Sunteți pe pagina 1din 16

Blénesi Rita

Relaţiile dintre angajaţi Stepper Evelyn


Vale Richard
Introducere

• Relațiile la locul de muncă afectează în mod direct capacitatea unui


angajat (lucrător) în drumul acestuia pentru a reuși şi a ajunge la
performanţă, autorealizare. Aceste conexiuni sunt multiple şi pot exista în
organizație dar și în afara acestuia. Aceste pot fi atât pozitive, cât și
negative. În funcţie de existenţa acestora se pot naşte prietenii sau
inexistența lor poate duce la sentimente de singurătate. Relațiile acestea
nu se limitează numai la prietenii, ci includ și relații de subordonare,
romantice și de familie. Putem vorbii de orice tip de relaţie dar de acestea
depinde succesul sau insuccesul unei organizaţii.
Astfel aceste relaţii se pot clasifica:

1. Relaţie manager-subaltern
2. Relaţii de prietenie
3. Relaţii romantice
4. Relaţii familiale
Relaţie manager-subaltern

• Cred că sunteţi de acord că o relaţie bună între colegi sau între şefi şi subalterni este unul
dintre cele mai dificile lucruri de stabilit şi de menţinut într-o societate, chiar şi într-o
organizaţie cu un număr restrâns de angajaţi.
• Managerii trebuie să aibă capacitatea de a îmbina laturile puterii, de a realiza un stil de
conducere cu valenţe directive şi participative.
• Pentru ca managerul să poată motiva şi antrena pe alţii, acesta trebuie să se afirme ca o
personalitate performantă care dovedeşte că este cea mai influentă persoană a
organizaţiei.În condiţiile în care capacitatea de influenţă este inferioară autorităţii
manageriale, rezultatele organizaţiei vor fi modeste, chiar dacă managerul are pregătirea de
specialitate adecvată funcţiei. Dacă autoritatea managerială este inferioară capacităţii de
influenţă, rezultatele organizaţiei vor fi bune, chiar dacă pregătirea de specialitate a
managerului este insuficient adecvată funcţiei. În acest caz, managerul are capacitatea de a-
şi antrena subalternii, de a-i motiva şi de a le asigura satisfacţia muncii.
Relaţie manager-subaltern

În abordarea practică a relaţiei manager – subordonaţi se pleacă de la următoarele principii:


• poziţia de lider a managerului poate fi asigurată numai dacă latura formală a puterii
(autoritatea) se conjugă cu latura informală a puterii (capacitatea deinfluenţă);
• asigurarea unui flux coerent şi continuu de informaţii pe verticală (între diferitele niveluri de
decizie) şi pe orizontală (pe acelaşi palier decizional);
• asigurarea accesului subalternilor la manageri;
• adoptarea deciziilor, în conformitate cu obiectivele organizaţionale şi cu interesele
salariaţilor;
• după adoptarea deciziilor, toţi salariaţii trebuie să contribuie la aplicarea acestora;
• respectarea principiului echităţii privind recompensele;
• asumarea responsabilitaţii la toate nivelurile de conducere sau de execuţie.
• Privind aceste principii managerii se pot afla la două extreme: extrema autoritar – dictatorială, la
extrema democrat participativă, modernă şi performantă. Oricare ar fi, managerul în relaţia cu angjaţii
ar trebuii să se comporte în folosul organizaţiei. Dar preferabil este managerul participativ care este
privit ca un lider de către angajaţi. Astfel există următoarele tipuri de lider:
• Liderul care decide singur şi transmite subordonaţilor decizia adoptată;
• Lideru carel ia singur deciziile şi încearcă să-şi convingă subordonaţii să le aplice;
• liderul care ia singur deciziile şi argumentează în detaliu motivele pe care le-a luat în considerare;
• liderul care are iniţiativa, dar şi subordonaţii săi pot avea contribuţii la cristalizarea deciziei;
• Liderul care identifică şi expune problema şi alege, apoi, una din variantele propuse de subalterni;
• liderul care defineşte problema şi stabileşte anumite limite, decizia fiind luată, prin consens, de întregul
grup;
• Liderul care se comportă ca un membru oarecare al grupui care discută şi adoptă, prin consens, decizia.
Făcând acestă mică schiţă despre manager(lider) este timpul să facem şi o mică
caracterziare despre angajat (subaltern) pentru că vorbinm despre o relaţie care
în acest caz cuprinde două personaje. Relaţia între manager şi angajat depinde de
o multitudine de factori dar totuşi sunt câteva care trebuie evidenţiate.
• Angajatul trebuie să corespundă caracteristicior postului, care este confirmat de
fişa postului. (să fie pregătit profesional)
• Trebuie să i se dea posibilitatea angajatului de a-şi exprima dorinţele,
nelămuririle, incertitudinile, suspiciunile etc.
• Dialogul şef ierarhic–angajat reprezintă singura cale pentru apropierea acestuia
de organizaţie.
• Trebuie să existe o evaluare periodică,
sistematică care permite dialogul manager-
angajat prin care se pot aduce înbunătăţiri
relaţiei
• Managerii trebuie să aibă hotărârea de a prezenta
aspectele negative, astfel încât să nu inducă în
corpul angajaţilor reacţii de adversitate; nu este
admis ca managerii să facă morală salariaţilor, să
îi compare cu alte persoane sau să le interzică să-
şi expună liber punctele de vedere.
• Angajatul trebuie să accepte această
subordonare.
Încălcând una dintre aceste principii,ori o abordare
neprofesionistă de la manager sau chair de angajat
poate naşte conflicte în organizaţie astfel având
efecte negative asupra acestuia.
• În ultimul rând relaţia manager-angajat trebuie să
aibă la bază respectul, aprecierea reciprocă,
sinceritatea şi corectitudinea. Managerul să nu se
impună prin autoritate ci să comunice nemulţumirile
şi împreună cu angajatul să rezolve problema. Munca
angajatului trebuie respectat şi chiar uneori
recompensat. Pe de altă parte angajatul va trebuii să
incerce să satisfacă aşteptările managerului. Iar dacă
totuşi conflictul se produce soluţia cea mai potrivită
pentru mediere este de a găsi timpul necesar pentru a
purta o discuţie deschisă, fără prejudecăţi.
Prietenia la locul de muncă

• În viaţa fiecăruia dintre noi există un


coleg cu care vorbim mai multe
lucruri decât cele legate strict de
locul de muncă. Atenţie mare însă,
aceste prietenii pot deveni nefaste în
timp!
• Relaţiile de colegialitate sunt foarte
importante pentru buna desfăşurare
a activăţilor de la serviciu, dar
trebuie să existe anumite limite în
ceea ce priveşte aceste relaţii şi este
bine să ştii să delimitezi viaţa
personală de cea profesională.
• Cel mai greu este atunci când una dintre
voi două ajunge şefă. Noua poziţie va fi
greu de recunoscut şi, de multe ori, acest
lucru se realizează prin “forţă”. Dacă tu
ajungi şefă, trebuie  să te comporţi ca un
şef şi nu ca un coleg cu mai multe
responsabilităţi, ceea ce o poate bulversa
pe prietena ta care era obişnuită cu tine
într-un anumit fel.
• Ca şi “regulă de
supravieţuire”, cel mai
important lucru este
maturitatea proprie,
capacitatea de a înţelege
oamenii şi de a-ţi selecta
prietenii. Maturitatea este de
cele mai multe ori secondată
de inteligenţa şi capacitatea
de a face disocieri cât mai
fine între job şi viaţă privată,
între prietenie şi colegialitate.
Relațiile romantice și de familie la locul de muncă

• Un subiect extrem de
controversat și de sensibil,
atât la nivelul corporațiilor,
cât și la nivelul companiilor de
stat sau chiar a funcțiilor din
managementul public este cel
al relațiilor romantice și de
familie la locul de muncă .
• Acestea pot afecta pozitiv dar
și negativ performanțele
angajatiilor. Un exemplu
pozitiv ar putea fi
• Antrenorul este tatăl unui
sportiv din echipa de bascet
• Un exemplu negativ care duce la scăderea performanțelor
angajațiilor ar putea fi ntrenorul de Basket se află intr-o relație
romantică cu antrenoarea echipei de handbal
• Majoritatea studiilor arată că cel mai puternic impact de luat în
seamă este acela asupra productivității, moralului și eficienței
mediului de lucru, în special în cazurile în care cel implicat în
acea relație se află pe o poziție de conducere.
• În general conducerea organizațiilor Americane, și nu numai nu
sunt de acord ca două persoane care sunt din același familie sau
au o relație romantică să lucreze in același colectiv.
Vă mulţumim pentru atenţie!