Sunteți pe pagina 1din 18

Valorizarea elevilor prin abordarea

diferenţiată a curriculumului,
individualizarea învăţării
Pedagogia diferenţiată poate fi definită ca o
„pedagogie individualizată care recunoaşte elevul ca o
persoană având reprezentările sale proprii asupra
situaţiei de formare; o pedagogie variată care propune
un evantai de demersuri, opunându-se astfel „mitului
identitar” al uniformităţii, al falsei democraţii conform
căreia toţi trebuie să muncească în acelaşi ritm, în
aceeaşi durată şi urmând aceleaşi itinerarii. O asemenea
pedagogie se constituie ca fundament teoretic şi practic
al luptei cu eşecul şcolar, cu orice formă de excludere”.
(Halina Przesmychi, 1991, p. 10).
• Una dintre premisele cele mai importante ale instruirii diferenţiate porneşte de la
teoria lui B.F. Skinner, considerat părintele instruirii programate. Ideea inovatoare a lui
Skinner (Ştiinţa învăţării şi arta predării, 1954) postulează că din orice material de învăţare
se reţin elementele cele mai simple, indiferent de gradul de complexitate sau dificultate al
acestuia. Împărţirea sarcinii de învăţare în mai multe unităţi, ca într-un lanţ cu mai multe
verigi, oferă elevului posibilitatea de a asimila chiar şi cele mai dificile cunoştinţe. Fiecare
verigă sau „pas mic" al învăţării se verifică pe baza unor liste de întrebări şi de răspunsuri,
anexate fiecărei unităţi de învăţare. Astfel, orice elev poate învăţa un conţinut conform
ritmului propriu de asimilare. Trecerea de la o „verigă” la alta se face numai după verificarea
deplinei învăţări a „verigii" anterioare. În acest mod se ating trei scopuri: feedback
permanent, formarea autocontrolului în cazul elevului şi evaluarea formativă în cazul
profesorului. Această abordare conceptuală a procesului de instruire explică, pe de-o parte,
existenţa unor elevi care învaţă mai rapid şi mai profund decât alţii, iar pe de altă parte le
oferă posibilitatea de a avansa potrivit dotării lor intelectuale.
• Întrucât natura şi societatea umană progresează prin diferenţiere şi nu prin uniformizare, interesul
educatorilor nu trebuie să fie “tocirea” particulărităţilor individuale până la dispariţie, ci respectarea
si valorificarea lor lor, pentru ca prin educaţie şi instrucţie, fiecare individualitate să poată fi
ransformată într-o personalitate umană complexa, capabilă să creeze noi valori materiale şi
spirituale.
Premise în aplicarea strategiilor de
diferenţiere a instruirii
• aptitudinile, deprinderile şi capacităţile elevilor au
ritmuri diferite de dezvoltare individuală, deosebiri ce
pot fi cu uşurinţă observate în contextul activităţii
şcolare ;
• disponibilitatea pentru învăţare se dezvoltă prin
exersarea funcţiilor mintale, exersarea unei funcţii sau
capacitati fiind conditia dezvoltării altora superioare ; la
fiecare nivel de dezvoltare, elevul are specificul sau de
relaţionare, propriile reprezentări, noţiuni şi concepte
dominante ;
• a maximiza succesul posibil al fiecăruia presupune a
diagnostica corect şi a elimina dificultăţile prin măsuri
corective, diferenţiate şi oportune.
• „Învăţământul trebuie să urmărească
dezvoltarea deplină a personalităţii umane”
(Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.
26), iar ,,educaţia copilului trebuie să
urmărească dezvoltarea personalităţii copilului,
a aptitudinilor şi a capacităţilor sale mintale si
fizice, la nivelul potenţial maxim” (Convenţia
Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile copilului, art.
29).
Formele concrete de realizare a
diferenţierii presupun:
• activităţi individuale sau individualizarea unor
secvenţe de instruire ;
• activităţi în grupuri mici, de 2-5 membri,
grupuri omogenizate cu stabilitate relativă, cu
durata de lucru variabila, pentru a se evita
astfel « stigmatizarea » unora sau,
dimpotrivă, supraaprecierea altora;
Conţinutul învăţării
• se poate adapta la nivelul unor grupuri de
elevi, conform posibilităţilor şi nivelului lor
intelectual.
• Unele teme se pot simplifica şi restrânge,
altele pot fi extinse,astfel încât conţinutul
programei de învăţământ să fie prezentat
nuanţat, adecvat caracteristicilor
individuale ale elevilor.
Teme pentru acasă
• Diferenţierea se poate realiza şi la nivelul
temelor pentru acasă;

• acestea nu vor fi identice, ci vor cuprinde o


gradare a nivelului de dificultate.
Evaluarea
• Formele de evaluare pot fi diferite, ca şi nivelul
de dificultate al testelor de evaluare.

• Se vor folosi cerinţe distincte pentru diferitele


grupuri de niveluri şcolare;

• notarea va ţine cont de posibilităţile


individuale ale elevilor şi de gradul de
valorificare a acestor posibilităţi de către
fiecare elev în parte.
Predare diferenţiată- avantaje
 Diferenţele dintre elevi sunt studiate ca o bază pentru proiectare
 Evaluarea se face continuu şi diagnosticată pentru a înţelege cum să facem predarea mai pe măsura
elevilor.
 E evidentă concentrarea pe forme multiple de inteligenţă.
 Excelenţa este în mare măsură definită în termeni de creştere individuală faţă de început.
 Elevii sunt frecvent ghidaţi să facă alegeri bazate pe interese
 Sunt oferte pentru mai multe profile de învăţare.
 Se folosesc aranjamente variate.
 Disponibilitatea, interesele şi profilul de învăţare al elevilor conturează predarea.
 Învăţarea se concentrează pe folosirea capacităţilor esenţiale pentru a valoriza şi înţelege conceptele
şi principiile de bază.
 Se folosesc frecvent sarcini cu mai multe opţiuni.
 Timpul este folosit flexibil, în funcţie e nevoile elevilor.
 Sunt furnizate multiple materiale.
 În mod obişnuit se caută multiple perspective asupra ideilor şi evenimentelor.
 Profesorul facilitează formarea capacităţilor de învăţare independentă.
 Elevii îi ajută pe colegi şi profesori să rezolve probleme.
 Elevii lucrează împreună cu profesorul pentru stabilirea obiectivelor de învăţare individuală şi pentru
întreaga clasă.
 Elevii sunt evaluaţi pe mai multe căi.
Clasa a III-a
Şcoala Gimnazială nr. 1 Galiţa

• Fişe de lucru
Fişă de nivel I
Fişă de nivel III
Elevii care au primit fişă de nivel I (volum mai mare de lucru şi dificultate
crescută)au rezolvat bine.

• Elevii care au primit fişa de nivel III (volum redus, dificultate redusă) s-au
încadrat în timp (ceea ce se întâmplă rar dacă primesc aceeaşi sarcină cu
elevii mai buni) şi au rezolvat corect, cu excepţia ex.3.
Identificarea pronumelor
Pentru identificarea pronumelor într-un text elevii care au un
ritm mai lent au primit un text mai scurt ce conţine doar trei
pronume. Ei le-au identificat pe acestea, însă au subliniat şi
grupul de litere “ea” în cuvântul “dimineaţă”

• Elevii mai buni au parcurs un text mai lung şi


au identificat 7-8 pronume personale, fără alte
greşeli.
Concluzie
• Abordarea diferenţiată permite fiecărui elev
să-şi dezvolte personalitatea, aptitudinile,
cunoştinţele, în funcţie de propriile
posibilităţi, diminuând astfel eşecul şcolar.