Proiect:

Actiunea civila

Efectuat: Ciobanu Cristina

Grupa D155
• Acţiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de apărare a drepturilor încălcate
sau a intereselor ocrotite de lege, prin intermediul căruia se inițiază activitatea instanței de
judecată cu privire la examinarea și soluționarea litigiului.
• Într-o altă accepţiune, acţiunea civilă este facultatea de a obţine de la judecător o hotărâre
pe fondul pretenţiei supuse judecăţii.

• Acţiunea civilă cuprinde totalitatea mijloacelor procesuale – cererea de chemare în

judecată, mijloacele de apărare, administrarea probelor, măsurile asiguratorii, căile de atac
– în scopul protecţiei dreptului subiectiv sau unui interes legitim. Deci, cererea de chemare
în judecată constituie primul mijloc dintr-o serie întreagă de acte procesuale, prin intermediul
cărora acţiunea civilă este pusă în mişcare.
 Premisele- care
constituie acele
imprejurari fapt și de
drept de care depinde
apariția dreptului la
acțiune
Conditiile de condițiile – care
constituie acele

intentare împrejurări de fapt și de

drept de care depinde
valorificarea dreptului la

a actiunii civile acțiune.

Premisele dreptului la
intentarea acțiunii sunt:
competența generală a instanțelor
judecătorești;
absența unei hotărâri judecătorești
irevocabile sau a unei încheieri
judecătorești irevocabile pe același
litigiu;
absența unei hotărâri a judecății
arbitrale pe același litigiu;
capacitatea de folosință a drepturilor
procedurale civile.
Condițiile de exercitare a
dreptului la acțiune sunt:
respectarea regulilor de competență
jurisdicțională;
capacitatea de exercițiu a drepturilor
procedurale;
respectarea formei și conținutului cererii
de chemare în judecată;
dovada achitării taxei de stat pentru
cererea de chemare în judecată;
formularea împuternicirilor
reprezentantului conform cerințelor
legale.
Elementele acțiunii civile constituie acele părți componente care în ansamblu caracterizează structura acțiunii civile
și permit individualizarea unei acțiuni față de altele.

Acţiunea
civilă
temeiul obiectul
acţiunii acţiunii
• Temeiul acţiunii îl constituie acele circumstanţe ce dau naştere acţiunii şi
anume sunt împrejurările de fapt pe care reclamantul îşi întemeiază
pretenţiile faţă de pârât.
• Obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia material juridică cu privire la care se
cere darea hotărârii judecătoreşti; adică ceea ce reclamantul pretinde de la
pârât. Ex: obiect al acţiunii de revendicare a unui bun sau a unei sume de
bani este dreptul material subiectiv al reclamantului de a cere de la pârât
plata sumei de bani sau bunul. Obiectul acțiunii nu trebuie confundat cu
obiectul material al litigiului (bunurile, lucrurile).
• Obiectul material este o parte componentă a obiectului acţiunii. În exemplu
de mai sus obiectul material al acţiunii îl va constitui suma de bani sau bunul
în sine.
 Clasificarea actiunilor civile
• În dependenţa de conţinutul său

.
a unui drept este cea în care se solicită
acţiunea în realizare de a constrânge prin intermediul
hotărâri instanţei judecătoreşti pe pârât
(executare) la executarea unei obligaţii sau la
abţinerea de la efectuarea unei acţiuni

a unui drept este cea prin care se

acţiunea în constatare
urmăreşte confirmarea printr-o hotărâre
(recunoaştere, confirmare)
judecătorească a existenţei sau
inexistenţei unui raport material juridic
între părţile litigante

de drepturi este cea prin care se tinde ca

acţiunea în constituire printr-o hotărâre judecătorească să se
(transformare) creeze o situaţie juridică nouă –
modificarea sau desfiinţarea raportului
juridic existent între părţile litigante.
 În dependenţă de natura dreptului ce se valorifică prin acţiune:

acţiuni personale sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte

valorificarea unui drept personal care se naşte
dintr-un act juridic sau din lege. Ex: acţiunea pentru
plata pensiei de întreţinere;
acţiuni reale, prin care se valorifică un drept real. Ex: acţiunile în
revendicare prin care se apără dreptul de
proprietate;

acţiuni mixte, prin care se valorifică în acelaşi timp un drept

personal şi un drept real, în cazul în care drepturile
invocate se găsesc într-un raport de conexiune.
După categoria relaţiei de drept material distingem:

acţiuni de plată a pensiei alimentare;

acţiuni ce decurg din litigii de muncă;

acţiuni ce ţin de dreptul locativ;

acţiuni de reparare a prejudiciului cauzat;

acţiuni ce decurg din dreptul de autor, inventator etc.

 Apărarea intereselor pârâtului. Obiecţii împotriva acţiunii. Acţiunea
reconvenţională.

• Pârâtul nu rămâne pasiv după intentarea procesului împotriva lui, ci are la dispoziţie
următoarele mijloace de apărare:
• dreptul de a obiecta împotriva acţiunii;
• dreptul de a intenta acţiune reconvenţională.
• Obiecţii împotriva acţiunii. Pârâtul are dreptul nu numai a refuza recunoaşterea acţiunii,
dar important pentru el este prezentarea împrejurărilor de fapt şi de drept care ar stinge
pretenţiile înaintate de reclamant. Contraargumentele fi de ordin material sau procesual.
• Obiecţiile material juridice ale pârâtului sunt îndreptate spre combaterea dreptului la
admiterea acțiunii și urmărește respingerea pretenţiilor materiale ale reclamantului,
contestând împrejurările de fapt sau de drept înaintate de reclamant.
• Obiecţiile procesual juridice sunt îndreptate spre combaterea dreptului la intentarea
acțiunii și reprezintă declaraţii prin care pârâtul invocă lipsa dreptului pentru pornirea sau
desfăşurarea de mai departe a procesului,de aceea se exclude posibilitatea examinării
pricinii de către instanţă.
• Acţiunea reconvenţională. Acţiunea reconvenţională este pretenţia material – juridică
înaintată de pârât de sine stătător împotriva reclamantului până la începerea dezbaterilor
judiciare pentru a fi judecată odată cu acţiunea iniţială. Acțiunea reconvențională poate fi
depusă și până la finisarea examinării pricinii în fond când urmărește excluderea în tot sau
în parte a acțiunii inițiale.
• Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile:
• a) să urmărească compensarea acţiunii iniţiale a reclamantului. De ex: locatorul cere de
la locatar plata pentru chiria apartamentului, iar acesta, la rândul său, solicită costul
reparației capitale pe care a făcut-o în apartament.
• b) să excludă în tot sau în parte admiterea cererii principale. De ex: în cadrul examinării
acțiunii de achitare a pensiei de întreținere pentru copilul minor, pârâtul solicită contestarea
paternității sau în procesul de divorț pârâtul solicită declararea nulității căsătoriei ori în
acțiunea de partaj a bunurilor succesorale pârâtul –succesor legal contestă legalitatea
testamentului.
• c) între cererea reconvenţională şi cea principală să existe o legătură reciprocă şi
judecarea lor simultană să ducă la o soluţionare promptă şi justă a litigiului. De ex: în
procesul de desfacere a căsătoriei pârâtul cere partajul averii sau plata pensiei de
întreținere.
• Renunţarea la acţiune este un act de dispoziție unilateral al reclamantului
care are drept scop încetarea procesului și presupune dezicerea
reclamantului de la pretenţiile înaintate faţă de pârât expuse în cererea de
chemare în judecată. Motivele renunțării pot fi diverse: nejustificarea
pretențiilor sau imposibilitatea de a le proba, precum și onorarea benevolă a
obligațiilor de către pârât. Renunţarea poate fi: totală sau parţială.
• Recunoaşterea acţiunii presupune acceptarea de către pârât a
pretenţiilor bazate pe împrejurările de fapt şi de drept ale reclamantului
formulate în cererea de chemare în judecată. În acest fel, pârâtul renunță la
apărarea intereselor sale, ceea ce, de regulă, condiționează admiterea
acțiunii. Recunoaşterea, la fel poate fi:
Totala

partiala
 Măsurile de asigurare a acţiunii civile
• Măsuri asiguratorii -posibilitatea recunoscută de lege reclamantului de a solicita măsuri de indisponibilizare şi
conservare, de natură să împiedice pe pârât, în timpul procesului, să distrugă sau să înstrăineze bunul ce constituie
obiectul litigiului sau activul patrimonial, când obiectul litigiului este o sumă de bani.
• Instanţa sau judecătorul poate lua următoarele măsuri asiguratorii:

să ordone punerea unui sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani care aparţin
pârâtului şi care se află la el sau la alte persoane;

să interzică pârâtului de a săvârşi anumite acte;

să interzică altor persoane de a transmite bunuri pârâtului sau de a îndeplini faţă de el alte
obligaţii;

să suspende vânzarea bunurilor sechestrate, dacă se face cererea de ridicare a

sechestrului pus pe ele;

să suspende urmărirea ce se face pe baza unui document investit cu formulă executorie

contestat de debitor prin acţiune, dacă asemenea contestaţie este admisă de lege.