Patologia chirurgicala a

peretelui abdominal
-Hernii-
Limite
-superior: rebordurile costale si apendicele
xifoid
-inferior: spinele iliace anterosuperioare,
ligamentele inghinale si pubisul
Din necesitati practice, pentru aprecierea
sediului unei dureri, plagi, peretele abdominal
anterolateral a fost divizat in noua zone prin
trasarea imaginara a:
- Orizontala prin coasta X
- Orizontala prin crestele iliace AS
- Doua verticale prin mijlocul arcadelor crurale
Herniile abdominale
1.Definitie
2.Etiopatogenie
3.Anatomie patologică
4.Simptomatologie
5.Evoluţie - complicaţii
6.Tabloul clinic
7.Alte complicaţii ale herniilor
8.Tratamentul herniilor
1. Definitie
• Herniile abdominale reprezintă exteriorizarea parţială sau totală a
unuia sau mai multor viscere, din cavitatea peritoneală, la nivelul
unor zone slabe ale peretelui abdominal, preexistente anatomic.
Aceste puncte slabe sunt:
- cicatricea ombilicala
- linia alba
- regiunea inghino-crurala
 2. Etiopatogenie
• Pot fi congenitale sau dobandite
a)Congenitale:
- dezvoltarea incompleta a peretelui abdominal
- existenta canalului peritoneo-vaginal, neobliterat
b)Dobandite - prin interactiunea a doua categorii de forte:
- rezistenta peretelui: dependenta de modul de alcatuire si calitatea structurilor
sale(discolagenoze, boli consumptive, obezitate, sexul)
- presiunea exercitata dinspre interior asupra acestuia:eforturi mici dar repetate
(tuse cronica, constipatie) sau mari efectuate brutal.
3. Anatomie patologica
In morfopatologia oricărei hernii,
clasic se descriu trei elemente:
- defectul parietal: variaza cu zona
topografica(inel-h. liniei albe,
adevarat traiect-h. inghinala)
- învelişurile herniei: variaza
topografic – toate elementele
musculo-aponevrotice ale regiunii
respective, comun majoritatii
herniilor este sacul herniar
- organul herniat: cel mai frecvent
epiplon(epiplocel) sau intestine
subtire(enterocel)
 4. Simptomatologie
• Semnele clinice subiective : slab reprezentate, nespecifice şi de
regulă ceea ce domină tabloul clinic este durerea, resimţită variabil
de bolnav, de la o senzaţie de greutate(h. vechi voluminoase), la o
durere vie accentuată de eforturi sau ortostatism prelungit
• La examenul clinic obiectiv se remarca prezenţa unei formaţiuni
pseudotumorale la nivelul peretelui abdominal; pentru a o eticheta
ca hernie sunt necesare doua caracteristici: reductibilitate si
tendinta de expansiune la efort, de aceea examenul clinic se a face
in orto si in clinostatism.
5. Evolutie, complicatii
Complicaţia cea mai frecventă - ireductibilitatea
herniei, ce îmbracă două aspecte anatomo-clinice:
a) încarcerarea herniară: când elementele din sac
nu mai pot fi reduse, dar a căror integritate se
păstrează încă, nefiindu-le afectată
vascularizaţia, fie prin cresterea exagerata a
dimensiunilor herniei, fie prin formarea de
aderente intre sac si continultul sau.
b) Strangularea herniara: conţinutul sacului se
modifică rapid prin interceptarea pediculilor
vasculari la nivelul gâtului sacului ce devine
prea strâmt pentru elementele ce au herniat.
 6.Tablou clinic
Semnele clinice sunt de cele mai multe ori evidente şi caracteristice, făcând
puţin probabile erorile de diagnostic.
-simptomatologia dureroasă devine dominantă, iniţial local, apoi cuprinzând
arii din ce în ce mai extinse
-intestinal subtire fiind frecvent implicat, va evolua sub forma unui sindrom de
ocluzie intestinala inalta: dureri violente cu caracter colicativ, varsaturi precoce
si progresiv mai abundente pana la fecaloide
-ansele intestinale supradiacente obstecolului sunt desctinse determinând
meteorismul abdominal asimetric
-tegumentele supraiacente modificate prin aspectul inflamator progresiv,
mergând până la flegmon şi fistulă piostercorală.
• Imagistic se remarca prezenta nivelelor hidroaerice, specific sindromului
ocluziv
 7. Alte complicaţii ale herniilor
• Peritonita herniară, reprezintă un proces de peritonită localizată la nivelul
sacului herniar, cu originea în elementele conţinute în sac. Peritonita
herniară poate fi de cauză epiplooică sau de cauză intestinală
• Tuberculoza herniară
• Tumorile herniare
• Corpii străini intrasaculari
 8. Tratament
• Este exclusiv chirurgical, exceptând unele situaţii particulare când actul
operator reprezintă un risc mare pentru un bolnav vârstnic şi tarat, caz in care
se realizeaza un tratament conservator, prin bandaje sau centuri ce au ca
scop reducerea herniei
• Hernia strangulate este urgenta chirurgicala, operatia rezolvand atat defectul
parietal cat si complicatia acesteia, extinderea interventiei este dictate de
gradul de viabilitate al organului continut in sac:
-ansă intestinală şi/sau epiploon viabil; rezolvare chirurgicală obişnuită
-ansă intestinală şi/sau epiploon necrozat; rezecţie (enterectomie şi/sau
rezecţie de epiploon
-ansă intestinală şi/sau epiploon cu leziuni la limita viabilităţii. Se urmăreşte
revenirea viabilităţii acesteia, timp de 15-30 de minute, după infiltraţia
mezenterului cu xilină sau procaină 1% şi lavaj cu ser fiziologic la temperatura
corpului.
Forme anatomoclinice ale herniilor
 A. Herniile inghinale
• Este cel mai frecvent tip de hernie (80-90%) deaoarece regiunea inghinala este
cea mai slaba structura a peretelui abdominal. Aceasta regiune este
reprezentata de traiectul inghinal.