PLANTE TOXICE

Semestrul IX – 14 săptămâni
Prelegeri – 14 ore
Lucrări practice 42 ore
Lucrări de control - 2
Evaluare finală - Colocviu cu notă

Profesor: Tatiana Chiru

asist. univ., dr. șt. farm.
Cuprins:

 Introducere
 Cunoștințe generale despre intoxicații cu plante
 Clasificarea plantelor otrăvitoare
 Mecanismul apărării toxice a plantelor
 Organele otrăvitoare ale plantelor
 Particularitățile acțiunii toxice ale otrăvurilor vegetale
 Clasificarea compușilor chimici toxici de natură vegetală
 Primul ajutor și profilaxia în intoxicații vegetale.
Cursul ”Plante toxice” se adresează studenților
farmaciști pentru a oferi noțiuni necesare inițierii în
acest nou domeniu de studiu și reprezintă – în această
măsură – un instrument de informare și de lucru în
farmacii, cabinete medicale și în unitățile specializate în
identificarea plantelor toxice, prevenirea și
tratamentul intoxicațiilor cu ele.
Din categoria plantelor toxice (otravitoare) fac parte acele
plante care sintetizează și acumulează substanțe toxice
(alcaloizi, glicozide, saponide s.a.) pentru om si animale, produc
dereglarea activității organismului, în urma căreia apar
intoxicații, uneori cu sfârșit letal.
 Etimologie
toxic (greacă), de la toxikon otravă.
toxikon (Dioscoride) derivă de la toxon (arc, săgeată)
toxicus (Plinius) derivă de la taxus, o specie de conifere ale cărei
pseudofructe erau folosite la otrăvirea sageților.

Cuvantul otravă este de origine slavă și provine de la verbul otraviți, care înseamnă a
mahni, a tulbura seninatatea sufleteasca. Deși cuvintele toxic si otravă sunt sinonime, toxic are
caracter general, în timp ce otrava se referă la cazurile criminale sau sinucidere.
Clasificarea toxicologică a plantelor

 Plante toxice propriu-zise

toxicitatea cărora apare in procesul dezvoltarii și este caracteristica
pentru toți reprezentantii speciei date
 Condiţionat toxice
toxicitatea cărora nu este specifică pentru specia respectiva
Plantele toxice propriu-zise se subîmpart în:

 Otrăvitoare
 Foarte otrăvitoare
 Mortal otrăvitoare

Clematis sp..
 Otrăvitoare
Clematis sp. Robinia pseudoacacia
Viță albă (Curpen) Salcâm alb
Fam. Ranunculaceae Fam. Fabaceae
 Otrăvitoare
Ligustrum vulgare Sambucus ebulus
Lemn câinesc Boz
Fam. Oleaceae Fam. Caprifoliaceae
 Otrăvitoare
Wisteria sp.
Anemone nemorosa
Glicină
Floarea vântului
Fam. Fabaceae
Fam. Ranunculaceae
 Otrăvitoare
Genista tinctoria Sarothamus sp.
Drobișor Măturice
Fam. Fabaceae Fam. Fabaceae
 Otrăvitoare
Lonicera sp. Convallaria majalis
Caprifoi Lăcrimioară
Fam. Caprifoliaceae Fam. Liliaceae
 Otrăvitoare
Ranunculus sp. Hedera helix
Ochiul broaștei Iederă
Fam. Ranunculaceae Fam. Araliaceae
 foarte otrăvitoare

Arum maculatum Digitalis sp. Nerium oleander

Rodul pământului Degețel Leandru
Fam. Araceae Fam. Scrophulariaceae Fam. Apocynaeae
 foarte otrăvitoare

Cytisus sp.
Euonymus europaea Solanum dulcamara Drob
Salbă mare Lăsnicior Fam. Fabaceae
Fam. Celastraceae Fam. Solanaceae
 foarte otrăvitoare

Rhododendron sp. Taxus baccata

Rododendron Tisă
Fam. Ericaceae Fam. Taxaceae
 mortal otrăvitoare

Aconitum sp. Colchicum sp. Hyoscyamus niger

Omag Brândușă Măselăriță
Fam Ranunculaceae Fam. Liliaceae Fam.Solanaceae

Conium maculatum
Cucută
Fam. Apiaceae

Atropa belladonna Ricinus communis Daphne mezereum

Mătrăgună Ricin Tulichină
Fam. Solanaceae Fam. Euphorbiaceae Fam. Thymelaceae
 mortal otrăvitoare

Thuja sp. Juniperus sabina Rhus coriaria

Arborele vieții Cetina de negi Oțetar
Fam. Cupressaceae Fam. Cupressaceae Fam.Anacardiaceae

Datura stramonium Cicuta virosa

Ciumăfaie Cucută de apă
Fam. Solanaceae Fam. Apiaceae
 Mecanismul apărării toxice a plantelor

Dotarea cu spini Cuticula ceroasă

Creșterea intensivă a lăstarilor

 Mecanismul apărării toxice a plantelor
Fam. Cactaceae Fam. Crassulaceae

Fam. Euphorbiaceae
 Mecanismul apărării toxice a plantelor

Scumpie

Oțetar

Mirt

Cantitate mare de substanțe tanante

 Mecanismul apărării toxice a plantelor

Acumularea sărurilor acidului oxalic

g. Rumex g. Oxalis g. Rheum

Oxalatul de calciu monohidrat înlocuieşte în sânge Ca şi-l precipită sub formă de

oxalat de calciu insolubil, şi duce la micşorarea coagulării sângelui.
 Particularitățile acțiunii toxice ale otrăvurilor vegetale

Piretrinele
Nu sunt toxice pentru
oameni

g. Pyrethrum
 Clasificarea compușilor chimici toxici de natură vegetală

Toxinele plantelor în dependenţă de natura chimică a compuşilor se deosebesc

după selectivitatea acţiunii afectând diferite sisteme de organe.

 Alcaloizi – atacă SNC, excită, apoi inhibă, negativ acționează asupra activităIi inimii,
stomacului, rinichilor și ficatului.
 Heterozide cardiotonice – produc afectarea sistemului cardiovascular și concomitent a TGI
și SNC.
 Saponozide – provoacă hemoliza eritrocitelor, manifestă acțiune toxică resorbtivă, paralizia
SNC.
 Cumarine – anticoagulanți, fotosensibilizanți.
 Acizi organici - la nimerirea în stomac provoacă afectarea TGI și concomitent acționează
asupra SNC și SCV.
 Antrachinone – provoacă micșorarea nivelelui hemoglobinei și eritrocitelor în sînge,
dereglează funcția ficatului și a rinichilor.
 Primul ajutor și profilaxia la intoxicații vegetale
1. Elimenarea cât mai rapidă a conținutului TGI

Spălare abundentă

Administrarea purgativelor

2. Primirea adsorbanților (cărbune activat), precipitanților (tanin), oxidanților

(permanganat de potasiu), neutralizanților (sodă, băuturi acide) și emolienților
(mucilagiu de amidon, albuș de ou, lapte).
3. Concomitent trebuie de stabilit cauza intoxicației (după rămășițele nedigerate).

4. Tratamentul de mai departe după simptomatica evidențiată trebuie să se efectueze

de specialiști (medici), care afară de antidoturi specifice mai prescriu preparate pentru
dezintoxicarea organismului (glucoză ș.a.), diurez forțat, transfuzie de sânge, perfuzie
de substituenți de sânge (hemodeză), hemosorbție dezintoxicantă – aplicarea șuntului
(garoului) arterio-venos pentru eliminarea toxinei din sânge prin sorbție pe filtre
corespunzătoare.
5. Înlăturarea șocului și colapsului (medicamente care acționează asupra inimii,
vaselor periferice, regleză funcțiile centrale ale SCV).
6. Înlăturarea dereglărilor respiratorii.
7. Normalizarea activității centrale și periferice a sistemului nervos (înlăturarea
inhibiției, convulsiilor, paraliziei).
8.Folosirea diferitor remedii simptomatice, preparatelor antihistaminice.
9. Preîntîmpinarea apariției infecției secundare (antibiotice, sulfanilamide)