creșterea nebulozității și căderea precipitațiilor, mai ales sub formă de averse.
Circulaţia tropicală reprezintă 15% din cazuri și asigură
transportul excesului de căldură din regiunile tropicale în cele
polare.

► Aceasta se manifestă deasupra regiunilor noastre, fie pe

direcția de sud-vest, când aerul tropical trece pe deasupra
Mării Mediterane, aducând o cantitate substanțială de vapori
de apă, fie pe direcția de sud-est, când trece peste Asia Mică,
ajungând deasupra României sub forma unui aer mai cald,
fierbinte, sărac în precipitații.

► Pentru țara noastră, acest tip de circulație determină apariția

unor ierni blânde cu precipitații bogate și a unor veri calde și
secetoase.
Circulaţia de blocare (10%) are loc când deasupra
continentului european se instalează un regim de presiune
ridicată, care deviază perturbațiile ciclonale ce apar în
Oceanul Atlantic către nordul Europei, blocând direcţia de
deplasare spre partea centrală și spre sud-estul acesteia.

În acest timp, regiunile centrale și de sud - est ale

continentului se găsesec într-un câmp de presiune atmosferică
ridicată.
Circulaţia de blocare determină o vreme frumoasă, cu cer
senin, călduroasă vara şi lipsită de precipitaţii iarna.
 Mase de aer nordice și
nord-vestice

Masele de aer
continentale
Masele de aer (estice)
oceanice
(vestice)

Masele de aer tropicale

(sudice)
 Principalele sisteme barice

Anticiclonul Azorelor – se formează în partea de est a vastului anticiclon

atlantic, între 20 și 40° latitudine nordică (Geografia României, vol. I, 1983). Acest
anticiclon își exercită influența aproape în tot cursul anului, dar mai ales în
două intervale: noiembrie-ianuarie și mai-iulie.

►Determină pătrunderea aerului umed dinspre ocean, generând un caracter instabil al

vremii în Banat, Crișana, Maramureș și Transilvania, în timp ce la adăpostul arcului
carpatic, în sudul și estul țării timpul se menține însorit și călduros.

►Anticiclonul Azorelor este cel ce impune circulaţia vestică!!; Vara se

deplasează către N (Islanda) şi E (spre Mediterana de V); este alimentat cu
aer cald subtropical;
Ciclonul Islandez se află tot timpul anului deasupra nordului Oc. Atlantic,
fiind alimentat și activat de curenții reci polari.

Acționează mult mai rar, la sfârșitul toamnei și începutul iernii.

Afectează Maramureșul, Crișana, nordul Moldovei, Transilvania, fiind barat

spre sud de Carpații Meridionali.

Acţionează în tandem cu Anticiclonul Azorelor, mai mult iarna, când

anticiclonul Azoric se retrage către sud, iar vara se resimte foarte puţin,
deoarece este împins spre N.
Anticiclonul Est-european – determină o vreme geroasă și
lipsită de precipitaţii mai ales în sudul și estul ţării.

► Arcul carpatic se impune ca barieră orografică în calea

maselor de aer polar care ajung să influențeze foarte rar
centrul și vestul țării.

► Există cazuri când în Moldova și Dobrogea valorile

temperaturilor în anotimpul de iarnă scad la - 200C, iar în
Transilvania, Banat, Crișana ajung la -100C.
► Ciclonii Mediteraneni se formează în bazinul central-vestic al Mării
Mediterane. Sunt impuşi de ciocnirea aerului polar cu cel tropical, cu
precădere iarna (Geografia României, vol. I, 1983).

► Ei au o frecvență mare iarna, apărând mai rar și în a doua parte a verii și

la începutul toamnei, ceea ce le imprimă un caracter de semipermanență.
► Influența lor este mai mare în sudul țării iarna, când ciclonii
mediteraneeni înaintează deasupra Mării Negre.

Aerul cald și umed transportat de aceștia vine în contact cu aerul rece

transportat de Anticilonul Siberian și detemină intensificarea vântului,
căderi abundente de precipitații solide și apariția viscolului, mai ales în
estul și sud-estul țării.
► Anticiclonul Scandinav, Anticiclonul Groenlandez
determină schimbări bruște în aspectul vremii, având o
frecvență mai mare toamna şi primăvara, fiind răspunzători
de înghețurile târzii și timpurii din Bucovina și Moldova.

► Anticiclonul Nord-african transportă aer cald tropical,

însoțit uneori de praf și numai rareori se încarcă cu umezeală
de deasupra Mării Mediterane, are o mare instabilitate termică
determinând fenomene orajoase, în sudul și sud-vestul țării.

Influența anticiclonului nord-african se resimte mai ales în

Oltenia, Muntenia, Dobrogea și sudul Moldovei. Persistența în
lunile de vară, constituie una dintre cauzele producerii
secetelor în Câmpia Română, Dobrogea și sudul Moldovei.
 Harta sinoptică generală

Ciclon - sistem de presiune scăzută;

Antcicl. Azoric se formează pe Oc. Atlantic în emisfera N, între 20⁰ - 40⁰ lat. N
(Nord-Atlantic); sistem de presiune atmosferică ridicată;
Predomină curenţii de aer descendenţi. http://despremeteo.weebly.com/clima-europa.html
Ciclogeneza carpatică

►‘’Ciclogeneza orografică carpatică este un proces atmosferic datorat formei și

masivităţii Munţilor Carpaţi și influenţat de posibilităţile de cuplare ale ciclonilor
mediteraneeni cu formaţiunile anticiclonale euroasiatice în urma cărora se poate
declanșa ciclogeneza de acest tip’’ (Ecaterina Bordei, 1992).

►Prezența Carpaților barează influenţele climatice venite din diferite direcţii,

impunând la exteriorul lor regiuni climatice, iar în zonele montane etaje climatice;
vânturi de tip föehn (precipitații abundente pe pantele din vânt și föehn pe pantele de
sub vânt);

►Canalizează vânturile pe văi; depresiunile determină inversiuni de temperatură;

►Determină diferenţe climatice între versanţii cu expoziţii diferite (Posea, 2006);

►În cazul în care masele de aer se deplasează pericarpatic, ele sunt deviate de la
traiectoriile inițiale. Astfel, apar nuanțe climatice mai blânde în zonele adăpostite de
Carpați față de invaziile de aer polar și arctic.
►Fără ciclonii mediteraneeni, ariditatea Munteniei de est, precum și a Moldovei ar
fi fost excesivă, ca urmare a formării föehnului la Curbura Carpaţilor (Bordei-Ion,
Ecaterina, 1983).
 Producerea proceselor foehnale în zona Carpaţilor Meridionali
Sursa: Pătru, Zaharia, Oprea, 2006, p.17.

Condiţii de formare:

- foehnul se produce numai atunci când o

masă de aer umed se deplasează
perpendicular faţa de lanţul muntos;
-masa de aer umed şi rece în ascendenţa sa
forţată se va răci treptat, cu 1⁰C la 100 m
până la nivelul de condesare (400-500 m),
iar de la acest nivel cu 0,6⁰ C la 100 m;

- după escaladarea crestei, pe panta de sub

vânt, aerul se va încălzi cu 1⁰C la 100 m.

http://2.bp.blogspot.com/-MJyixS4QAOo/TeKuT4uk1uI/AAAAAAAAAn4/qOAxOZAWGSE/s1600/foehn.jpg
 http://4.bp.blogspot.com/-6EBvpjPATto/TeKt-7pIFDI/AAAAAAAAAn0/_6t0mwF__4Y/s1600/Foehn.jpg

Föehn-ul – pe versanţii nordici ai M. Făgăraş se numeşte vântul mare sau

mâncătorul de zăpadă, iar în M. Banatului şi în Defileul Dunării se numeşte
coşava (Kossava în Serbia!).
 Norii de undă – sectorul extracarpatic al Curburii
(Bordei, 1988, 2008)

►Norii de undă au fost depistați de Bordei, I., (1988) în regiunea Curburii,

cunoscută pentru condițiile de foehnizare a aerului;

►Mișcările ondulatorii apar în cazul deplasării aerului peste culmi paralele

despărțite de văi (Culmile Carpaților de Curbură);

►Mișcările ondulatorii, cât și efectele lor se păstrează adesea și după

traversarea obstacolului de relief.
►Astfel, norii formați generează insule de precipitații la distanță, odată cu
deplasarea lor; ex. Insula de precipitații de la Iazu (Cp. Bărăganului), unde
cant. de pp. anuală este mai mare cu 50 mm decât în regiunile limitrofe
(Bogdan, 1980).
Condiții necesare pentru formarea norilor de undă:

►Stratificare termică specifică;

►Existența unei culmi muntoase suficient de lungi,
orientată cu concavitatea înspre fața vântului;
►Direcția vântului să fie perpendiculară pe coamă sau cel
mult într-un unghi de 30°;
►Viteza vântului să crească cu înălțimea sau să rămână
constantă; aprox. 7-8 m/sec la nivelul crestei;
Norii de undă (după Măhăra, 2001)
Cb. – Cumulonimbus; Sc. – Stratocumulus; Ac. – Altocumulus; Cc. – Ciprocumulus;
Nori pe coamă care dispar pe latura descendentă din cauza foehnizării aerului.
https://upintheair2011.files.wordpress.com/2011/06/clasifnori1.jpg
http://angie-art.blogspot.ro/2011/07/ce-sunt-norii.html
Regiuni cu foehn în România

Sursa: Bogdan, O., 1990

 Suprafaţa subiacentă activă
Relieful
►determină tipurile principale de climat: de munte, de deal şi podiş, de câmpie;
►altitudinile reliefului determină etajarea climatică (temp. scade cu 0,60C/100 m, iar
pp. cresc cu 70-100mm/100 m);
►Carpaţii joacă rol de baraj oroclimatic în calea maselor de aer V;E;S;

Vegetaţia
►Pădurea joacă rol topoclimatic şi microclimatic (regim termic moderat, umezeala
aerului şi a solului crescută, strat de zăpadă uniform, calm atmosferic, obstacol în calea
maselor de aer – perdea forestieră; frunzişul la maturitate este mai închis la culoare –
albedou redus; diferenţiere între foioase şi conifere); coniferele prin frunzele aciculare,
cetina, conferă un albedou scăzut, retenţia apei din pp., sursă de umezire a aerului
(Clima României, 2008);

Suprafeţele acvatice
►Atenuează diferenţele termice dintre zi şi noapte; brizele marine;
Activităţile antropice:
►defrişarea pădurii, asanarea mlaştinilor; urbanizarea (suprafeţe artificiale);
Se impune: crearea unor lacuri de acumulare, irigarea terenurilor agricole, realizarea
de perdele forestiere, refacerea orezăriilor în luncile râurilor, etc.;
 ELEMENTELE CLIMATICE

► Desfășurarea pe aproape 50 de latitudine și caracteristicile locale ale

reliefului impun unele diferențieri ale acestor parametri.

► există diferențe de temperatură între regiunile din sudul țării, 10-110C,

și cele din nordul țării, 8,50C.

► iarna, temperaturile sunt mai coborâte cu 1-20C în regiunile de est și

sud față de cele din vest, întrucât aici ajung masele de aer reci, geroase
venite din estul Europei.

► valoarea precipitațiilor este mai scăzută în extremitatea sudică, 500-550

mm, față de nord,700-800 mm.

► între vestul și estul țării se remarcă diferențe: la Timișoara valoarea

precipitațiilor oscilează în jur de 600 mm, iar în Deltă 300 mm.
 TEMPERATURA

Temperatura medie anuală

► Repartiția valorilor temperaturii medii anuale indică influența generală a

diferenței de latitudine, între nordul și sudul țării, a desfășurării reliefului
în altitudine, dar și a factorilor locali și regionali.
► Cea mai mare valoare medie anuală pentru țara noastră este de 110C.

► Izoterma de 110C se desfășoară în cea mai mare parte în sudul țării,

unde include:

► sectorul de defileu al Dunării;

► sudul Câmpiei Române (Lunca Dunării);
► Balta Ialomiței (zona centrală);
► periferia Munţilor Măcin (străbate Dobrogea între Cernavodă și Tulcea).

şi în vestul țării unde include:

► o mică parte din Câmpia Timișului și Gătaiei.
► Izoterma de 100C se desfășoară în sudul și vestul țării, în general la
contactul câmpiei cu dealurile, la o altitudine de 150 – 200 m:

► contactul Câmpiei Române cu Piemontul Getic și cu Subcarpații de

Curbură;
► contactul dintre Dealurile de Vest și Câmpia de Vest;
► sudul Podișului Bârlad și a Podișului Covurlui.

► În sud-vestul țării, unde sunt influențe submediteraneene, ea se

deplasează la 250 - 300 m altitudine.
► traseul ei este pe la nord de Galați, nord de Ploiești, Pitești, urcă spre nord
în culoarele Oltului (Rm. Vâlcea) și Jiului (Tg. Jiu), pătrunde pe Mureș
până la Deva, iar în nordul Câmpiei de Vest ajunge până la Carei.

► Caracteristica esenţială a ei o reprezintă pătrunderea în lungul unor

culoare largi de vale (Olt, Jiu, pe Crișuri în depresiunile golfuri), datorită
deschiderii lor morfologice.
► De exemplu, culoarul Crișului Negru are o deschidere de aproximativ 30
km, astfel, masele de aer pătrund cu ușurință, fiind limitate doar de
abrupturile Munților Apuseni.
► Izoterma de 80C se desfășoară în medie la altitudinea de 800 m, la
baza dealurilor înalte și munților joși.

Localizare:
► periferia Carpaților;
► tot arealul subcarpatic;
► extremitatea de nord-est a țării: Podișul Sucevei (traversează şi Câmpia
Jijiei), nordul și estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei.

► Temperaturile de 8-10°C sunt specifice regiunilor de dealuri și

podișuri cu înălţimi cuprinse între 300 – 800 m.
► Izoterma de 60C se desfășoară în medie la o altitudine de 1000 m, la
contactul munților cu dealurile înalte pericarpatice și intracarpatice, în
depresiunile de contact.
► Corespunde, în general, cu zonele cele mai bine populate din Carpați.

► Izoterma de 00C delimitează crestele Carpaților de ±2000m (mai reduse

altitudinal în nordul țării și mai ridicate în Carpații Meridionali).

► Ea delimitează baza etajului climatic alpin în munții Rodnei, Bucegi,

Leaota, Iezer, Piatra Craiului, Făgăraș, Cândrel, Şureanu, Parâng, Retezat,
Godeanu, Ţarcu.

► Izoterma de -20C delimitează crestele cele mai înalte din Carpaţi, 2400 –
2500 m.
Sursa: Ielenicz, 2005
Temperatura medie anuală – normala climatologică Sursa:ANM, 2008
Temperatura medie – luna ianuarie (iarnă) Sursa:ANM, 2008
Temperatura medie - luna iulie (vară) Sursa:ANM, 2008
Temperaturile minime şi maxime absolute

►Răcirile masive sunt cauzate de invazia și persistența aerului rece

arctic.
►Temperatura minimă absolută a fost de -38,50C şi s-a înregistrat în
ianuarie 1942, la Bod (Braşov), la 500 m altitudine, iar la toate stațiile
meteo, la aceea dată, cele mai mari valori în țară au fost de –50C, - 90C
(Elena Niculescu, 1993).
►valori scăzute se înregistrează frecvent în depresiunile intramontane,
generate de persistența inversiunilor termice și pe vârfurile cele mai înalte.
►cele mai scăzute valori de - 360C, -340C se înregistrează frecvent în
Depresiunile Brașov, Gheorghieni (Giurgeu), Ciuc, Vatra-Dornei și pe Vf.
Omu din Bucegi (-320C);

►Temperaturi negative absolute apar și în Câmpia Română atunci când

are loc invazia maselor de aer nordice și nord-estice, astfel, temperaturile
scad la - 280C - 300C.
Temperatura maximă absolută s-a înregistrat la Ion Sion, lângă Râmnicelu,
+44,50C, la 10 august 1951, în zona dunelor de nisip de pe dreapta Buzăului.

În același timp, la toate stațiile din sudul țării s-au înregistrat valori de 370C
(Elena Niculescu, 1993).
►Pentru Câmpia Română sunt frecvente valori maxime de 380C, fiind mai
coborâte în arealul pădurilor.

Valori maxime se semnalează și în:

►Podișul Moldovei, unde temperaturile ating adesea valori de 38-400C;
►Câmpia de Vest, unde temperaturile sunt de 390C;
►Depresiunea Colinară a Transilvanei, 370-380C;
►Subcarpați 370-390C.
În zona de munte, temperaturile pozitive absolute sunt de 280C pe versanții
cu expoziție sudică. În general, această valoare se înregistrează după ora
1300, ca rezultat al acumulărilor din cursul zilei.
►Sunt temperaturi de scurtă durată.
Seceta este definită ca fiind:
►o perioadă de 15 zile fără precipitații (Cole, 1933);
►o perioadă în care precipitațiile anuale reprezintă 75% din medie;
►când precipitațiile lunare reprezintă 60% din cantitatea medie (Bates,
1935);
►sau trei sau mai multe luni consecutive au deficit mai mare de 50% din
cantitatea medie de precipitații.
Secetele apar ca urmare a persistenţei centrilor barici de mare presiune,
caracterizați prin mișcări descendente ale aerului, însoțite de încălzirea
adiabatică; a diminuării umezelii relative; a înseninărilor de durată și a
vântului de slabă intensitate.
►Partea de sud a Podișului Moldovei, Bărăganul și Dobrogea sunt cele mai
expuse regiuni la secete.
►În ultimii 100 de ani s-au înregistrat trei perioade cu secete mai
accentuate:
►1894-1905, cu un an foarte secetos - 1897;
►1942-1953, cu anii 1946 și 1947 foarte secetoși;
►1982-1996.
http://www.scritube.com/geografie/Evaluarea-pretabilitatii-solur85766.php
Formarea tacârelor (coșcoavelor)

speotimis.ro
http://01-1.store.nb.embed.ro/c1d1/e2/f5/117787.jpg?token=eaf4389d7fcfc5a9
 Secetă pedologică

http://elenaagachi.files.wordpress.com/2011/11/11.jpg
 Deşertificarea

http://www.ecomagazin.ro/wp-content/uploads/2009/02/desertificare.jpg

În momentul de faţă, aproximativ 350.000 ha sunt afectate de deşertificare, iar modelările existente arată că
suprafaţa se va tripla în următorii 20 de ani dacă nu se acţionează. Pentru a preveni degradarea solurilor, România
trebuie să ia măsuri de împădurire, de refacere a habitatelor sau de adoptare a noilor tehnologii în agricultură,
astfel încât terenurile să fie irigate, iar plantele să fie cultivate responsabil pentru ca solurile să nu mai fie
suprasolicitate.
► Amplitudinile termice - diferența dintre valorile medii ale lunilor de
vară și iarnă reflectă, pe de-o parte, continentalismul moderat al
climatului, iar pe de altă parte, deosebiri impuse de etajarea reliefului
și prezența diferitelor mase de aer.

► Cele mai mari amplitudini se înregistrează în Câmpia Romănă (260C)

și în depresiunile intramontane.
PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE

Precipitațiile atmosferice au o mare însemnătate în stabilirea

caracteristicilor climatice ale unei unități geografice, fiind condiționate, pe
ansamblu, de sistemul circulației maselor de aer (oceanice, continentale,
sudice sau polare), dar și de desfășurarea unităților morfologice.

În repartiția precipitațiilor există diferențieri ce apar datorită desfășurării

treptelor de relief:

► 350-400 mm/an – pe litoralul M. Negre și în Delta Dunării;

► 400-500 mm/an – Dobrogea, Bărăgan și sudul Pod. Moldovei;
► 500-600 mm/an în câmpii și dealuri (ex. V Pod. Trans., Pod. Moldovei,
etc.);
► 600-700 mm/an în dealuri (Pod. Getic, Subc. de Curbură, Dealurile de
Vest, etc.);
► 700-800 mm/an Subcarpații Getici, etc.;
► 800-1000 mm/an în munți cu altitudini de 1000 m;
► Ca medie pt munți:1200 mm/an datorită influențelor maselor de aer.
Cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează pe fațada vestică a
Munților Apuseni, unde au loc ploile orografice, cu valori medii anuale de
1600 mm/an (polul ploilor în România - Stâna de Vale, 1400 -1800
mm/an).
Sursa: Ielenicz, 2005
 Sursa:ANM, 2008
Precipitații medii anuale – normala climatologică – interval de referință
Precipitații medii iarnă (luna ianuarie) – normala climatologică Sursa:ANM, 2008
Precipitații medii vară (luna iulie) – normala climatologică Sursa:ANM, 2008
► teritoriul Românei este supus influențelor diferitelor mase de aer cu origini
diferite;

► Influențele vestice introduc cele mai mari abateri privind creșterea

cantităţii de precipitaţii cu altitudinea (70 mm/100 m);

În acest context, creșterea cantității de precipitații cu altitudinea este

relativă.

Valorile înregistrate la diferite stații din Munții Apuseni nu reflectă

influența altitudinii în valorile înregistrate, ci influența poziției stației față
de masele de aer vestice.

De exemplu, stațiile:
► Băiţa (situată la 431m înregistrează valori de 1000 mm/an);
► Budureasa (situată la 537m înregistrează 900 mm).

ambele stații se află pe versantul vestic al Apusenilor;

contrastează cu stațiile Huedin (554 m → 693 mm/an ) și Abrud (500 m cu

717 mm/an) situate în centrul și în estul Apusenilor, dincolo de culmile
înalte ale Vlădesei sau Bihorului.
Vânturile locale

Crivăţul - este caracterizat prin deplasarea sa puternică pe direcția nord-est-sud-

vest, cu viteze de 100-120 km/h; produce viscole, geruri puternice, etc.
► Din Crivăț se desprinde Nemira, prin pasul Oituz, care pătrunde în depresiunile
Ciuc, Brașov și întrerupe starea de calm atmosferic. Este un vânt rece care
condiţionează formarea inversiunilor termice.

Austrul - este un vânt uscat, iarna este geros, vara secetos, se resimte în sud-vestul
țării. Se dezvoltă la periferia anticiclonilor centrali în Pen. Balcanică, în condiţiile
existenţei unei depresiuni barice în centrul Transilvaniei;

Suhoveiul - este specific părții sudice a țării, este de obicei încărcat cu praf
(provoacă furtuni de praf), fiind fierbinte și uscat. Praful coboară o dată cu pp. şi
provine din Asia (gălbui de loess), fie din anticiclonul N-Afican (praf negru), sau
din Sahara (praf roşcat) (Posea, 2006, p. 44).
În Dobrogea se mai numeşte şi vântul negru, iar în Câmpia Română - sărăcilă; traistă
goală, traistă-n băţ (denumit popular);

Munteanul – bate dinspre Munţii Buzăului spre Câmpia Bărăganului, produce ploi
torenţiale însoţite de grindină (de obicei cu dimensiuni mari);
Furtună de praf, Câmpia Olteniei
Furtunile de praf sunt caracteristice lunii aprilie, lună când solul este uscat şi dezgolit de
vegetaţie. Menţionăm furtunile de praf din 23 aprilie 1960 şi 18 aprilie 1965 purtătoare a
unui praf galben din loess-urile asiatice şi furtuna de praf şi nisip de culoare roşie de origine
nord-africană din 24 aprilie 1973. Sursa: ANM, 2013
grindină
Băltăreţul

Acest vânt bate dinspre lunca şi bălțile Dunării către câmpie

toamna și primăvara și este însoțit de precipitații (vânt
umed).

► Băltăreţul a dispărut din clima locală a României ca urmare a

defrişării zăvoaielor ce existau de-a lungul Dunării, de la
Calafat până la Isaccea, în timpul regimului comunist;

► zonele au fost transformate în terenuri agricole în urma

aplicării tehnologiilor de îmbunătăţiri funciare (desecări,
îndiguiri);

► Actualmente "Băltăreţul" şi-a pierdut principala

caracteristică şi anume umiditatea.

http://www.adevarul.ro/locale/braila/Exclusiv-Vantul_ucis_de_comunisti_aduce_ploaia_din_nou_0_299970059.html
► În luna iulie a anului 2010, din cauza excesului de umiditate şi a
creşterii nivelului Dunării în zona Brăilei, băltăreţul s-a reactivat.
Oraşul se confruntă cu un fenomen care nu s-a mai manifestat din
anul 1968, de când a fost desecată Balta Brăilei.

► ‘’ în fiecare după-amiază, o ploaie puternică udă oraşul şi arii

întinse din judeţ. Acest lucru aminteşte de vremurile când Insula
Mare a Brăilei forma o imensă deltă interioară a fluviului’’ (Laura
Avram, iulie 2010).

► „Nu s-a făcut o statistică sau o simulare computerizată care să

confirme reapariţia băltăreţului. Speculativ vorbind însă, având în
vedere faptul că trecem printr-o perioadă cu fenomene meteo
extreme şi de multe ori inexplicabile, nu ar fi exclus ca fenomene
considerate dispărute de mulţi ani, să se manifeste din nou“ (Laura
Avram, Agenţia pentru Protecţia Mediului, Brăila).
Lunca Dunării
Lunca Dunării la Isaccea
 (suhoveiul)

http://despremeteo.weebly.com/clima-romania.html
► Brizele sunt vânturi cu periodicitate zilnică, determinată de încălzirea
inegală a suprafeţei active;
► Brizele caracterizează litoralul Mării Negre şi regiunile montane;

Brizele litorale (marine):

► Au o frecvenţă maximă în semesterul cald, pe timp senin, când contrastul
termic dintre apă şi uscat apare mai evident;

► În timpul zilei, suprafaţa uscatului se încălzeşte mai repede, aerul mai cald,
mai uşor, se ridică de pe suprafaţa uscatului, iar locul lui este luat de aerul
mai rece de la suprafaţa apei Mării Negre;

► În timpul nopţii, uscatul se răceşte mai repede, suprafaţa acvatică este mai
caldă, motiv pentru care aerul mai cald are o circulaţie ascendentă şi ia
locul aerului de deasupra continentului, care se deplasează dinspre uscat
către mare;
► Grosimea stratului afectat de circuitul brizei este de 5 km ziua şi 3 km
noaptea;
► Influenţa moderatoare asupra temperaturii aerului se resimte până la 15-
20 km depărtare de ţărm în sectorul sudic al litoralului şi până la 60-70 km
în sectorul nordic.
 www.ro.wikipedia.org

a. Briza marină (zi) – vântul suflă dinspre mare spre uscat;

b. Briza de uscat (noapte) – vântul suflă dinspre uscat spre mare;
Brizele montane:

► Brizele de vale (zi) şi de munte (noapte) se datorează încălzirii inegale a

suprafeţei active;

► în timpul zilei, când insolaţia este mai puternică pe culmile înalte ale
muntelui, apare briza ascendentă care merge în lungul văilor şi se înalţă
pe versanţii acestora (un föehn ascendent cald);

► în timpul nopţii, când înălţimile montane rămân mai reci, aerul mai dens
se deplasează descededent către regiunile mai coborâte (depresiuni,
culoare de văi);

► În zonele montane brizele au loc tot timpul anului.

 Briza de vale şi de munte este un vânt local care se formează pe pantele montane.

Briza de vale (ziua)

Briza ascendentă
Aer cald
-insolația este mai puternică pe
culmile înalte;
Aer rece

Aerul mai cald, mai ușor, se ridică,

Briza de munte (noaptea) locul său este luat de aerul rece;

Aer rece
Briza descendentă
- înălțimile montane sunt mai reci;
Aer cald

www.despremeteo.weebly.com
Aerul cald este înlocuit de aerul rece
SCHIMBĂRI CLIMATICE ÎN ROMÂNIA (sursa ANM)

Schimbări climatice au loc și în țara noastră, ele au fost puse în evidență prin :

► creștere ușoară a temperaturii medii anuale, în ultimii 100 de ani cu 0,40C;

► creșterea frecvenței zilelor caniculare;
► descreșterea frecvenței zilelor de iarnă;

► creșterea cantității de precipitații, însă cu o concentrare a cantității de

precipitații pe perioade scurte de timp și o creștere a caracterului
torențial;

► ex. la nivelul întregii țări, în anul 2005, cantitatea medie de precipitații a

fost de 866,5 mm (normala climatologica fiind de 647,0 mm);

► frecvența mare a fenomenelor meteo deosebite: viscol în sudul și estul

țării în ianuarie şi februarie (ex. 2012, 2014), iar în martie în Transilvania
și Moldova; fenomene asemănătoare tornadelor, etc.
Tornadele – fenomene asemănătoare tornadelor – asociate schimbărilor
climatice!

► Una din formele de manifestare violentă a naturii este tornada, termen

care, la origine, provine din latinescul “tonare”.

► Tornadele sunt furtuni violente din categoria curenţilor de tip turbionar

(vârtej), cu aspect de pâlnie sau coloană în rotaţie rapidă, al căror
diametru poate varia de la câţiva zeci de metri la circa 2 km.

► Pâlnia tornadei poate fi verticală sau înclinată, iar în cursul deplasării se

balansează şi se răsuceşte, uneori desprinzându-se de la sol.

► Curentul turbionar de aer se roteşte în jurul centrului de joasă presiune

cu viteze care pot depăşi 500 km/h, iar viteza de înaintare a tornadei
poate atinge 110 km/h, distrugând totul în cale.

► O tornadă devine vizibilă datorită vaporilor de apă condensaţi din stratele

exterioare, dar şi antrenării prafului, noroiului sau a diverselor obiecte
din zona de contact cu solul.
blogdespregeografie.blogspot.com/2009
► Majoritatea meteorologilor din Romania afirmă ca în Europa se pot
produce fenomene asemănătoare, dar că nu se poate vorbi despre
tornade, iar că la noi în ţară se formează furtuni, eventual vartejuri de
mici proporţii.

► Astfel de fenomene se înregistrează datorită schimbărilor climatice din

ultima perioadă de timp;
În ultimii ani, furtuni de tip tornadă s-au înregistrat în Delta Dunării,
(Jurilovca, 2001), Făcăieni (2002), Moviliţa (2005).

Făcăieni – 2002:

► Tornada produsă în 2002 la Făcăieni – jud. Ialomiţa a avut un efect

devastator.
► Evenimentul meteorologic, care s-a produs în seara zilei de 12 august, a
afectat aproximativ 1.500 de persoane, 33 de case au fost total distruse,
iar 440 parţial. Două persoane au murit din cauza prabuşirii
acoperişului casei în care locuiau. Vijelia s-a întins pe o arie de 1,5 km,
iar caracterul devastator pe care l-a avut s-a datorat îndeosebi faptului
că s-a desfăşurat într-o zonă populată.
Tornada de la Făcăieni, 2002

blogdespregeografie.blogspot.com/2009
Consemnări de tornade:
► Bucureşti, 9 iunie 1886;
► comuna Satu Mare din raionul Rădăuţi, 9 mai 1963;
► satul Dobridor, comuna Moţăţei-Dolj, 5 mai 1998;
► satul Rahmanu din Delta Dunării, 30 iulie 2002;
► Făcăeni, 12 august 2002.
Ultimele doua au prilejuit victime umane.

Consemnări de trombe:
► Lacul Măcin, 1948;
► Lacul Brateş la E-NE de Galaţi, 30 iulie 1955;
► Gura Portiţei, 19 iulie 2002.
Tromba marină este o coloană de aer care se formează deasupra apei, se învârte
rapid şi are caractersiticile unei tornade. Aceste trombe iau naştere şi se
deplasează deasupra unui râu, lac sau ocean, însa cea mai mare parte dintre
ele se deosebesc de tornade, prin structura şi ciclul lor.
► Trombele marine sunt, în general, mai puţin intense decât tornadele şi, în
principiu, ele îsi pierd structura trecând de pe suprafaţa apei, pe suprafaţa
terestră. Trombele marine sunt întâlnite frecvent în M. Mediterană şi uneori
în Oc. Atlantic şi sunt mai puţin numeroase în M. Neagră şi M. Mânecii.
Sursa: ANM
Regiunile climatice ale României

► În raport cu poziţia pe Glob, România este plasată în zona temperată;

► Clima României – temperat-continentală;
► Cum pe teritoriul României se interferează din direcţii diferite mai multe
mase de aer cu caracteristici diferite, în partea centrală a ţării există o
barieră orografică – aceasta influenţează acele mase de aer determinând
de-o parte şi alta a Carpaţilor nuanţe climatice diferite.

Clima cu influenţe oceanice

► Se datorează advecţiilor aerului temperat-maritim, care determină

precipitaţiile maxime din lunile mai-iunie şi uneori apariţia celui de-al
doilea maxim secundar în noiembrie-decembrie;
► Iarna – advecţii puternice de aer rece din NV – anticiclonul Groenlandez şi
cel Scandinav;
► Vara – advecţii de aer cald din SV – generate de ciclonii mediteraneeni;
► Localizarea regiunilor cu influenţe oceanice: partea central-N a Cp. şi
Dealurilor de Vest, M. Apuseni, DCT, versanţii V ai Carpaţilor Orientali;
Clima cu influenţe de ariditate

► Se datorează advecţiilor de aer foarte rece, de origine polară sau

arctică, ce determină la începutul şi la sfârşitul iernii ninsori timpurii
şi târzii, iar în lunile reci din timpul iernii (ianuarie-februarie) pot
determina coborâri ale temperaturii aerului la -30⁰C;

► În corelaţie cu advecţiile de aer cald dinspre SV, de origine

mediteraneană, se produc ninsori abundente.

► Vara, în aceste regiuni predomină advecţiile de aer cald, fierbinte,

continental, de origine tropicală, care pătrund pe teritoriul României
dinspre SE şi determină temperaturi ce ajung până la +40⁰C;

► Se produc perioade îndelungi de secetă;

► Localizare: regiunile E şi SE ale României (S Câmpiei Moldovei, Pod.

Bârladului, Subcarpaţii Moldovei şi Curburii, E Câmpiei Române, cea
mai mare parte a Dobrogei, cu excepţia litoralului);
Clima cu influenţe submediteraneene

► Controlată în timpul iernii de advecţiile aerului cald dinspre SV, advecţii

generate de ciclonii mediteraneeni – ce impun o climă mai blândă cu
precipitaţii sub formă de ploaie şi lapoviţă;

► În regimul anual al precipitaţiilor se înregistrează un maxim principal în

lunile mai-iunie şi un maxim secundar în lunile noiembrie-decembrie;

► Localizare: Câmpia Banatului (Timişului); sudul Dealurilor de Vest; M.

Banatului, Subcarpaţii Olteniei, Câmpia Olteniei;

Advecţie – deplasarea pe orizontală a unei mase de aer;

Convecţie – deplasarea pe verticală a unei mase de aer;
Clima de tranziţie de la influenţele oceanice şi submediteraneene la
cele de ariditate

► Se caracterizează prin alternaţa advecţiei de aer temperat-maritim polar

din N şi NV cu advecţia aerului de origine continentală dinspre E şi SE;

► Iarna, în această regiune de tranziţie se produc şi advecţii ale aerului

cald dinspre SV în alternaţă cu advecţii ale maselor de aer din SE, fapt
pentru care au loc frecvent modificări ale vremii;

► Sub raport climatic, în această regiune se înregistrează în timpul iernii

temperaturi mai ridicate decât în regiunile E (-2;-3⁰C în ianuarie)

► Localizare: se plasează în centrul Câmpiei Române, estul Piemontului

Getic, estul Subcarpaţilor Getici.
Clima cu influenţe scandinavo-baltice
► Se caracterizează prin advecţii frecvente ale aerului temperat-continental
de origine arctică, precum şi advecţii ale aerului temperat-maritim, care
determină creşterea nebulozităţii şi precipitaţiilor;
► Iarna au loc invazii frecvente ale maselor de aer polare, care conduc la
temperaturi foarte coborâte (-30⁰C) şi la fenomene meteo de iarnă foarte
puternice;
► Localizare: Maramureş, Obcinele Bucovinei, M. Stânişoarei, Pod. Sucevei,
partea central – nordică a Câmpiei Moldovei;

Clima cu influenţe pontice

► Se caracterizează prin advecţii ale maselor de aer cald şi umed dinspre SV,
prin intermediul ciclonilor mediteraneeni şi/sau a ciclonilor ce se formează
deasupra bazinului Mării Negre.
► Rolul Mării Negre – moderator termic;
► În timpul verii, circulaţia locală, brizele, contribuie la moderarea
temperaturii pe o fâşie de 25-30 km depărtare de ţărm;

► Localizare: Delta Dunării, litoralul Mării Negre;

http://despremeteo.weebly.com/clima-romania.html
Sursa: Ielenicz, 2005

Influenţe pontice
 Topoclimatele Românie

• Prezenţa Carpaţilor în partea centrală a României impune

etajarea climei dinspre câmpii-regiunile de deal – regiunile
montane;
• Topoclimatele care se formează pe aceste trepte de relief
înregistrează gradienţi termici şi pluviometrici, cât şi
gradienţi de umiditate impuşi de treptele hipsometrice;
Topoclimatul de deltă şi litoral

► Corespunde unor regiuni cu particularităţi geografice aparte (altitudini

reduse, cuprinse între 0-7 m, întinderi mari de apă, deschidere către Marea
Neagră). Aceste topoclimate se desfăşoară pe fondul etajului climatic de
câmpie.

Principalele caracteristici climatice ale acestor topoclimate sunt:

► nebulozitatea cea mai redusă din România;
► predominarea timpului senin, aici se înregistrează cea mai lungă durată de
strălucire a Soarelui (2500 ore/an), cele mai bogate resurse de energie
solară (125-135 kcal/an);
► un regim termic moderat, cu temperaturi ale lunii ianuarie în jur de 0⁰C şi
temperaturi ale lunii iulie de 21-22⁰C;
► durată redusă a fenomenelor de îngheţ (80-90 zile/an);
► datorită faptului că evaporaţia şi evapotranspraţia sunt intense, umiditatea
relativă a aerului creşte până la 80%.
► în aceste regiuni se înregistrează cele mai reduse precipitaţii din ţară (400-
450 mm/an în V. Deltei Dunării şi pe litoral; 300-350 mm/an în E. Deltei
Dunării şi în lungul ţărmului); precipitaţiile cad, în general, sub formă de
aversă.
Topoclimatul de câmpie

► În regiunile cu altitudini cuprinse între 70-200 m, relief relativ uniform,

fără obstacole orografice şi o deschidere largă către toate direcţiile;
► caracteristici: repartiţie relativ uniformă a parametrilor climatici; bilanţul
radiativ şi caloric al acestor regiuni înregistrează cele mai mari valori din
România;
► în Câmpia Română se înregistrează cel mai ridicat grad de continentalism;
aici s-au înregistrat cele mai ridicate temperaturi maxime (+44,5⁰C în aer;
+65; +75⁰C la sol – din această cauză amplitudinile de temperatură au
valorile cele mai mari din România → +23; +25⁰C în aer şi +90; +100⁰C la
nivelul solului);
► cantitatea de precipitaţii este relativ redusă (400-500 mm/an în E
Câmpiei Române; 500-600 mm/an în Vestul Câmpiei Române; 500-650
mm/an Câmpia de Vest);
► clima are un caracter continental până la excesiv în regiunea de SE a
Câmpiei Române; climă continental-moderată în Câmpia de Vest.
Topoclimatul de deal şi podiş

► Altitudini de 200 – 800 m; relief neuniform: dealuri, depresiuni, culoare

de vale, care impun orientări şi expoziţii diferite ce influenţează formarea
unor topoclimate locale;
► caracteristicile climatice sunt intermediare între între cele de munte şi
cele de câmpie; temperaturi medii anuale (8-10⁰C); precipitaţii (650-800
mm/an); limita inferioară a acestor trepte hipsometrice situată la 200 m
corespunde cu izoterma anuală de 10⁰C;

► Ecartul hipsometric cuprins între 200 - 400 m – înregistrează veri mai

calde (20-21⁰C) şi ierni mai blânde (-2⁰C);

► Ecartul hipsometric cuprins între 400 - 800 m – precipitaţii mai bogate;

► în regiunile colinare V (650-850 mm/an); în regiunile colinare de S şi SE
(500-700 mm/an); procese de foehnizare (Subcarpaţii Curburii, Culoarul
Mureşului, sudul D.C.T., Subcarpaţii Olteniei);
Topoclimatul de munte

► Regiuni cu altitudini de 800 - 2500 m, suprafaţa subiacentă foarte

complexă impune numeroase particularităţi climatice, topoclimate locale;
► În aceste regiuni se înregistrează cele mai importante diferenţe climatice
locale, determinate de expunerea faţă de advecţia maselor de aer
maritime din vest şi a celor continentale din est.
► Amplitudinea mare a reliefului impune o etajare mai pronunţată a
elementelor climatice;
► În interiorul acestor trepte hipsometrice montane se individualizează
topoclimate montane locale;

Deosebim:
► Topoclimatul depresiunilor şi culoarelor de vale;
► Topoclimatul culmilor montane cu altitudini de până la 1900 m;
► Topoclimatul culmilor montane înalte cu altitudini de peste 2000 m.