Sunteți pe pagina 1din 19

Legislatia privind

poluarea aerului
PROFESOR INDRUMATOR: STUDENTI:
LUCHIAN CAMELIA POPA GEORGIANA

HRETCANU GABRIEL
Poluarea reprezintă
contaminarea mediului înconjurător cu
materiale care interferează
cu sănătatea umană, calitatea vieții sau
funcția naturală
a ecosistemelor (organismele vii și
mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori
poluarea mediului înconjurător este un
rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi
erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a
substanțelor poluante provine din
activitățile umane.
Poluare Polure
naturala artificiala
Efectele agentilor poluanti depind de mai multi factori:
• natura elementelor poluante; unii poluanti sunt
mult mai activi, mai
agresivi sau mai nocivi decât altii;
• concentratia în care se gasesc poluantii prezenti în
aer; cu cât nivelul
concentratiei este mai mare, cu atât actiunea poluarii
aerului este mai puternica;
• numarul poluantilor prezenti concomitent în aer; în
general, cu cât
numarul acestor poluanti este mai mare, cu atât influenta
lor este mai nociva;
• timpul cât actioneaza; cu cât este mai îndelungat, cu
atât efectele
poluarii sunt mai puternice.
Poluarea aerului poate să afecteze zona superioară a
atmosferei, numită stratosferă. Producția excesivă a
compușilor care conțin clor cum ar fi
clorofluorocarbonații (CFC) (compuși folosiți până
recent în frigidere, aparate de aer condiționat și în
fabricarea produselor pe bază de polistiren) a redus
stratul de ozon stratosferic, creând o gaură
deasupra Antarcticii care durează mai multe
săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea directă
la razele solare a afectat viața acvatică și terestră și
amenință sănătatea oamenilor din zonele sudice ale
planetei.
Conform OMS (2009), circa 2
milioane de oameni mor anual doar
din cauza poluării aerului,
majoritatea în Asia.
În anul 2012, România înregistra 14.497
de decese - 73 de morți la 100.000 de
locuitori - provocate de poluarea aerului
cu particule fine.
România şi-a exprimat 1. Privind in general evaluarea
dorinţa de a deveni calitatii si gestiunea aerului si
membru al Uniunii cea privind controlul emisiilor
provenite din surse mobile
Europene (UE) si in
acest sens armonizeaza
legislatia nationala cu 2. Privind emisiile provenite
cea a U.E. Poluantii din surse stationare, legate de
aerului provin dintr-o instalatiile industriale si cele
de producere a energiei.
larga varietate de surse
mobile sau stationare.
In legislatia UE exista 3. Privind emisiile provenite de
trei categorii de legi: la incineratoare.
• menţinerii calităţii aerului
înconjurător în zonele şi
aglomerările în care aceasta se
încadrează în limitele prevăzute de
normele în vigoare pentru
poluanţii atmosferici;

• îmbunătăţirii calităţii
Având în vedere prevederile legislaţiei naţionale în aerului înconjurător acolo
vigoare se impune realizarea în mod continuu a unde aceasta nu se
evaluării calităţii aerului pe baza valorilor limită şi încadrează în limitele
valorilor de prag, în acord cu standardele naţionale prevăzute de normele în
vigoare;
şi ale Uniunii Europene, în scopul:

• adoptării măsurilor necesare


pentru limitarea până la
eliminare a efectelor negative
asupra mediului
Prevederile directivelor europene în
domeniul calităţii aerului şi a legislaţiei
naţionale în domeniu stipulează încadrarea
zonelor şi aglomerărilor în regimuri de
evaluare şi gestionare a calităţii aerului.
Această încadrare depinde de nivelul
concentraţiilor unuia sau mai multor
poluanţi şi de încadrarea acestora peste sau
sub obiectivele de calitate definite: VL -
valoare limită, PSE - prag superior de
evaluare, PIE - prag inferior de evaluare.
Scopul principal al directivelor europene şi a
legislaţiei naţionale care le transpune este acela de
a evalua şi gestiona calitatea aerului într-un mod
comparabil şi pe baza aceloraşi criterii la nivelul
întregii Uniuni Europene. Mai mult de atât, aceste
informaţii trebuie transmise publicului. Depăşirea
valorilor limită/pragurilor de alertă impune
elaborarea de planuri/programe care să conducă la
reducerea emisiilor de poluanţi la sursă, respectiv
la încadrarea concentraţiilor ambientale în valorile
limită.
În România, domeniul „calitatea aerului” este reglementat
prin Legea nr.104/15.06.2011 privind calitatea aerului
înconjurător publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.452 din 28 iunie 2011.

Legea calităţii aerului are ca scop protejarea sănătăţii


umane şi a mediului ca întreg prin reglementarea măsurilor
destinate menţinerii calităţii aerului înconjurător acolo unde
aceasta corespunde obiectivelor pentru calitatea aerului
înconjurător stabilite prin prezenta lege şi îmbunătăţirea
acesteia în celelalte cazuri.
Un poluant este de obicei reglementat
de mai mult de un act legislativ.
Particulele, de exemplu, sunt vizate
direct de trei măsuri juridice europene
(directivele privind calitatea aerului
înconjurător și emisiile de poluanţi
atmosferici, precum și de limitele Euro
referitoare la emisiile provenind de la
vehiculele rutiere) și de două convenţii
internaţionale (LRTAP și MARPOL).
Unii dintre precursorii particulelor sunt
incluși în alte măsuri juridice.
Legi privind poluarea aerului:

Legea nr. 104/15.06.2011 privind calitatea aerului înconjurător (publicată în


Monitorul Oficial nr. 452/28.06.2011)
Legea nr. 271/23.06.2003 pentru ratificarea protocoalelor Convenţiei asupra poluării
atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie
1979, adoptate la Aarhus la 24 iunie 1998 şi la Gothenburg la 1 decembrie 1999
(publicată în Monitorul Oficial nr. 470/01.07.2003)
Legea nr. 652/07.12.2002 pentru aderarea României la Protocolul Convenţiei din 1979
asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi cu privire la finanţarea
pe termen lung a Programului de cooperare pentru supravegherea şi evaluarea
transportului pe distanţe lungi al poluanţilor atmosferici în Europa (EMEP), adoptat
la Geneva la 28 septembrie 1984 (publicată în Monitorul Oficial nr. 911/14.12.2002)
Legea nr. 8/25.01.1991 pentru ratificarea Convenţiei asupra poluării atmosferice
transfrontiere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979 (publicată
în Monitorul Oficial nr. 18/26.01.1991)
Ordinul M.M.G.A. nr. 781/09.12.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind măsurarea şi analiza emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din
depozitarea şi distribuţia benzinei la terminale (publicat în Monitorul Oficial nr.
1243/23.12.2004)
Actuala legislaţie europeană privind
calitatea aerului se bazează pe principiul
că statele membre ale UE își împart
teritoriile în mai multe zone de
gestionare, în legătură cu care trebuie să
evalueze calitatea aerului utilizând
măsurători sau crearea de modele.
Majoritatea orașelor mari sunt declarate a
fi astfel de zone. Dacă într-o zonă sunt
depășite standardele de calitate a aerului,
statul membru trebuie să raporteze acest
lucru Comisiei Europene și să explice
motivele.
ZONE DE GESTIONARE IN ROMANIA
Nivelul poluarii este in continua crestere in
unele zone ale lumii:

Nivelul de poluare din oraşele din China a


ajuns atât de ridicat încât tot mai mulţi
chinezi se văd obligaţi să cumpere aer curat
de la magazin, îmbuteliat, pentru a putea
respira corect. Canadienii pofită de această
nevoie a chinezilor şi au început să le vândă
aer proaspăt îmbuteliat în sticle.
Compania canadiană Vitality Air, fondată
anul trecut, care a lansat afacerea în glumă,
îmbuteliază acum aer din zona Parcului
Naţional Banff din Munţii Stâncoşi şi îl
vinde la preţuri foarte mari în China.
Un recipient cu o capacitate de 7,7 litri de aer
proaspăt se vinde cu un preţ aproximativ 100
de yuani (10 lire), de 50 de ori mai scump ca o
sticlă de apă minerală în China.