Sunteți pe pagina 1din 48

AGENTII DE DEGRADARE SI EFECTELE LOR ASUPRA

PICTURILOR MURALE
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Înainte de a dezbate problema intervenţiilor de conservare şi restaurare este necesară o trecere în revistă a factorilor care le
motivează şi alterările care se produc de la zidărie până la stratul pictural. Cunoaşterea tuturor formelor de degradare caracteristice
picturilor murale este esenţială în elaborarea unei metodologii de intervenţie corecte.
Din punct de vedere al teoriei generale şi a metodologiei restaurării, cunoaşterea în profunzime a cauzelor care au determinat degradarea,
distrugerea parţială sau totală şi transformarea aspectului monumentelor, are un rol important în aprecierea corectă a stării de conservare a
unui monument din punct de vedere al rezistenţei, al modificărilor de natura plastică, cât şi pentru stabilirea măsurilor preventive sau a unor
intervenţii directe în vederea stopării procesului degradativ.
Trecerea timpului duce inevitabil la unele transformări ale aspectului original al materiei unei suprafeţe murale. Aceste modificări estetice
sunt în principal rezultat al factorilor de micro şi macro-climat, dar şi al acţiunii factorului uman. Cauzele alterărilor picturilor murale
interioare şi exterioare sunt diverse, de la cele naturale până la cele ce ţin de viciile de tehnică, de intervenţiile defectuoase de conservare-
restaurare sau de întreţinerea lor necorespunzătoare. De cele mai multe ori degradările nu se fac vizibile odată cu apariţia cauzei, ele pot să-
şi facă prezenţa cu mult după începerea acţiunii factorului principal. Efectele lor se pot prelungi şi după eliminarea cauzei care le-a
provocat. Ca restaurator este foarte important să se revadă istoria materială a monumentului, cu toate modificările suferite de acesta de-a
lungul timpului, inclusiv intervenţiile de conservare-restaurare anterioare, cu scopul de a reconstitui înlănţuirea cauzelor şi efectelor care
antrenează degradările actuale. O anchetă istorico-tehnică ne va permite să acţionăm eficient asupra cauzelor, asigurându-se astfel
protejarea monumentului pe termen lung.
Pentru o corectă evaluare a stării de conservare a picturilor interioare şi exterioare, investigaţiile sunt esenţiale. Trebuie
deasemenea corelate degradările cu factorii care la provoacă. În acest fel au fost puse în evidenţă mai multe categorii de degradări:
degradări datorate umidităţii, degradări cauzate de diferitele depuneri (organice şi anorganice), degradări cauzate de condiţiile de climat şi
microclimat, degradări datorate tehnicii de execuţie sau a materialelor folosite (viciu de tehnică), degradări datorate unor intervenţii
defectuoase şi degradări datorate întreţinerii necorespunzătoare a monumentului. Trebuie recunoscut faptul că restaurarea însăşi poate
contribui la alterarea picturilor murale. Acest fapt este determinat fie de atitudinea restauratorului sau chiar de lipsa de formare profesională.

Umiditatea şi alterările produse de aceasta

Dintre toţi aceşti factori, cel care ridică cele mai multe probleme, atât prin frecvenţa sa, cât şi prin jocul cauzelor secundare pe care le
declanşează este umiditatea, aşadar, primele măsuri ce trebuie luate pe un monument (după efectuarea investigaţiilor), înainte de a interveni
asupra picturii sunt identificarea originii umidităţii sale şi eliminarea cauzei. După originea sa, umiditatea zidurilor poate fi clasificată în
câteva tipuri: umiditate de infiltrare, umiditate de capilaritate, umiditate de condensare, umiditate variabilă datorată prezenţei materialelor
higroscopice şi umiditate datorată aerului umed provenit din sol.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore, umiditatea din jurul monumentului este justificată de vegetaţia abundentă. Acţiunea complexă atât a umidităţii cât şi a
factorilor atmosferici a dus la pierderea totală a decoraţiei picturale de pe faţada de nord.

Umiditatea de infiltrare apare de cele mai multe ori atunci când avem de a face cu defecte ale sistemului de acoperire,
probleme cu care s-au confruntat multe dintre bisericile din nordul Moldovei, un exemplu elocvent în acest sens a fost la biserica din
Arbore, unde acţiunea îndelungată a apei (datorită unor probleme ale acoperişului) a cauzat degradări ireversibile cu pierderi semnificative
de pictură murală. În ciuda aparenţelor, identificarea originii sale nu este întotdeauna uşoară.
Apa se poate scurge de-a lungul fisurilor interioare ale zidurilor, avându-şi originea la o mare distanţă de punctul unde apar
degradările. Acţiunea directă a ploii pe suprafaţa picturii murale antrenează o spălare prin scurgere, ale cărei efecte sunt cu atât mai rapide,
cu cât materialele sunt mai sensibile la apă. Având în vedere grosimea foarte mică a stratului de pictură, degradările devin repede evidente.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore, faţada de sud. Datorită unor probleme la sistemul de acoperire, acţiunea îndelungată a umidităţii de infiltraţie a dus cu
timpul la pierderi semnificative ale stratului suport din părţile superioare
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore, exterior faţada de vest şi interior, pronaos, peretele de est. Pierderea unor importante suprafeţe de pictură murală
datorită umidităţii de infiltrare cauzată de lipsa acoperişului
Umiditatea de capilaritate este recunoscută de obicei prin prezenţa persistentă a unor pete întunecate pe pavimente şi ziduri,
de la sol până la o anumită înălţime, şi prin formarea de eflorescenţe şi adesea de eroziuni în partea superioară a zonei umede, urmărind o
linie aproximativ paralelă cu cea a solului. Umiditatea de capilaritate provoacă distrugerea tencuielilor prin dizolvarea şi recristalizarea
sărurilor în zonele de evaporare.
Acest tip de umiditate se întâlneşte în pavimentele şi zidurile construite din materiale poroase aflate în contact cu solul; ea se ridică cu atât
mai mult în ziduri cu cât acestea sunt mai groase, cu cât evaporarea este mai redusă prin lipsa ventilaţiei şi cu cât temperatura este mai
scăzută. Umiditatea de capilaritate tinde să urce mai sus în pereţii orientaţi spre nord şi spre o curte închisă, decât în cei orientaţi spre sud.
Înălţimea maximă atinsă de apa de capilaritate poate depăşi doi sau trei metri, un exemplu concludent în acest caz fiind biserica Mănăstirii
Moldoviţa unde urmele umidităţii de capilaritate pot fi identificate foarte uşor pe faţada de sud până undeva la 3 metri înălţime. Aceasta nu
se modifică mult cu schimbarea anotimpurilor. Umiditatea care impregnează zidurile ce vin în contact cu solul poate proveni din apa
acumulată superficial într-o zonă limitată.
În cazul unui zid de piatră, care nu absoarbe prin capilaritate, apa care udă continuu mortarul îmbinărilor neputând să se răspândească în
pietrele din jur este obligată să migreze prin capilaritate către interiorul edificiului, transportând săruri în soluţie şi depunându-le pe
suprafaţa interioară, unde se evaporă.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Atunci când umiditatea este datorată condensării, pereţii se acoperă cu un voal alb uniform de eflorescenţe saline, care poate
să dispară în timpul perioadelor de condensare activă. În locurile de contact al zidurilor verticale cu pavimentul va apare, în mod normal, o
uşoară eroziune datorată scurgerii apei de condensare. Umiditarea de condensare o întâlnim cel mai des în încăperile subterane, primăvara şi
vara, iar în încăperile mai ridicate iarna, de cele mai multe ori pe pereţii interni ai zidurilor exterioare, construite din pietre calcaroase sau
silicioase grele, şi cu bună conductibilitate termică. Primăvara şi vara, ea se datorează inerţiei termice a zidurilor, a solului învecinat şi a
pavimentelor care rămân reci vara, provocând – în cazul unui aflux de aer cald - o răcire a acestuia şi o mărire corespunzătoare a umidităţii
relative. Iarna, pereţii prea subţiri se răcesc sub efectul temperaturii exterioare sau al evaporării apei de ploaie pe un zid expus.
Umiditatea de condensare tinde să crească dacă nu există încălzire pe timp de iarnă. Condensarea umidităţii poate fi
favorizată şi de destinaţia acordata încăperii, de exemplu adunarea unor mulţimi de oameni în timpul ceremoniilor religioase, ca şi o
încălzire intermitentă. Umiditatea de capilaritate sau de infiltraţie tinde să satureze prin evaporare atmosfera ambiantă şi să provoace
condensări pe pereţii reci. Infiltrarea prin pereţi se întâlneşte rar în construcţiile vechi şi afectează de obicei zidurile pe una sau pe două
laturi ale unei clădiri, datorită faptului că, într-o anumită regiune ploaia « bate» aproape întotdeauna din aceeaşi direcţie. Fiind în general
sezonieră, degradările pe care le provoacă sunt cel mai adesea limitate, cel puţin în regiunile temperate. Umiditatea variabila este rară în
cazul picturilor murale, deoarece ea rezultă în mod normal din eterogenitatea materialelor folosite în zid.
Trebuie menţionat faptul că tencuielile pe bază de var suferă acţiunea chimică a bioxidului de carbon care, dizolvat în apa de ploaie, atacă
carbonatul de calciu. La aceste efecte directe ale ploii se pot adăuga toate cele datorate prezenţei sărurilor solubile (cărora ploaia le-ar putea
provoca dizolvarea, migrarea şi recristalizarea) şi înghetul. Este evident că pentru picturile exterioare, expuse intemperiilor, orientarea
pereţilor în raport cu regimul de vânturi constituie un factor determinant.
Migrarea şi recristalizarea sărurilor solubile transportate de apă constituie principalul mecanism de degradare generală a
picturilor murale. Sărurile care se formează la suprafaţă sau în profunzime pot avea diferite provenienţe: pot să fie prezente sau să se fi
format (de exemplu, cărămizi depozitate o perioada de timp pe sol) chiar în materialele de construcţie, ori să rezulte din descompunerea
acestora. În acest caz, este vorba de carbonat de calciu, sulfaţi de sodiu, de potasiu, de calciu şi de magneziu şi de silicaţi. Pot proveni din
sol: în acest caz este vorba în general de nitraţi de sodiu, de potasiu, de calciu. Aceste săruri se formează în teren prin transformarea
substanţelor organice azotate datorită diverselor microorganisme care le transformă întâi în amoniac, apoi le oxidează şi produc acid nitros
şi, în fine, acid nitric care, atacând substanţele constitutive ale terenului, le transformă în nitraţi.
Şi azotul poate fi absorbit în sol cu ocazia precipitaţiilor atmosferice, fie prin intermediul bacteriilor care fixează azotul, fie
prin intermediul plantelor leguminoase care, de asemenea, favorizează fixarea azotului datorită anumitor microorganisme. Sărurile pot
proveni din atmosferă, precum clorura de sodiu în climatul marin, pot fi datorate prezenţei animalelor – păsări sau lilieci – ce depun dejecţii
care, transportate de apă, redepun săruri în alte locuri. Mai pot fi rezultatul utilizării de materiale inadecvate în timpul tratamentelor de
restaurare (sulfat de calciu, silicaţi).
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

1 2

1. Biserica Mănăstirii Moldoviţa, naos, absida de nord, proorocul Ilie hrănit de corbi, 2. Biserica din Arbore, naos peretele de nord –
degradări provocate de ferestre neetanşate

Biserica Mănăstirii Moldoviţa, faţada de nord - infiltraţii cauzate de soluţia


constructivă a ferestrelor, ceea ce duce în timp la pierderea coeziunii
stratului de preparaţie, în acest caz este vorba de un intonaco pe bază de var-
nisip
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Moldoviţa – absida de sud - prezenţa umidităţii de capilaritate determinată de folosirea mortarelor de ciment aplicate în
soclu şi la trotuarul placat cu dale din piatră. Acest fenomen este favorizat şi de nivelul ridicat al apelor freatice care intersectează fundaţia
dinspre latura de nord est
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore, absida altarului nord-est şi bolta altarului; acumulări de praf, fum, eflorescenţe saline, evoluţii biologice şi pânze de
păianjen
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore, naos, acumulări de praf, fum, eflorescenţe saline şi evoluţii biologice

Biserica Mănăstirii Humor, naos, Cina din Mamvri şi Cronos (detalii), eflorescenţe saline şi evoluţii biologice
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

1 2 3
4

4 5

Biserica din Arbore, pronaos, registrul inferior (fig. 1, 2, 3, 4) şi exterior absida sud (fig. 5) – reţea de lacune a stratului de intonaco, datorată
umidităţii de capilaritate, a fenomenelor fizice de modificare în volum a sărurilor şi prezenţa atacului biologic (alge – fig. 4) - imagine în timpul
operaţiunii de curăţire
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore, pronaos, registrul inferior (fig. 1, 2, 3, 4) şi exterior absida sud (fig. 5) – reţea de lacune a stratului de intonaco, datorată
umidităţii de capilaritate, a fenomenelor fizice de modificare în volum a sărurilor şi prezenţa atacului biologic (alge – fig. 4) - imagine în
timpul operaţiunii de curăţire

Microorganismele, ciupercile, algele şi lichenii se dezvoltă repede atunci când umiditatea relativă se ridică peste 65%.
Întotdeauna trebuie să ne aşteptăm la atacul lor în încăperile cu o umiditate ridicată. Nici o măsură nu este eficace şi durabilă dacă nu se
decurge la un tratament total care să reducă umiditatea în limitele convenabile.
Biodeteriorarea ar putea fi definită ca o schimbare aparută în structura materialelor constitutive, ca urmare a activităţilor
vitale exercitate de microorganisme. Această definiţie distinge biodeteriorarea de celelalte fenomene, precum coroziunea sau îmbătrânirea
naturală a materialelor, care determină schimbari implacabile în structura acestora, ca urmare a acţiunii factorilor chimici, mecanici şi fizici.
Practic, un biodeteriogen constituie un organism capabil sa producă o biodeteriorare. Principalii biodeteriogeni sunt microorganismele:
bacteriile, fungii, algele, protozoarele, lichenii, briofitele, plantele şi animalele. Gradul de abilitate cu care se operează de fiecare dată în
identificarea naturii alterărilor biologice este foarte important pentru stabilirea tratamentelor necesare îndepărtării lor.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Instalarea fenomenului de biodeteriorare pe o suprafaţă (din piatră sau cărămidă, cu sau fără tencuială) este condiţionată şi de
existenţa unor factori de mediu favorabili. Procesul de colonizare a zonei de către microorganisme este favorizată de caracteristicile pe care
le prezintă aceasta (porozitate, compoziţie şi asperitate). Aceste caracteristici determină retenţia de apă în material (mai ales în cazul
tencuielilor pe bază de var) înlesnind astfel apariţia microorganismelor. Acţiunea agenţilor biologici pe o suprafaţă se finalizează prin
apariţia fenomenului de biodeteriorare, un complex de procese fizice, chimice şi biochimice determinat preponderent prin asocierea a două
mecanisme: cel nutritiv prin care suprafaţa serveşte la nutriţia agentului biologic suferind o acţiune distructivă (micşorarea rezistenţei
mecanice prin acţiunea selectivă a agentului) şi cel metabolic exercitat prin produşii de metabolism ai agentului cu o acţiune nocivă asupra
pietrei sau tencuielii şi mai ales aspra monumentelor care conţin şi pictură, soldată deseori cu pătări, degradarea aspectului exterior prin
modificarea culorii şi a luciului, coroziunea chimică, fenomene ce nu se manifestă singular, ci în mod frecvent asociate. De exemplu, licheii
prin acţiunea lor distructivă determină modificări estetice prin apariţia altor culori.

I-scope.50x

Biserica Mănăstirii Moldoviţa – faţada de nord, contrafort – umiditatea ridicată din această zonă favorizează apariţia agenţilor biologici, în
cazul de faţă a lichenilor, muşchilor şi a algelor. Colonie de licheni – fotografie realizată în situ cu ajutorul microscopului digital I-scope
(50x)
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Moldoviţa – faţada de nord, contrafort – diferite tipuri de licheni (vis. 6,5x)

În afara degradărilor datorate migrării şi cristalizării sărurilor solubile, tencuielile pe bază de var, în particular picturile în
tehnica a fresco ai căror pigmenţi sunt fixaţi de carbonatul de calciu, pot suferi o alterare chimică datorată acţiunilor combinate ale apei şi
anhidridei carbonice din aer asupra carbonatului de calciu. În timpul prizei unei tencuieli în tehnica a fresco, apa se evaporă progresiv prin
suprafaţa expusa aerului, ceea ce transforma mortarul relativ fluid într-o masă din ce în ce mai compactă. În acelaşi timp începe să se
formeze la suprafaţă crusta de carbonat de calciu. Dar formarea acestei cruste încetineşte penetrarea anhidridei carbonice în profunzimea
tencuielii. În consecinţă, într-un mediu foarte uscat vom obţine, un strat superficial foarte dur, deoarece este complet carbonatat, în timp ce
stratul următor, de dedesubt va fi mai slab pentru că apa s-a evaporat înainte ca tot hidratul de calciu să poată reacţiona cu anhidrida
carbonică. Câteodată trebuie să ne aşteptăm să găsim în profunzimea tencuielii var ramas în starea de hidrat de calciu (uscat).
Dacă o astfel de tencuială este udată de ploaie sau se găseşte într-un mediu cu umiditate relativă ridicată (datorată de exemplu ceţii) hidratul
de calciu rezidual poate reacţiona din nou cu anhidrida carbonică din aer, iar când apa se evaporă, vine la suprafaţă, unde, carbonatându-se,
continuă să durifice tencuiala şi pictura. Acest proces de durificare va dura atâta timp cât va rămâne hidrat de calciu în tencuială. Dar când
hidratul a reacţionat în totalitate, umiditatea determină un proces invers, de degradare de data aceasta, deoarece nemaiputând să reacţioneze
cu hidratul de calciu, anhidrida carbonică este libera să-si exerseze acţiunea sa acidă asupra carbonatului de calciu prezent, transformandu-l
în bicarbonat solubil. Bioxidul de carbon din atmosfera se dizolvă în apă şi formează un acid foarte slab, acidul carbonic. Soluţiile de acid
carbonic dizolvă lent carbonatul de calciu şi il transformă în bicarbonat de calciu care, atunci când apa se evaporă, se depune sub formă de
voal alb de carbonat de calciu.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Problema cea mai grea de rezolvat într-o manieră satisfăcătoare este, evident, cea a protecţiei durabile a picturilor murale exterioare
împotriva intemperiilor. Singura protecţie absolută ar fi aceea oferită de o construcţie stabilă în jurul edificiului, sau cel puţin în faţa
zidurilor celor mai expuse. O astfel de intervenţie însă ar altera complet valoarea arhitecturală a monumentului.
În anumite cazuri, când acest lucru este acceptabil din punct de vedere arhitectural, se poate mări cornişa acoperişului pentru a asigura o mai
bună protecţie a zidurilor. Aceasta s-a şi făcut pentru câteva biserici din Moldova decorate cu pictură a fresco exterioară, iar rezultatele par
să indice o oarecare stabilizare a situaţiei. Dacă s-a alterat sau nu valoarea arhitecturală a monumentelor este o problemă ce poate fi
dezbătută.
Fixarea sau consolidarea stratului pictural cu produse organice sau anorganice nu poate fi în nici un caz considerată ca o
protecţie definitivă. Când picturile sunt supuse variaţiilor de temperatură, produsele anorganice fiind mai degrabă produse de umplere decât
adezive, ar putea agrava situaţia în loc să o amelioreze.
Pentru diminuarea umidităţii de condensare, în primul rând trebuie eliminate cauzele umidităţii, adică tot ceea ce poate produce vapori de
apă: număr mare de oameni, iluminare, combustia gazelor, etc, şi în ultimă instanţă umiditatea de capilaritate sau de infiltrare. Pentru a
înlătura umiditatea variabilă singura modalitate ar fi eliminarea materialelor care o cauzează, dar această soluţie este imposibilă în cazul
picturilor murale. Dacă degradările sunt deosebit de grave, va trebui să se decurgă la transpunere.
Umiditatea şi temperatura atmosferică, conjugate cu umiditatea şi temperatura zidurilor, cu poluarea atmosferică, cu natura materialelor ce
compun pictura murală, sunt la rândul lor cauze ale procedurii unor fenomene de degradare a picturii murale.
Variaţiile mari de temperatură şi umiditate produse de la un sezon la altul, precum şi fenomenul de îngheţ - dezgheţ, determină o serie de
degradări atât la nivelul suportului, cât şi la cel al stratului pictural.
Prezenţa umidităţii excesive, produsă prin capilaritate, condens sau infiltraţie, precum şi fluctuaţiile acesteia în condiţii specifice de
microclimat, sunt responsabile pentru producerea unor fenomene cu efect dezastruos asupra suportului şi a stratului de culoare: migrarea şi
recristalizarea sărurilor solubile, fenomenul de îngheţ-dezgheţ, fenomenul de coroziune în condiţii de poluare atmosferică, atacul cu caracter
biologic.
În concluzie, acţiunea apei depinde în principal de raportul săruri de calciu – anhidrida carbonică, şi se traduce printr-o
dizolvare urmată de dezagregare sau de depuneri de voaluri ori încrustaţii, un echilibru ideal – care să asigure perfecta conservare a
suprafeţelor – fiind, în aceste condiţii, aproape imposibil de realizat.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Suceviţa, naos, turlă. Prezenţa umidităţii de condensare datorată folosirii
siliconului ca material de etanşare a ferestrelor
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Suceviţa, altar intrados de arc şi naos peretele vestic. Umiditatea de infiltrare a facilitat depunerea şi cristalizarea sărurilor
pe suprafaţa stratului de culoare
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Suceviţa, interior, naos partea de vest, detaliul unui portret de apostol. Sunt prezente depuneri de săruri
cristalizate la suprafaţa stratului de culoare
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Suceviţa, interior, naos peretele de vest partea superioară, detaliu din reprezentarea lui Dumnezeu Tatăl şi altar, intrados
de arc, detaliu arhanghel. Imagini la lumină razantă ce pun în evidenţă depunerile de săruri cristalizate de suprafaţa stratului de culoare
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Degradări datorate diverselor cauze fizice, altele decât umiditatea

La o primă examinare a picturilor murale din interiorul unei biserici, ni se înfăţişează zone extinse în care imaginile sunt
neclare sau uneori chiar de nedescifrat. Acest fapt se datorează diverselor acumulări însumate de-a lungul timpului: suspensii uşoare din
atmosferă, acumulări de fum provenit de la arderea lumânărilor, cele de natură organică, provenite de la vieţuitoarele care trăiesc pe lîngă
monument (dejecţii de insecte, lilieci sau alte animale) cum este cazul bisericii Mănăstirii Humor, unde, în zonele unde nu au fost efectuate
opereţiuni de curăţire, imaginea estetică a picturii este tulburată de aceste scursuri albicioase.
Acumulările cele mai mari de fum le găsim în spaţiile destinate momentului liturgic, şi anume în altar şi naos, pronaosul şi pridvorul fiind
mai puţin afectate. Astfel de depuneri nu provoacă de obicei decât o întunecare ce poate merge până la a face pictura ilizibilă, dar care în
mod normal se înlatură fără mare dificultate. Trebuie să remarcăm totuşi că simpla depunere de praf pe reliefurile unui perete poate eroda
suprafaţa într-atât, încât lasă câteodată, chiar după curăţare, urme mai vizibile decât înainte de operaţie.
Vântul încărcat cu nisip sau praf este un factor de eroziune care trebuie menţionat în cazul picturilor murale exterioare. Se
pot aduce remedieri prin plantarea de perdele de arbori ori construirea de palisade, dispuse în funcţie de necesităţi. Lumina, şi în special
lumina solară, chiar atunci când nu atinge temperaturi ridicate, poate duce cu timpul la o slăbire a culorilor. Diferenţa dintre coeficientul de
expansiune a liantului stratului de culoare şi cel al preparaţiei provoacă tensiuni care pot antrena căderea peliculei picturale. Evident,
aceasta este valabilă şi pentru fixativii aplicati în timpul restaurării. Lumina şi în special razele ultraviolete alterează pigmenţii organici (îşi
pierd din intensitate) şi favorizează oxidarea lianţilor care devin vitroşi şi se desprind de preparaţie.

De asemenea succesiunea numeroaselor mişcări seismice, au produs degradari la nivelul structurii cât şi la cel al decoraţiei picturale - fisuri
şi lacune la nivelul suportului. Deseori este neglijată importanţa ce o pot avea vibraţiile pentru picturile murale; vibraţiile datorate traficului
de autoturisme, aerian şi clopotelor. De fapt, astfel de vibraţii pot, dacă nu să provoace, cel puţin să favorizeze desprinderea tencuielilor
datorată iniţial altor cauze
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore, altar – datorită diverselor depuneri de praf şi fum, a atacului biologic, a dejecţiilor diverselor vieţuitoare
precum şi a apariţiei sărurilor, programul iconografic se distinge cu dificultate
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Moldoviţa – prezenţa cuiburilor de păsări şi degradarea picturii murale în partea superioară a faţadelor, în special
în zona ocniţelor
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Suceviţa, altar, arcul triumfal, Iisus înger de mare sfatşi glaful de est, Iisus în patenă. Degradări datorate dizlocărilor de
zidărie
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Degradări datorate materialelor folosite de artist sau unui viciu de tehnică

Materialele folosite în diferitele elemente ale operei pot prezenta defecte existente de la origine, care au provocat cu timpul
degradări specifice sau au facilitat acţiunea factorilor obişnuiţi de deteriorare.
Suportul poate fi prea slab pentru a rezista mult timp agenţilor atmosferici, de exemplu, în cazul zidurilor de carămidă nearsă sau de
cărămidă de proastă calitate conţinând săruri solubile. Eterogenitatea zidului – cu deosebire când acesta este construit din cărămizi şi pietre
care diferă prin porozitatea şi conductibilitatea lor termică – poate provoca zone de condensare pe pictură, pe care le recunoaştem, în
general, prin formarea de pete deschise sau închise.
Calitatea materialelor este deosebit de importantă pentru tencuielile de pictură a fresco, compuse din var şi un material inert – nisip, praf de
calcar, cărămidă pisată, etc.
Paiele şi alte fibre vegetale, frecvent utilizate pentru asigurarea coeziunii tencuielilor, constituie un element de ranforsare foarte eficace. Ele
pot deveni un element de deteriorare când, aproape de suprafaţă, absorb umiditatea – care pătrunde astfel în tencuială, mărindu-şi volumul
în caz de îngheţ – sau constituie un teren favorabil pentru atacul biologic.
Erori sau neglijenţe este posibil să fi fost comise de către pictor în timpul executării lucrării sale. Una dintre probleme ar fi
prepararea defectuoasă a suportului, fie dacă este nou sau vechi – dar mai ales dacă este vechi – suportul trebuie curăţat cu grijă înaintea
aplicării tencuielii. Eventualul mucegai, urmele de fum, praful, trebuiesc eliminate, iar suprafaţa lăsată rugoasă şi la nevoie martelată pentru
a asigura o buna aderenţă tencuielii.
Înaintea aplicării tencuielii, zidul trebuie udat, după cum nu omit să recomande autorii vechilor manuale. Stropirea trebuie să fie deosebit de
abundentă daca zidul este poros şi absoarbe repede umiditatea, ca în cazul cărămizilor. Această operaţie este indispensabilă dacă vrem să
evităm ca apa conţinută în tencuială să fie absorbită de zid, ceea ce ar împiedica o bună priză a varului. Aceleaşi precauţii se impun, evident,
la plicarea intonaco-ului peste arriccio şi, în general, pentru toate straturile suprapuse de tencuială.
Dozajul materialelor este esenţial pentru buna conservare a unei tencuieli. Excesul de liant antrenează riscul formării unor
crăpături mari care, la rândul lor, pot să producă desprinderea tencuielii de suport: insuficienţa liantului determină în tencuială o lipsă de
coeziune şi riscul de dezagregare prin pulverulenţă. Pentru tencuielile din pictura a fresco, proporţiile normale sunt între 2 şi 3 părţi de nisip
la o parte de var. Nisipul poate fi totuşi înlocuit, în întregime sau parţial, printr-un alt material inert sau prin paie tocate ori câlţi. Aceste
materiale au ca funcţiune contracararea tensiunilor provocate de priza tencuielii, asigurând acesteia o bună coeziune, şi prelungirea timpului
de uscare.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

La executarea picturii în tehnica a fresco, gradul de umiditate a tencuielii în momentul aplicării culorilor este esenţial. Pe o tencuială prea
umedă, sub acţiunea mecanică a pensulei, culorile riscă să se amestece cu stratul de var superficial şi să-şi schimbe tonul. Pe o tencuiala
prea uscată, ele se fixează imperfect, hidratul de calciu nedifuzându-se suficient în apa cu care sunt aplicaţi pigmenţii, ceea ce reduce
considerabil coeziunea stratului pictural şi aderenţa sa la tencuială.
Când pictura este aplicată cu un liant, stratul pictural tinde să se exfolieze de fiecare dată când liantul este prea tare în raport
cu coeziunea tencuielii. Pictura a fresco va prezenta o aderenţă insuficientă şi va tinde să se exfolieze dacă este aplicată pe o tencuială
murdară, grasă sau insuficient udată.

Biserica Mănăstirii Moldoviţa, faţada de sud, registrele superioare. Prezenţa umidităţii favorizează comportamentul agregatelor, acest fapt
ne face să credem că este vorba de un viciu de tehnică.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

1 2

Biserica Mănăstirii Suceviţa (1), Biserica din Arbore (2) interior. În timp, datorită diferiţilor factori, stratul superficial de mortar ce
acoperea materialul de umplutură ajuns accidental în compozitia intonaco-ului s-a pierdut. Aglomerarea materialului agregat (de altă natură
decât cele structurale), la suprafaţa stratului de culoare denotă probabil un viciu de tehnică.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Moldoviţa, exterior, faţada de sud, scena Iisus Arhiereu – stropi de culoare albastră prezenţi în partea inferioară a scenei
.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore, interior, naos, Răstignirea

Acte de vandalism şi incizii cu caracter documentar

Una dintre multiplele modalităţi de degradare a suprafeţei murale, sunt graffiti-urile, urme ale trecerii umane, efectuate în toate epocile.
Deşi sunt acte condamnabile, acte de vandalism, unele dintre aceste incizii pot avea în timp, datorită mesajului transmis, un caracter
documentar, prin intermediul lor fiind cunoscute momente importante din viaţa monumentului. În aceste condiţii, suntem puşi, ca
restauratori, de a opta fie pentru acoperirea sau curăţarea acestora prin mijloace specifice, fie a leconserva pe cele mai importante în scopul
studierii lor de către epigrafişti sau istorici de artă. În orice caz, înainte de a opta pentru conservarea estetică, acestea se vor înregistra
documentar prin imagini fotografice în lumină directă şi razantă.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Moldoviţa, exonartex, peretele de est, detalii din scena Judecata de apoi. Zone întinse din pictura murală exterioară din
partea inferioară a edificiului au fost distruse de astfel de incizii
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Moldoviţa, exonartex, peretele de est, detalii din scena Judecata de apoi. Zone întinse din pictura murală exterioară din
partea inferioară a edificiului au fost distruse de astfel de incizii
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Suceviţa, exonartex– degradarea estetică a picturii murale prin practicarea inciziilor.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore. Fotografii la lumină directă şi razantă ce pun în evidenţă un text incizat, scris în limba poloneză şi datat 1692.
Inscripţia se află pe latura de nord a intradosului arcului de uşa dintre naos şi pronaos: „Gabyel (Gabriel)Krasnopolski în acea vreme
(pe atunci) tovarăşul (de călătorie) domnului Turkuł AD 1692”

Căldura degajată de un incendiu, sau pur şi simplu de lumânările prea apropiate de pictură poate transforma carbonatul în
oxid de calciu cu modificare de volum, provocând astfel o nouă absorbţie de umiditate care dezagregă tencuiala sau alterează tonurile
anumitor pigmenţi precum pamânturile, care, prin dezhidratare, din galbene sau verzi devin roşii sau brune. Astfel de transformări se găsesc
destul de frecvent în apropierea altarelor, unde lumânările de ceara prea apropiate de picturi au provocat aureole roşii şi întunecate.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Moldoviţa – faţada de sud - urmă a acţiunii voluntare de degradare a picturii murale. Cercetând această zonă s-au
descoperit mai multe alice din plumb, rezultând că s-a tras în mod intenţionat asupra picturii
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Moldoviţa – faţada de vest - datorită acţiunii calorice cauzate de un incendiu la acoperişul bisericii pigmenţii
de pământ s-au transformat în roşu intens spre brun
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Moldoviţa – faţada de vest - datorită acţiunii calorice cauzate de un incendiu la acoperişul bisericii pigmenţii de
pământ s-au transformat în roşu intens spre brun
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Alterări datorate intervenţiilor necorespunzătoare şi a întreţinerii monumentelor


Restaurările şi reparaţiile succesive, au însemnat introducerea unor materiale noi, unele cu efecte ulterioare nedorite. Este vorba în primul
rând de materialele greu permeabile, precum cele pe bază de ciment sau piatra, favorizând fenomenul de capilaritate, apoi de folosirea în
refaceri şi reparaţii a unor materiale ce conţin săruri solubile (sulfaţi), precum tencuielile de ipsos sau cele cu ciment. De asemenea este de
semanalat caracterul incompatibil al unor reparaţii executate necorespunzător, în zonele cu pictură. Cantităţile mari de sulfaţi apărute pe
suprafaţa picturală sunt datorate nu numai tencuielilor de gips sau ciment dar şi poluării atmosferice.
Degradările datorate întreţinerii necorespunzatoare a monumentului sunt o categorie de degradări provenite în primul rând din politica
generală de conservare a patrimoniului.
Trebuie de asemenea precizat că în condiţiile create de restaurările puriste ale arhitectului francez Lecomte du Nouy un numar mare de
arhitecţi au fost autorii unor transformări incisive a imaginii monumentelor, înlăturând tencuieli originale şi picturi murale de pe anumite
monumente în numele restaurării. Astfel se întâmplă în cazul bisericii Sfântul Gheorghe din Hârlau unde mari suprafeţe cu decor pictat de
pe faţade a fost distruse.
Picturile murale au fost adesea acoperite cu varuieli, din motive de igiena sau religioase. Aceste văruieli sunt câteodată mai
compacte decât stratul pictural însuşi şi atunci riscă să-l smulgă. Totuşi uneori, ele l-au protejat în mod eficace timp de mai multe secole
contra acţiunilor distrugătoare ale omului. Unele dintre aceste varuieli au fost aplicate în tempera, în care caz sunt, în general, solubile.
Un caz particular este acela – nu de excepţie – al suprapunerii a două sau mai multe picturi murale, având fiecare intonaco-ul său. Picturile
de dedesubt au fost, în general, martelate pentru a se asigura o bună aderenţă noii tencuieli. O aplicare atentă a tehnicii strappo permite
separarea diferitelor straturi.
În afara curăţărilor prea drastice, mai ales în cazul temperelor, pot altera stratul pictural, aplicarea anumitor produse ca
verniurile, uleiurile, cerurile, parafinele, grăsimile, etc., în vederea fixării culorii sau a redării strălucirii sale este de natură să altereze
aspectul estetic al picturilor murale, facându-le stralucitoare, întunecându-le sau falsificând raporturile tonurilor. În plus, fixativii inadecvaţi
sau prost aplicaţi pot provoca smulgerea stratului pictural prin contracţia datorată uscării sau pot constitui o barieră care impiedică circulaţia
umidităţii între zid şi aerul ambiant, cu grave consecinţe pentru conservarea tencuielii şi a stratului pictural.
Silicatii alcalini, altadată la modă ca fixativi, formează voaluri albe foarte greu de înlăturat.
De asemenea lucrările de consolidare a zidurilor, executate adesea prin injectări cu ciment, pot provoca grave degradări:
- Pentru că apa necesara injectărilor poate atinge suprafaţa, provocând degradări în timpul uscării.
- Pentru că scurgerile de ciment pot ajunge prin crapaturi invizibile până la stratul pictural, ieşind la suprafaţă unde formează (sub acesta)
zone de densităţi diferite, pe care va fi favorizată condensarea, având drept consecinţă apariţia de pete, apoi dezagregare tencuielii.
- În cazul apariţiei ulterioare a umidităţii, aceasta poate dizolva sărurile solubile conţinute în ciment, antrenându-le către suprafaţa pe care o
dezagregă cristalizându-se.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Alte alterări grave pot fi provocate de consolidarea cu ciment a marginilor lacunelor sau a picturilor, fie că aceasta poate
condensa umiditatea ambiantă, care va fi apoi absorbită de tencuială, fie pentru că, dacă zidul este umed, evaporarea, nemaiputându-se face
prin materialul mai dens care este cimentul, ci doar prin suprafaţa poroasa, care este tencuiala, va provoca pe aceasta o concentrare de săruri
având drept consecinţă dezagregarea zonei atinse. Aceasta se poate observa uşor acolo unde îmbinările dintre cărămizi au fost rerostuite cu
ciment: cărămizile înseşi sunt alterate şi suprafaţa este adesea dezagregată pe o grosime de mai mulţi milimetri.
În cadrul procesului de stabilizare, de incetinire şi stopare a proceselor de alterare, uneori nu putem evita modificarea
constituienţilor materialelor, şi de aceea pentru a salva o pictură, se acceptă compromisul, de a sacrifica o mică parte din integritatea
acesteia. Probema respectării integrităţii şi autenticităţii devine mai dificilă atunci când pictura a suferit intervenţii anterioare (acoperirea
acesteia cu văruieli sau repictări), care au degradat-o sau i-au modificat mesajul original, conferidu-i o înţelegere discutabilă. În acest sens
eliminarea parţială sau totală, a produşilor de alterare, se realizează numai în urma unei analize obiective, întrucât aceşti produşi pot să
constituie o mărturie, dacă nu pentru pictura iniţială, atunci pentru o parte din isoria sa şi legată de procesele de îmbătrânire sau alterare.
Astfel recuperarea mesajului original, implică evitarea modificărilor de orice fel aduse autenticităţii şi valorii documentar-istorice şi
artistice, îndepărtarea materialelor adăugate, care impiedică sau fac ilizibile anumite aspecte de interpretare corecte, precum şi stabilizarea
elementelor originale degradate şi reintegrarea lor. Astfel, compaibilitatea operaţiilor şi materialelor de intervenţie trebuie să fie analizată
din mai multe puncte de vedere: al suportului material al picturii (tencuiala şi zidăria), al degradării prezente şi al efectului în timp. Pentru
ca intervenţiile executate în timpul restaurării să fie sigure, eficiente şi durabile acestea trebuie să întrunească mai multe cerinţe:
a. Materialele cu care se intervine asupra picturii trebuie să fie stabile în timp şi compatibile din punct de vede fizico-chimic şi mecanic, cu
elementele constituive acesteia, în scopul evitării efectelor secundare;
b. Din gama produselor şi tehnicilor care corespund criteriilor de eficienţă, permanenţă şi stabilitate, nu se aplică acele tratamente care pot
modifica structura microscopică a stratului pictural şi care pot compromite astfel investigaţiile ulterioare;
c. Produsele chimice folosite nu trebuie să fie excesiv de toxice pentru a dăuna celor care vin în contact direct cu pictura.
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore, interior, pronaos, intradosul uşii dintre naos şi pronaos. Fotografii la lumină directă şi razantă prin care sunt puse în
evidenţă reparaţiile necorespunzătoare
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Moldoviţa, exterior, abisda altarului, reprezentarea Mielului Mistic. Repictare în ulei şi aplicarea unui fragment de
plumb în loc de ochi
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

1 2

1. Biserica din Arbore. Panou electric amplasat necorespunzător în altarul bisericii. 2. Biserica Mănăstirii Voroneţ, pridvor, peretele de sud.
Degradare estetică datorată unor soluţii mai puţin ingenioase de redecorare a spaţiului bisericesc. Banda adezivă folosită pentru ataşarea florilor,
la îndepărtare ar putea smulge fragmente de strat de culoare
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

1
2

Biserica Mănăstirii Moldoviţa – exterior, faţada de nord, reparaţii necorespunzătoare executate cu mortare pe bază de ciment de către
persoane necalificate Biserica Mănăstirii Suceviţa, naos
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Suceviţa, gropniţă, peretele de nord. Prin încercarea de curăţare a picturii de către o persoană necalificată, s-a produs
erodarea şi antrenarea pigmentului decoeziv de pe zona de fond pe zona de veşminte. Pe lângă pierderea stratului de culoare s-a produs şi o
tulburare a imaginii
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore, interior, naos, Tabloul votiv. Zona în care sunt pictaţi ctitorul şi familia sa a fost refăcută,
stratului original aparţinându-i imaginea lui Hristos, cea a Sf. Ioan Botezătorul, patronul bisericii, şi cea a unui
înger care pare că protejează familia
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore, latura de nord a intradosului arcului de uşa dintre naos şi pronaos - fotografii la lumină directă şi razantă cu
portretul unui mucenic refăcut integral în tehnica a fresco
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Moldoviţa – absida sudică, zona ferestrei de sud a naosului – datorită modificării arhitecturale (în acest caz fiind
vorba de introducerea unei ferestre), s-a impus completarea zonei cu o noua decoraţie
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Humor, exterior, repictări masive în partea superioară a absidelor de nord şi de sud
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica Mănăstirii Suceviţa, altar, latura de nord. Lacune profunde ale stratului suport, ce marchează locul iniţial de inserţie al
iconostasului
AGENŢII DE DEGRADARE ŞI EFECTELE LOR ASUPRA MATERIALELOR CONSTITUTIVE

Biserica din Arbore, Icoana de hram. Imagine înainte şi după intervenţiile de conservare-restaurare.

S-ar putea să vă placă și