Evagrie Ponticul

Evagrie s-a născut la Iborna, în Pont (de unde şi

supranumele de Ponticus, Ponticul). A fost hirotesit citeţ
de Sfântul Vasile cel Mare, hirotonit diacon de Sfântul
Grigorie de Nyssa şi arhidiacon de Sfântul Grigorie
Teologul, pe atunci episcop de Nazianz. În anul 379 l-a
urmat pe acesta din urmă la Constantinopol, unde a şi
predicat.
 Viaţa

• Evagrie Ponticul s-a nascut pe la 345-346, la Ibora - in Pont. Era fiu de horepiscop,
cum precizeaza Istoria Lausiaca si s-a bucurat de binefacerile unei educatii cu totul
deosebite.
• A intrat devreme in legatura cu marii Capadocieni. Sf. Vasile cel Mare l-a facut citet
al Bisericii din Cezareea Capadociei, iar Sf. Grigorie de Nazianz l-a hirotonit diacon.
• Ca diacon, acesta a insotit pe Sf. Grigorie la Constantinopol, unde a participat la al
doilea Sinod ecumenic si unde protectorul sau, dandu-si demisia, l-a lasat
mostenire patriarhului Nectarie.
• Evagrie era invatat, stapanind cu maiestrie cultura profana si crestina, puternic
influentat de ideile origeniste, adversar neinduplecat al tuturor ereticilor vremii
sale, inzestrat cu un deosebit dar al vorbirii si, in plus, impunandu-se prin
frumusetea chipului si prin eleganta.
• A plecat in Egipt, unde a salasluit aproape 16 ani si unde a fost ucenicul Sf. Macarie
Egipteanul. A refuzat tot timpul oferta unui scaun episcopal.
• A murit pe la 399-400.
• A fost condamnat ca origenist la Sinoadele V, VI si VII ecumenice.
 Scrierile

• Cele mai importante scrieri ale lui Evagrie sunt:

• Tratatul practic, alcatuit din o sută de capete despre învățătura
practică, calea prin care monahul dobândește nepătimirea (în
greacă, apatheia).
• Gnosticul, un opuscul format din cincizeci de capete, care s-a
păstrat integral doar în siriacă și armeană. În el este vorba despre
gnostic, adica despre cel care, ajuns la nepătimire, se bucură de
contemplația spirituală, fiind capabil la rândul său să-i învețe și pe
alții.
• Capetele gnostice, cuprind șase centurii incomplete (de câte
nouăzeci de sentințe) este marea lucrare doctrinară a lui Evagrie.
 Posteritatea
• A influenţat pe mai toţi marii Părinţi ai
Bisericii, dar a fost condamnat împreună
cu origeniştii la Sinodul ecumenic de la
Constantinopol, în anul 553.
 Opera.
• Autorul nostru a scris exclusiv sau aproape exclusiv pentru monahi.
• - Antierheticos - in opt carti. Tratatul se ocupa cu cele opt pacate capitale: lacomia pantecelui,
desfranarea, iubirea de arginti, tristetea, mania, trandavia, slava desarta, mandria. O alta parte a
acestei opere, care se ocupa cu anumite pasaje biblice impotriva ispitelor demonice, s-a pastrat in
unele manuscrise siriene.
• - Monahul sau Despre viata practica - in 100 de capitole
• - Gnosticul sau Catre cel vrednic de gnoza - in 50 de capitole.
• - Sase sute de probleme prognostice sau gnostice - se pastreaza intr-o versiune siriaca.
Evagrie a scris si opere mai mici:
• - Monahilor traitori in viata de obste sau in adunari
• - Catre o fecioara afierosita lui Dumnezeu.
I se atribuie:
• - Despre nepatimire
• - 68 Scrisori
• - Despre rugaciune
• - Despre gandurile rele.
 Doctrina.
• Evagrie nu e un scriitor sistematic.
• Sustine teoria preexistentei sufletelor si doctrina apocatastasei -
asemenea lui Origen - ceea ce a adus condamnarea lui la Sinodul V
ecumenic.
• El imparte viata duhovniceasca in activa si contemplativa sau gnostica.
Potrivit acestui principiu, el preda invatatura sa mai usoara categoriei de
monahi simpli, iar invatatura mai inalta, gnoza, categoriei de monahi
invatati.
 Evagrie - un autor special
• Meritele lui Evagrie Ponticul în direcţia dezvoltării scrierilor legate de
asceză şi contemplare sunt impresionante. Chiar dacă anumite
opinii preluate de la Origen au făcut ca scrierile sale să fie ascunse
sub numele Cuviosului Nil Ascetul după condamnarea sa la Sinodul
al V-lea Ecumenic, acesta s-a dovedit un lucru benefic. Astfel, am
putut înţelege imensa contribuţie şi influenţă a lui Evagrie Ponticul
asupra a numeroşi scriitori bisericeşti de mai târziu. O influenţă cât
se poate de benefică. De aceea, scrierile lui trebuie citite în
continuare cu atenţie şi râvnă. În definitiv, acum, cel puţin în textele
publicate în Filocalie nu vom găsi rătăciri, ceea ce le transformă în
adevărate comori duhovniceşti. Comori care încă aşteaptă să fie
descoperite.
 Evagrie Ponticul: Despre Desfranare

• Evagrie Ponticul s-a născut la Iborna, în Pont (de unde şi

supranumele de Ponticus, Ponticul). A fost hirotesit citeţ de Sfântul
Vasile cel Mare, hirotonit diacon de Sfântul Grigorie de Nyssa şi
arhidiacon de Sfântul Grigorie Teologul, pe atunci episcop de
Nazianz. În anul 379 l-a urmat pe acesta din urmă la
Constantinopol, unde a şi predicat.
• În urma unor intrigi obscure de la curtea împărătească este obligat
să părăsească Constantinopolul în 381 şi să se îmbarce pentru
Ierusalim ca să scape de o arestare iminentă. Aici este primit în
mănăstirea Sfintei Melania cea Bătrână şi a lui Rufin de Aquilea
(345-410), pe Muntele Măslinilor.
• La îndemnul Sfintei Melania pleacă, în 383, în Egipt, şi devine
călugăr la Nitria, sub îndrumarea Sfântului Macarie cel Mare. Mai
târziu se retrage la Chilii (Kellia), un loc şi mai singuratic, unde îşi
duce viaţa de monah recopiind manuscrise pentru călugări până la
moartea sa, în 399.