Aritmiile Cardiace

USMF ”NICOLAE TESTEMIŢANU ”
CATEDRA “URGENŢE MEDICALE”
ARITMIILE CARDIACE
СRITICE ŞI FATALE
Dr. LEV D.CRIVCEANSCHII

D.Ş.M., CONFERENŢIAR
UNIVERSITAR
BIBLIOGRAFIE
 Lev D. Crivceanschi. „Urgenţe medicale.”

Chişinău, 2005
 www. levcrivceanschi. com

DEFINIŢIE
 Aritmiile cardiace sunt numite diversele modificări

ale succesiunii normale fiziologice a contracţiilor
cordului, care apar ca şi consecinţă a perturbării
automatismului, excitabilităţii, conductibilităţii şi
contractilităţii inimii
DEFINIŢIE
 Aritmiile cardiace critice sunt aritmii cardiace,

care duc la instalarea subită a insuficienţei
cardiace acute şi necesită administrare în mod
urgent a remediilor antiaritmice şi/sau efectuarea
cardioversiei sau cardiostimulării electrice
artificiale
DEFINIŢIE
 Aritmiile cardiace fatale sunt aritmii periculoase

pentru viaţă, care duc la stopul cardiac, şi necesită
efectuarea terapiei intensive şi RCRC în primele
minute de la debutul lor
ETIOLOGIA ARITMIILOR CARDIACE
 Dezechilibrile electrolitice:
• Tulburări în echilibrul potasiului, calciului şi magneziului
 Dezechilibrile acido-bazice
 Modificări de temperatură
 Tulburări în sistemul nervos autonom:
• Reflex oculo-cardiac
 Sindromul de intervalul Q-T prelungit:
• Sindromul Jerwell-Lange-Nielsen
• Sindromul Romano-Ward
ETIOLOGIA ARITMIILOR CARDIACE
 Dezechilibrile endocrine (hipertiroidism, hipotiroidism,

feocromocitom)
 Cardiopatie ischemică:
• Infarct miocardic
 Insuficienţa cardiacă congestivă
 Cauzele mecanice sau electrice de aritmii
 Pace-maker electric
 Microşocuri electrice în chirurgie cardiacă
 Agenţii anestezici:
• Agenţii anestezici inhalatori
• Anestezice intravenoase şi adjuvanţi
ETIOLOGIA ŞI FACTORII DECLANŞATORI
A FIBRILAŢIEI ATRIALE
(ESC, 2006)
 Dereglările electrofiziologice:
• Activarea automatismului (FiA focală)
• Dereglările conducerii (re-entry)
 Creşterea presiunii arteriale
 Valvulopatii mitrale sau tricuspidale
 Bolile miocardului: primare sau secundare cu disfuncţie sistolică
sau diastolică
 Disfuncţiile valvulelor semilunare (hipertrofie ventriculară)
 Hipertensiune sistemică sau pulmonară (embolie pulmonară)
 Tumoari sau tromburi itracardiace
(ESC, 2006)
 Ischemie atrială:
• Bolii coranoriene
 Maladiile atriale inflamatoare sau infiltrative:
• Pericardită
• Amiloidoză
• Miocardită
• Transformarea fibrotică a atriului cauzată cu vîrstă
 Remedii:
• Alcool etilic
• Cofeină
(ESC, 2006)
 Dezechilibrile endocrine:
• Hipertiroidism
• Feocromocitom
 Tulburări în sistemul nervos autonom:
• Creşterea activităţii parasimpatice
• Creşterea activităţii simpatice
 Maladiile primare sau metastatice în/sau adiacente cu perete
atrială
 Postoperative:
• Cardiace, pulmonare sau esofagiale
 Maladiile cardiace congenitale
 Neurogene:
• Hemoragie subarohnediană
• Ictus cerebral major nonhemoragic
 Idiopatică (FiA izolată)
 FiA familială
FACTORII DE RISC
AI ARITMIILOR CARDIACE FATALE
 Bradicardia sinusală cu AV sub 40/min
 Boala de Nod Sinusal
 Sindromul bradicardie – tahicardie în caz de bloc sinoatrial
 Blocul atrioventricular de gradul II sau III
 Tahicardie supraventriculară paroxismală sau Flater atrial
cu alura ventriculară (AV) peste 250/min
 Extrasistolia ventriculară în clasele II, III, IV şi V după
B.Lown şi N.Wolff (1971, 1983)
 Sindromul de preexcitaţie ventriculară (sindromul WPW)
 Sindromul de intervalul Q-T prelungit
 Sindromul de postdepolarizare a ventriculilor
 Instalarea sindromului proaritmic
 Toleranţa la administrarea remediilor antiaritmice
MECANISMELE
ARITMIILOR CARDIACE
(după A. L. Waldo, A. L. Wit, 1993)
 Apariţia normală şi anormală a impulsurilor:

• Automatism:
 Normal:
- Aritmiile spontane, cu apariţia din nodul sinusal

- Aritmiile spontane ectopice
 Exagerat (anormal)
• Ritmurile de trrigered:
 Postdepolarizare timpurie (precoce)
 Postdepolarizare tardivă
 Conducerea anormală a impulsului:

• Blocarea transmiterii
• Bloc unidirecţional şi reintrare
• Reflectare (reflexie)
 Tulburările concomitente a apariţiei şi transmiterii
impulsurilor:
• Parasistolie
• Blocarea fazei a IV a depolarizării
CLASIFICAREA
ARITMIILOR SUPRAVENRICULARE
ACC/AHA/ESC, 2003
 In funcţie de durata complexului QRS:

• Tahicardia cu comlexele QRS înguste (< 120 ms)
• Tahicardia cu comlexele QRS largi (> 120 ms)

CLASIFICAREA
ACC/AHA/ESC, 2003
 Formele deosebite ale aritmiilor:

• Tahicardia sinusală:
 Tahicardia sinusală fiziologică
 Tahicardia sinusală inconvenabilă (cauzată de
stresuri: fizice, emoţionale, farmacologice,
patalogice)
 Sindromul de tahicardie ortostatică posturală
 Tahicardia nodală re-entrantă
CLASIFICAREA
ACC/AHA/ESC, 2003
 Formele deosebite ale aritmiilor:

• Tahicardia nodală atrioventriculară reciprocă
• Tahicardia joncţională focală
• Tahicardia joncţională neparoxismală
• Tahicardia atrioventriculară reciprocă (căile accesorii
extranodale)
• Tahicardia atrială focală:
 Tahicardia atrială multifocală
• Tahicardia atrială macro- re-entrantă
 Flutter atrial istmul-dependent
 Flutter atrial istmul-dependent non-cavotricuspidian
CLASIFICAREA FIBRILAŢIEI ATRIALE
(ESC, 2006)
 FiA cu episode nou-apărute

 FiA paroxismală (cardioversie spontană la ritm sinusal,
episoade se înregistrează în perioda ≤ 7 zile)
• FiA paroxismală recentă
 FiA persistentă (nu se converteşte spontan, episoade se

înregistrează în perioda ≥ 7 zile)
• FiA persistentă recentă
 FiA permanentă (cardioversie electrică ineficientă sau nu

s-a încercat conversia electrică niciodată)
CLASIFICAREA
ARITMIILOR VENRICULARE
ACC/AHA/ESC, 2006
 In funcţie de evoluţie clinică:

• Tahicardia ventriculară cu hemodinamica stabilă:
 Asimptomatică
 Simptome minimale (de ex. palpitaţii)
• Tahicardia ventriculară cu hemodinamica instabilă:
 Presincopă
 Sincopă
 Moartea subită cardiacă
CLASIFICAREA
ACC/AHA/ESC, 2006
 In funcţie de modifcări electrocardiografice:

• Tahicardia ventriculară non-susţinută
 monomorfă
 polimorfă
• Tahicardia ventriculară susţinută

 monomorfă
 polimorfă
• Tahicardia ventriculară re-entrantă

• Tahicardia ventriculară bidirecţională
• Tahicardia ventriculară -Torsada vîrfurilor
• Flutter ventricular
• Fibrilaţia ventriculară
CLASIFICAREA
ACC/AHA/ESC, 2006
 In funcţie de maladie de bază:

• Boli coronariene cronice
• Insuficienţă cardiacă
• Cardiomiopatiile:
 Cardiomiopatia dilatativă
 Cardiomiopatia hipertrofică
 Cardiomiopatia aritmogenă al ventricolului drept
• Boli cardiace congenitale
• Dereglările neurologice
• Cord inaparent
CLASIFICAREA
ARITMIILOR VENTRICULARE
(după B.Lown, M.Wolff, 1971, 1983)
 Clasa 0 Fără ExV

 Clasa I ExV solitare, izolate, monomorfe sub 30/h
 Clasa II ExV frecvente, izolate, monomorfe peste 30/h
 Clasa IIIA ExV polimorfe (multeforme, politope)
 Clasa IIIB ExV bigeminate
 Clasa IVA ExV dublete, triplete
 Clasa IVB Tahicardia ventriculară
 Clasa V ExV precoce cu fenomenul “R-ul pe T” prezent
CLASIFICAREA BRADIARITMIILOR
 Bradicardia sinusală
 Disociaţia atriovenriculară:
• Boala nodului sinusal (sick sinus syndrome)
• Blocul cardiac:
 Blocul conducerii atrioventriculare:
• Bloc atrioventricular:
 Intermitent
 Permanent
• Blocul atrioventricular:
 Gr. I
 Gr. II: tip Möbitz cu periode Wenchebach şi
tip II Möbitz
 Gr. III, bloc major, complet
CLASIFICAREA BLOCURILOR DE
CONDUCERE INTRAVENTRICULARE
 Blocul fascicular:
• Hemibloc anterior stîng
• Hemibloc posterior stîng
 Blocul de ramură a f. His:

• Blocul de ramură dreaptă:
 Incomplet
 Complet
• Blocul de ramură stîngă
CLASIFICAREA BLOCURILOR DE
CONDUCERE INTRAVENTRICULARE
 Blocul bifascicular:
• Blocul complet de ramură dreaptă şi hemibloc
anterior stîng
• Blocul complet de ramură dreaptă şi hemibloc
posterior stîng
 Blocul trifascicular:
• Blocul atrioventriculr gr.I, bloc complet de ramură
dreaptă şi hemibloc anterior sau posterior stîng
• Blocul atrioventricular gr.I, bloc complet de ramură
stîngă cu afectarea ambii fasciculii de ramură
stîngă
CLASIFICAREA
ARITMIILOR CARDIACE FATALE
( după V.Doscicin, 1999)
 Tahicardia ventriculară paroxismală cu accelerarea AV şi

transformarea în continuare în flutter ventricular
 Tahicardia ventriculară „torsada vârfurilor”
 Tahiaritmia cardiacă, care debutează cu extrasistolia
ventriculară precoce
 Extrasistolia ventriculară în clasele III – V după B.Lown şi
M.Volff
 Blocul intraventricular acut cu lărgire progresivă a complexului
”QRS” (QRS peste 0,16 sec) şi cu instalarea în continuare
flutter-ului ventricular sau fibrilaţiei ventriculare
 Sindromul WPW cu transformarea în continuare flutter-ului sau
fibrilaţiei atriale în fibrilaţie ventriculară
 Episoadele scurte de fibrilaţie ventriculară sau asistolie
ventriculară
DIAGNOSTICARE
PROTOCOL DE DIAGNOSTICARE
 Istorie medicală
• Verificarea etiologiei aritmiilor cardiace (IMA, IC,
dezechilibrile electrolitice sau acidobazice, boli endocrine,
boli cardiace conginetale, etc.)

 Acuze
• Durerea retrosternală sau precordială
• Palpitaţii
• Dispnee
 Durerea poate fi insoţită de: ameţeli sincopă, diaforeza,

greaţă, durerea abdominală, dispnee, anxietate , senzaţie
de “vid cerebral,” tulburări de vedere, fatigabilitate
 Examenul clinic obiectiv
 În caz de tahicardie sau tahiaritmie:

• Tegumentele palide, acrocianoza
• Tahipnee
• Pulsul filiform, ritmic sau aritmic, uneori nu poate fi
numărat
• PA scăzută
• Zgomotele cardiace asurzite
 În caz de bradiaritmie severă(sincopa Stokes-Adams):
• Debutul brusc
• Peste 3-5 sec
 Fals vertij, paloare, înclinarea capului prin relaxare tonică,
PA-scade
• Peste 10-15 sec
 Bolnavul inconştient, foarte palid, globi oculari plafonează,
rezoluţie musculară este completă, puls periferic absent,
absenţa zgomotelor cardiace
• Peste 20 sec
 Apar convulsii tonico-clonice, au loc micţiune şi defecare
involuntară, apare midriază bilaterală, eventual apnee
• Peste 60 sec
 Acrocianoză difuză accentuată, midriază bilaterală
pronunţată, PA=0, stop respirator
A ARITMIILOR CARDIACE
 Explorări paraclinice
• ECG:
 Deferite forme de tulburări de ritm cardiac sau de
conducere cardiacă
 Semne de ischemie miocardică acută
ECG
ECG
ECG
ECG
ECG
ECG
ECG
MODELE DE DIAGNOSTIC
FUNCŢIONAL (PREVENTIV)
 CI.Fibrilaţia atrială persistentă. IC NYHA cl.II
 Sindromul coronarian acut cu elevaţie ST în regiunea

inferioară al ventriculului stîng. (4.02.09).Tahicardia
ventriculară monomorfă. ICA. Şoc aritmic (4.02.09).
 Fibrilaţia atrială idiopatică (25.01.09). ICA. Edemul

pulmonar acut (25.01.09).
 Tahicardia ventriculară monomorfă idiopatică (31.01.09).

ICA. Şoc aritmic (31.01.09).
COMPLICAŢIILE
 Hipotensiune arterială severă
 Edem pulmonar acut
 Sincopă Stokes-Adams
 Embolie pulmonară, embolii sistemice
 Moartea subită cardiacă

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
 Diagnosticul diferenţial în aritmiile cardiace critice
se face cu:
• Sincopă sau lipotimie
• Hipotensiune arterială severă
• Iatrogenie
TRATAMENTUL
PRINCIPIILE DE BAZĂ
A TRATAMENTULUI DE URGENŢĂ
A TAHIARITMIILOR CARDIACE
 Protocolul de înlăturare a aritmiilor cardiace şi
alegerea tratamentului antiaritmic depinde de
următorii factori:
• severitatea aritmiei
• tipul aritmiei, eficacitatea remediului antiaritmic, reacţiile
adverse la antiaritmic administrat
• terapie antiaritmică utilizată anterior
• tipul maladiei de bază, starea funcţei contractile a
miocardului
• prezenţa sau lipsa căilor accesorii de conducere
atrioventriculare, activitatea nodului sinusal, starea
conductibilităţii atrioventriculare şi ventriculare
• durata tahiaritmiei
 Paroxismele asimptomatice, de durată scurtă şi

rare nu necesită tratamentul
 Conversia medicamentoasă a tahiaritmilor, de

regulă, se face cu un remediu antiaritmic, în caz
de eşec, se trece la conversia electrică
 Conversia medicamentoasă a tahiaritmiilor la
etapa de prespital la pacienţi cu tulburări de
conducere şi blocuri de ramură nu este
recomandată
 În caz de insuficienţă cardiacă congestivă sau de scăderea
fracţiei de ejecţie sub 40%, conversia medicamentoasă nu
se va efectua cu remediile antiaritmice cu efect inotrop
negativ (β-blocante, verapamil, sotalol, disopiramid)
 Remediile de prima linie utilizate în conversia
medicamentoasă în tahiaritmii cu disfuncţia sistolică a
miocardului sunt adenozină, amiodaronă şi lidocaină

 Tahiaritmiile paroxismale şi persistente, care sunt

complicate de: insuficienţa cardiacă acută (edem
pulmonar, hipotensiune arterială - PA sistolică
sub 90 mmHg), dureri anginoase şi/sau cu
agravarea ischemiei miocardice, trebuie să fie
înlăturate prin efectuarea conversiei electrice
 La pacienţii cu fibrilaţie atrială cele mai
importante manevre terapeutice sunt:
• controlul ritmului cardiac,
• administrarea anticoagulantelor în scop de profilaxie a
complicaţiilor embolice,
• corectarea dereglărilor de ritm
 Controlul ritmului cardiac este restabilirea ritmului

sinusal (farmacologic, electric) şi menţinerea ritmului
sinusal (farmacologic, electric).
 Controlul frecvenţei cardiace este încetenirea alurei
ventriculare în tahiaritmii.
A BRADIARITMIILOR CARDIACE
 Indicaţiile pentru iniţierea managementului al
bradiaratmiei:
• În prezenţa semnelor secundare:
 PAs sub 90 mmHg
 Ritmul cardiac sub 40/min
 Insuficienţă cardiacă
 Necesitate de oprirea aritmiei ventriculare
• În prezenţa riscului de asistolie:
 Episoade recente de asistolie
 Pauza ventriculară peste 3 sec
 Blocul atrioventricular de gr.II, tip II Möbitz
 Blocul atrioventricular de gr.III cu complexe QRS largi
PROTOCOL DE MANAGEMENT
 Protecţia personalului
 Poziţia pacientului cu ridicarea extremităţii cefalice la 40°
 Examen primar. Protocol ABC
 Flux de Oxigen 8- 10 1/min
 În prezenţa semnelor de detresă vitală:
• Intubaţia endotraheală şi ventilaţia mecanică dirijată
 Aspirină 325 mg oral sau s.l.
 Heparină 60 U/kg (maxim 4000 U) în bolus sau
 Enoxaparin 1 mg/kg s.c. sau
 Nardroparin 88 U/kg s.c.
 Protecţie termică
 Bradicardie, bradiaritmie:
• Atropină 0,5 mg în bolus, rebolus în aceeaşi doză la 3-5 min
pînă la efectul pozitiv (maxim 0,03-0,04 mg/kg sau 3 mg)
• În caz de eşec:
 Cardiostimularea electrică transcutanată temporară
 Epinefrină 2 – 10 μg/min în perfuzie
• Risc de asistolie ventriculară absent – supraveghere
• Risc de asistolie ventriculară prezent - cardiostimularea
electrică transvenoasă temporară
 Tahiaritmii cardiace
 Hemodinamică instabilă:
 Cardioversie electrică urgentă
 Tahicardia supraventriculară cu compl. QRS

înguste, ritmul regulat şi hemodinamica stabilă:
• Manevrele vagale
• Adenozină 6 mg în bolus, în 3-5 sec, rebolus 12 mg peste 1-2
min sau
• Verapamil 0,075-0,15 mg/kg i.v. în 2 min, sau
• Metoprolol 2,5 - 5 mg i.v. în 2 min pînă la 3 prize, sau
• Propranolol 0,15 mg/kg i.v.
 În caz de eşec sau persistă tahicardia cu bloc atrioventricular:
• Procainamid 20 mg/min sau 50 mg/min i.v. (maxim 17
mg/kg), doza de întreţinere 1-4 mg/min în perfuzie, sau
• Flecainid 1,5 – 3,0 mg/kg i.v. în 10 – 20 min, sau
• Ibutilid 1 mg în 10 min i.v., urmat 1 mg i.v. după necesitate,
sau
• Paicing temporar/cardioversie electrică urgentă (în caz de
urgenţă)
 Tahicardia supraventriculară cu compl. QRS largi,
ritmul regulat şi hemodinamica stabilă:
mg/kg), doza de întreţinere 1-4 mg/min în perfuzie şi/sau
• Sotalol 1-1,5 mg/kg i.v. cu viteza 10 mg/min
 În prezenţa disfuncţiei a VS:
• Amiodaronă 150 mg i.v. în 10 min, doza de întreţinirea
0,5 – 1 mg/min în perfuzie
• Cardioversie electrică urgentă

 Flutter atrial insuficient stabil:

 Controlul ritmului:
• Metoprolol 2,5 - 5 mg i.v. în 2 min pînă la 3 prize sau
• Propranolol 0,15 mg/kg i.v., sau
• Verapamil 0,075-0,15 mg/kg i.v. în 2 min, sau
• Diltiazem 0,25 mg/kg (maxim 20 mg) în bolus, rebolus
0,35 mg/kg (maxim 25 mg) peste 15 min sau 10-15
mg/oră în perfuzie
 În caz de insuficienţă cardiacă:
• Digoxină 0,25 mg i.v. la fiecare 2 ore pînă la 1,5 mg,
doza de întreţinirea 0,125 – 0,375 mg/24 ore i.v. sau
• Amiodaronă 150 mg i.v. în 10 min, doza de întreţinirea
 Flutter atrial stabil:

 Conversie:
• Pacing atrial sau transesofagean
• Ibutilid 1 mg în 10 min, i.v. urmat 1 mg după necesitate sau
• Flecainid 1,5 – 3,0 mg/kg i.v. în 10 – 20 min, sau
• Propafenonă 1,5 – 2,0 mg/kg i.v. în 10 – 20 min, sau
• Procainamid 20 mg/min sau 50 mg/min i/v (maxim 17
mg/kg), doza de întreţinere 1-4 mg/min în perfuzie, sau
• Sotalol 1-1,5 mg/kg i.v. cu viteza 10 mg/min, sau
• Amiodaronă 150 mg i.v. în 10 min, doza de întreţinirea 0,5 –
1 mg/min în perfuzie
 Flutter atrial stabil:

 Controlul ritmului:
• Verapamil 0,075-0,15 mg/kg i.v. în 2 min sau
• Diltiazem 0,25 mg/kg (maxim 20 mg) în bolus, rebolus 0,35
mg/kg (maxim 25 mg) peste 15 min sau 10-15 mg/oră în
perfuzie, sau
• Metoprolol 2,5 - 5 mg i.v. în 2 min pînă la 3 prize, sau
• Propranolol 0,15 mg/kg i.v.
 În caz de insuficienţă cardiacă:
• Digoxină 0,25 mg i.v. la fiecare 2 ore pînă la 1,5 mg, doza de
întreţinirea 0,125 – 0,375 mg/24 ore i.v. sau
 Fibrilaţia atrială la pacienţii fără sindromul

WPW şi fără insuficienţă cardiacă:
 Tratamentul de standard:
 Verapamil 0,075-0,15 mg/kg i.v. în 2 min sau
 Metoprolol 2,5 - 5 mg i.v. în 2 min pînă la 3 prize,

sau
 Propranolol 0,15 mg/kg în bolus

 Fibrilaţia atrială la pacienţii cu sindromul

WPW:
 Amiodaronă 150 mg i.v. în 10 min, doza de întreţinirea

 Fibrilaţia atrială la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă şi fără sindromul WPW:

 Digoxină 0,25 mg i.v. la fiecare 2 ore pînă la 1,5 mg, doza
de întreţinirea 0,125 – 0,375 mg/24 ore i.v. sau

PROTOCOL DE TRATAMENT
 Tahicardia ventriculară sau mecanismul aritmiei

este necunoscut, ritmul regulat, hemodinamica
stabilă:
mg/kg), doza de întreţinere 1-4 mg/min în perfuzie sau
• Sotalol 1-1,5 mg/kg i.v. cu viteza 10 mg/min, sau
• Lidocaină 1-1,5 mg/kg în bolus, rebolus 0,5-0,75 mg/kg la 5-
10 min (maxim 3-5 mg/kg)
 În prezenţa disfuncţiei a VS:
• Amiodaronă 150 mg i.v. în 10 min, doza de întreţinire 0,5 – 1
mg/min în perfuzie
 Tahicardia ventriculară în situaţiile speciale:

 Amiodaronă 150 mg i.v. în 10 min, doza de
întreţinirea 0,5 – 1 mg/min în perfuzie cu
 Metoprolol 2,5 - 5 mg i.v. în 2 min sau

 În caz de eşec:
 Tahicardia ventriculară monomorfă susţinută:

 Iniţial:
mg/kg), doza de întreţinere 1-4 mg/min în perfuzie
 Hemodinamica instabilă, refractarea la cardioversie electrică sau în
prezenţa episoadelor recurente la administrarea procainamidei sau
alte antiaritmice:
 În prezenţa ischemiei miocardice acute sau IMA:
• Lidocaină 1-1,5 mg/kg în bolus, rebolus 0,5-0,75 mg/kg la 5-
10 min (maxim 3-5 mg/kg)
 Tahicardia ventriculară monomorfă repetitivă:

1 mg/min în perfuzie sau
• Metoprolol 2,5 - 5 mg i.v. în 2 min, sau
• Propranolol 0,15 mg/kg în bolus şi
mg/kg), doza de întreţinere 1-4 mg/min în perfuzie

 Tahicardia ventriculară polimorfă susţinută:

 În tahicardia ventriculară polimorfă recurentă

• În absenţa sindromului Q-T prelungit:
• În prezenţa ischemiei miocardice acute sau IMA:
 Lidocaină 1-1,5 mg/kg în bolus, rebolus 0,5-0,75 mg/kg
la 5-10 min (maxim 3-5 mg/kg)

 Tahicardia ventriculară - Torsada Vârfurilor:

 Înlăturarea factorilor cauzali (remedii antiaritmice,
hipokaliemie, etc.)
 Pacing(“overdrive pacing”) pe termen lung
• În caz de sindromul Q - T prelungit:
 Sulfat de Magneziu 1-2 g (8-16 mEq) în bolus, urmat 3-
10 mg/min (0,5-1 g/oră) în perfuzie, eventual rebolus
1-2 g peste 5 min
 Lidocaină 1-1,5 mg/kg în bolus, rebolus 0,5-0,75 mg/kg
la 5-10 min (max 3-5 mg/kg)

 Tahicardia ventriculară - Torsada Vârfurilor:

• În absenţa sindromului Q - T prelungit şi prezenţa
Torsadei vîrfurilor recurentă pauza-dependentă (ca
tratamentul temporar):
 Isoproterenol 2-10 μg/min în perfuzie
• În caz de bradicardie:
 Pacing (“overdrive pacing”) cu
 Metoprolol 2,5 - 5 mg i.v. în 2 min sau

 Tahicardia ventriculară cu AV peste

220/min sau FiV
• Protocol de resuscitare cardiorespiratorie şi
cerebrală (suportul vital avansat cardiac)
 Remarcă:
• Toate protocoale de management sunt
bazate pe recomandările ACC/AHA/ESC
2006 şi Consiliului European de
Resuscitare 2005.
NOTĂ:
 Este contraindicată administrarea de:

• digoxină, verapamil şi diltiazem în caz de sindrom de
preexcitaţie ventriculară şi tahicardie ventriculară;
• degitalice în caz de FiA persistentă;
• digoxină şi sotalol pentru cardioversie farmacologică;
• teofelină, beta-blocante, sotalol, propafenon şi adenozină

în prezenţa maladiilor pulmonare obstructive;
• quinidină, procainamid, disopiramid sau dofetilid pentru

prima dată la bolnavul ambulator.
CRITERIILE DE STABILIZAREA BOLNAVULUI
 Ameliorarea stării generale a bolnavului
 Bolnavul în conştienţă, liniştit, răspunde adecvat la întrebări
 Sindromul dureros este calmat
 Normalizarea indicellor hemodinamicii: stabilizarea presiunii

arteriale sistolice la nivelul 90-100 mmHg
 Înlăturarea aritmiei cardiace sau încetinirea (în tahiaritmie) sau

accelerarea (în bradiaritmie) alurei ventriculare pînă la stabilizarea
indicelor hemodinamicii - în primele 30 - 60 min de la debutul
aritmiei cardiace şi stabilizarea ritmului cardiac în limetele 50 –
110/min
 Stabilizarea frecvenţei respiratorie în limetele 12–25/min
 Temperatura corporală cetrală este în limetele normale

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
A ARITMIILOR CARDIACE LA COPII
 Tahicardia paroxismală supraventriculară:
• Manevre vagale
• Adenozină 0,1mg/kg i/v rapid
 pînă la 6 luni: 0,5 ml
 6 luni - 1an: 0,7 ml
 1-3 ani: 0,8 ml
 4-7 ani: 1ml
 8-10 ani: 1,5 ml
 11-14 ani: 2 ml
• Verapamil în bolus:
 pînă la 1 lună: 0,2- 0,3 ml
 pînă la 1 an: 0,3 - 0,4 ml
 1-5 ani: 0,4 - 0,5 ml
 5-10 ani: 1- 1,5 ml

 peste 10 ani: 1,5-2 ml
• Ghiluritmal (ajmalin) 1mg/kg i/v (max 50 mg) - în sindromul WPW

• Amiodaronă 5 mg/kg i/v
• Digoxină 0,1- 0,3 ml
• Procainamid 0,15 - 0,2 ml /kg (max 17 mg/kg) i/v, lent
• Fenilefrină (Mezaton) 1% - 0,1 ml pentru 1 an de viaţă (max 1ml) i/v, lent
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
A ARITMIILOR CARDIACE LA COPII
 Tahicardie cu complexe QRS largi (tahicardia ventriculară

şi tahicardia supraventriculară cu conducerea aberantă sau
bloc de ramură a f. His):
• Lidocaină 1 mg/kg i/v (max 3 mg/kg)
• Remediile de linia a doua:
 Procainamida
 Amiodaronă
 Ghiluritmal
 Tahicardie ventriculară - Torsada vîrfurilor
• Sulfat de magneziu 25-50 mg/kg (max 2 g) i/v, timp de
1-2 min
TRATAMENTUL ANTIARITMIC
ÎN DEFERITE STĂRILE CLINICE
(ACC/AHA/ESC,2006, ESC, 2006)
 Fibrilaţie atrială postoperatorie:

• Esmolol, Metoprolol, Propranolol sau Amiodaronă
 Sindromul coronarian acut:
• Fibrilaţie atrială:
 Cardioversie electrică în caz de: hemodinamica instabilă
severă, ischemie necontrolată sau reacţie neadecvată la

remediile antiaritmice
 I.v. Esmolol, Metoprolol, Propranolol, Verapamil sau
Diltiazem
 I.v. Digoxină în disfuncţie severă a VS sau în isuficienţă
cardiacă
• Tahicardie ventriculară:
 Revascularizarea coronariană urgentă
 I.v. Esmolol, Metoprolol, Propranolol cu Amiodaronă
 I.v. Lidocaină
TRATAMENTUL ANTIARITMAC
(ACC/AHA/ESC,2003, ACC/AHA/ESC,2006, ESC, 2006)
 Fibrilaţie atrială în hipertiroidism:
• În caz de complicaţie:
 Metoprolol, Propranolol, Esmolol
• În caz de boli concomitente:
 Verapamil, Diltiazem
 Sarcină
 I.v.:Digoxină, Metoprolol, Propranolol, Verapamil, Diltiazem
în hemodinamică stabilă
 Cardioversie electrică în hemodinamică instabilă
• Tahicardie paroxismală supraventriculară:
 Manevrele vagale
 Adenozină, Metoprolol, Propranolol, Verapamil în
hemodinamică stabilă
 Cardioversie electrică în hemodinamică instabilă
 Cardioversie electrică sau defibrilare în hemodinamică
instabilă
 Beta – blocante în sindromul Q-T prelungit
 Cardiomiopatia dilatativă (nonischemică):
 Amiodaronă
 Implantarea ICD
 Cardiomiopatia hipertrofică:
 Disopiramid cu Metoprolol sau Propranolol, sau
 Disopiramid cu Verapamil sau Diltiazem, sau
 Disopiramid cu Amiodaronă
 Amiodaronă
 Implantarea ICD
 Cardiomiopatia aritmogenă a VD
 Implantarea ICD
 Ablaţie
 Amiodaronă sau satolol
 Fibrilaţie atrială în maladiile pulmonare:

• Verapamil, Diltiazem în hemodinamică stabilă
• Cardioversie electrică în hemodinamică instabilă
 Dereglările neuromusculare:
 Pace-maker permanent
(ACC/AHA/ESC,2003, ACC/AHA/ESC,2006)
 Boli cardiace congenitale genetice:

• Tahicardie paroxismală supraventriculară:
• Ablaţie cu cateter
 Intervenţie chirurgicală: ablaţia căilor accesorii
 Sindromul Q-T prelungit:
• Beta-blocante
• Implantarea ICD
 Sindromul Q-T scurtat şi sindrom Brugada:
• Implantarea ICD
• Tahicardie ventriculară polimorfă
catecolaminică:
 Beta-blocante
 Implantarea ICD
(ACC/AHA/ESC,2006)
 Cord inaparent:
 Tahicardie ventriculară idiopatică:
 Ablaţie cu cateter
 Beta-blocante
 Implantarea ICD
 Dezechilibrile electrolitice:
• Potasium
• Sulfat de magneziu
 Substanţe toxice şi fizice:
• Tratamentul obişnuit
• Implantarea ICD
 Fumatul:
• De informa pacienţiilor despre TV cauzată de
fumatul şi renunţarea fumatului
 Lepide:
• Terapia cu statine
(ACC/AHA/ESC,2006)
 Aritmie ventriculară şi moartea subită

cardiacă în patologiile deosebite:
• Disfuncţia VS ca consecinţă IMA suportat:
 Revascularizare coronariană
 Terapia ICD
 Amiodaronă cu beta-blocante
• Valvulopatii cardiace:
 Corecţie chirurgicală
• Boli cardiovasculare congenitale
 Implantarea ICD
 Ablaţie cu cateter sau rezecţie chirurgicală
(ACC/AHA/ESC,2006)
 Aritmie ventriculară şi moartea subită cardiacă în
patologiile deosebite:
• Afectări inflamatorii şi metabolice:
 Miocardită, boli reumatsmale şi endocardită:
• Pace-maker temporar
• Corecţia chirurgicală
• Implantarea ICD (excepţie: faza acută a miocarditei)
 Cardiomiopatie infiltrativă:
• Pace-maker şi ICD
 Dereglări endocrine şi metabolice:

• Reechilibrarea metabolică
 Insuficienţa renală terminală:

• Reechilibrarea metabolică
• Stabilizarea hemodinamicii
• Transplant renal
 Obezitate, dietă şi anorexie

(ACC/AHA/ESC,2006)
 Aritmie ventriculară şi moartea subită cardiacă în

patologiile deosebite:
• Boli pericardului:
 Pace-maker şi ICD
• Hepertensiune arterială pulmonară:

 Tratamentul profilactic nu se administrează
• Aritmii tranzitorii cauzate de cauze reversibile:

 Revascularizarea miocardului
 Reechilibrarea metabolică
 Anularea antiaritmicelor în sindrom Q-T prelungit
(ACC/AHA/ESC,2006)

cardiacă la populaţie în stările deosebite:
• Atleţi:
 Evidenţa şi scrining ECG şi EcoCord al atleţiilor istoric
prezentaţi moartea cardiacă subită în famile, boli
cardiovasculare şi dereglări ai canalelor de ion
• Pacienţi în etate:
 Tratamentul individual, doza antiaritmicelor depinde
de farmocinetică în vîrstă respectivă
 Terapia ICD nu se recomandă
(ACC/AHA/ESC,2006)

• Pacienţi în vîrsta pediatrică:
 Terapia ICD, implantarea ICD
 Ablaţie
 Tratamentul farmacologic TV izolată nu se

recomandă
 Digoxină şi verapamilă nu se administrează în TV
susţinută la copiii pînă la 2 ani
 Ablaţie nu se recomandă la adolescenţii cu TV
nonsusţinută asimptomatică
• Pacienţi purtători de defibrilator-cardioverter:

 Spitalizarea urgentă
 Ablaţie cu cateter
(ACC/AHA/ESC,2006)

• Intoxicaţie cu digitalice:
 Anulare de administrare a digitalicelor
 Administrarea antidotului
 Monitoring ritmului cardiac
 Oxigen
 Reechilibrarea electrolitiă
 Sulfat de magneziu şi pacing în TV susţinută, bloc

atrioventricular major şi/sau asistolie
 Dializa în hiperkaliemie
 Lidocană şi fenitoină nu se administrează în TV

susţinută, bloc atrioventricular major şi/sau asistolie
(ACC/AHA/ESC,2006)
 Aritmie ventriculară şi moartea subită cardiacă la
populaţie în stările deosebite:
• Sindromul Q-T prelungit din cauza administrării
necontrolată a remediului:
 Anulare de administrare a remediului
 Sulfat de magneziu în prezenţa episoadelor de tahicardia

ventriculară - torsada vîrfurilor
 Pacing atrial sau ventricular sau administrarea
isoproterenolului în prezenţa recurenţelor de tahicardia
• Intoxicaţie cu blocantele canalelor de sodiu:

 Diltiazem, verapamil, beta-blocante
 Ablaţie în caz de flatter atrial cu conducere atrioventriculară

1:1
 Beta-blocante şi sodiu i.v. în ritmul accelerat sau rezestenţa
la cardioverter
(ACC/AHA/ESC,2006)

• Supradozarea antidepresivelor triciclice:
 Tratamentul sindromului Q-T prelungit şi tahicardia
• Intoxicaţie cu alte agenţi (antraciclină, 5-
fluorouracil, cocină)
 Monitoring ritmului cardiac
 Perfzie continuă
 Tratamentul sindromului Q-T prelungit
REMEDIILE ANTIARITMICE CU EFICACITATE
DOVEDITĂ FOLOSITE ÎN FIBRILAŢIE ATRIALĂ
ESC, 2006
 Amiodaronă
• Oral:
 Bolnav staţionar:
• 1,2–1,8 g/zi divizată în cîteva prize, pînă la 10 g
total, urmat 200–400 mg/zi sau 30 mg/kg în
singură priză, doza de întreţinere
 Bolnav ambulator:
• 600–800 mg/zi divizată în cîteva prize, pînă la 10
g total, urmat 200–400 mg/zi, doza de întreţinere
• I.v. şi oral:
 5–7 mg/kg i.v. în 30–60 min, urmat 1,2– ,8 g/zi în
perfuzie sau oral divizată în cîteva prize, pînă la 10 g
total, urmat 200–400 mg/zi, doza de întreţinere
ESC, 2006
 Dofetilid:
• Oral:
 500 mcg/zi – clirens de creatinină peste 60 mL/min
 250 mcg/zi – clirens de creatinină 40 - 60 mL/min
 125 mcg/zi – clirens de creatinină 20 - 40 mL/min
 Contraindicat – clirens de creatinină sub 20 mL/min
 Flecainid
• Oral: 200-300 mg/zi
• I.v.: 1,5–3,0 mg/kg în 10 – 20 min
ESC, 2006
 Ibutilid
• I.v.: 1 mg în 10 min, urmat 1 mg după necesitate
 Propafenonă
• Oral: 600 mg/zi
• I.v.: 1,5–2,0 mg/kg în 10 – 20 min
 Quinidină
• Oral: 0,75–1,5g/zi divizată în cîteva prize, la 6 – 12 ore
DOZELE TIPICE DE REMEDII ANTIARITMICE
FOLOSITE PENTRU ÎNTREŢINEREA RITMULUI
SINUSAL LA PACIENŢII CU FIBRILAŢIE ATRIALĂ
(ESC, 2006)
 Amiodaronă 100–400 mg/zi
 Disopiramid 400–750 mg/zi
 Flecainidă 500–1000 mcg/zi
 Propafenonă 450–900 mg/zi
 Sotalol 160–320 mg/zi

REMEDIILE ANTIARITMICE
UTILIZATE LA COPII
(pe calea orală)
 Chinidină 30-60 mg/kg/zi în 4 prize/zi

 Procainamid 40-100 mg/kg/zi:
• Sugari - 6 prize/zi
• 1-2 ani - 4 prize/zi
• Adolescenţi - 3 prize/zi
 Neoghiluritmal 20 mg fiecare 6-8 ore (3 zile), urmat de 20-
40 mg/zi; doza de profilaxie este de 10-20 mg/dimineaţa
 Mexitil 2 mg/kg/zi în 4 prize (doza unică 5 mg/kg la copii
mari şi 7-8 mg/kg la sugari - maxim)
 Flecainidă 80-90 mg/m /zi în 2 prize pentru sugari; 100-
110 mg/m /zi (maxim 200 mg) în 2 prize pentru copii mari
REMEDIILE ANTIARITMICE
UTILIZATE LA COPII
(pe calea orală)
 Propafenonă 10-20 mg/kg/zi în 4 prize sau 150-200

mg/m /zi (maxim 600 mg/m2/zi)
 Propranolol 1-2 mg/kg/zi în 4 prize la copii pînă la 8 luni
şi în 2-3 prize la ceilalţi copii
 Atenolol 1-2 mg/kg/zi în 1-2 prize (maxim 3 mg/kg/zi)
 Nadolol 1-3 mg/kg/zi într-o singură priză
 Amiodaronă 10-15 mg/kg/zi în 2 prize timp de 5-10 zile,
urmat de 2-5 mg/kg/zi în 1-2 prize
 Finlepsin 10-15 mg/kg/zi timp de 6 luni
MANEVRELE VAGALE
 Tehnica efectuării:
• Manevra lui Cermak-Ghering: masajul sinusului
carotidian drept, timp de 20-30 sec
• Manevra lui Daniini-Ashner: masajul globilor
oculari bilateral, timp de 20-30 sec
• Manevra lui Valsalv: inspiraţie adâncă, pensarea
nasului şi gurii şi expiraţie forţată
• Provocarea vărsăturilor
• Extensia forţată a capului
SINDROMUL PROARITMIC
 Sindromul proaritmic a diverselor antiaritmice se observă:
• după datele metodelor neinvazive în mediu la 9% din cazuri, cu

variaţii la unele remediile de la 4% la amiodaronă, pînă la19%
la indecaină
• după datele metodelor invazive la aprox. 13-18% din cazuri, cu

variaţii de la 5% la encainidă, 15% la flecainidă, 18% la
verapamil, 5-20% la chinidină, 8-21% la procainamidă, pînă la
28% la aetmozină
 Predictorii sindromului proaritmic sunt: fracţie de ejecţie sub 35%,

existenţa Tahicardiei ventriculare susţinute şi a epizoadelor de
Fibrilaţie ventriculară
SINDROMUL PROARITMIC
 Mecanismul de apariţie a sindromului proaritmic este

necunoscut
 Factorii care predispun şi accentuează sindromul proaritmic

sunt: ischemie miocardică, hipokaliemie, hipokaliigestie,
hipomagnezemie, cotecolemie, modificare pH-lui în
miocard, modificări tonusului sistemului nervos vegetativ, şi
de asemenea, aşa proprietăţi a unor antiaritmice, ca
dereglare de către ele a conductibilităţii şi a refractării
miocardului
TIPURILE DE PROARITMIE
PE FOND DE TRATAMENT ANTIARITMIC
ESC, 2006
 Proaritmie ventriculară:
• Tahicardie ventriculară - Torsada vîrfurilor (remedii de tip: IA şi
III)
• Tahicardie ventriculară monomorfă susţinută (remedii de tip:
IC)
• Tahicardie ventriculară polimorfă susţinută / Fibrilaţie
ventriculară fără alungire Q-T ( remedii de tip: IA, IC şi III)
 Proaritmie atrială:
• Provocare de recurenţe (remedii de tip: IA, IC şi III)
• Conversie de Fibrilaţie atrială în Flutter atrial (remedii de tip:
IC)
• Creşte pragul de defibrilare (remedii de tip: IC)
TIPURILE DE PROARITMIE
PE FOND DE TRATAMENT ANTIARITMIC
ESC, 2006
 Dereglare de conducere sau formare

impulsului:
• Accelerarea alurei ventriculare în Fibrilaţie atrială
(remediile de tip: IA şi IC)
• Accelerarea conducerii pe căile accesorii (digoxină,

verapamil sau diltiazem i/v)
• Disfuncţia nodului sinusal, bloc atrioventricular (practic

toate remedii)
IDICAŢII PENTRU EFECTUAREA
CONVERSIEI ELECTRICE URGENTĂ
(ESC, 2006)
 Conversia farmacologică ineficientă
 Hemodinamica instabilă (PAs sub 90 mmHg)
 Instalarea ischemiei acute
 Angina pectorală
 Insuficienţa cardiacă
 Sindromul de preexcitaţie ventriculară cu ritmul

ventricular accelerat şi hemodinamica instabilă
IDICAŢII PENTRU EFECTUAREA
(ESC, 2006)
 Pentru restabilirea de urgentă a ritmului sinusal

prin conversie electrică se vor utiliza următoarele
doze de şoc electric:
• fibrilaţia ventriculară şi tahicardia ventriculară polimorfă
– 360 J;
• tahicardia ventriculară monomorfă – 50 – 100 J;
• fibrilaţia atrială – 200 J;
• flutter atrial şi tahicardia paroxismală supraventriculară
– 50 – 100 J.
TERAPIA ANTICOAGULANTĂ
(ESC, 2006)
 Fibrilaţie atrială/ flutter atrial cu evoluţie moderată:

• heparină nefracţionată 4000 U în bolus, urmat de heparină
nefracţionată în perfuzie cu doza de 200-400 U/Kg/24 ore,
pentru a menţine creşterea APTT de 1,5-2,5 ori faţă de nivelul
de control şi /sau administrare de scurtă durată a
anticoagulantelor indirecte (a atinge nivelul INR pînă la 2,0-3,0)
înainte de conversie electrică şi încă 3-4 săptămîni după
restabilirea ritmului sinusal
 Fibrilaţie atrială/ flutter atrial cu evoluţie complicată:
• heparină nefracţionată 4000 în bolus, urmat de heparină
nefracţionată în perfuzie cu doza de 200-400 U/Kg/24 ore,
pentru a menţine creşterea APTT de 1,5-2,5 ori faţă de nivelul
de control şi /sau administrare de scurtă durată a
anticoagulantelor indirecte (INR 2,0-3,0 ) înainte de conversie
electrică şi încă 3-4 săptămîni după restabilirea ritmului sinusal
EFECTUAREA CONVERSIEI ELECTRICE
(ACC/AHA/ESC)
 Anticoagularea eficientă, eliminarea factorilor de risc, controlul

alurei ventriculare
 Consult anesteziolog înainte de conversie electrică (anestezie de
scurtă durată)
 Conversia electrică se va efectua în Terapie intensivă, după
restricţie alimentară cu anestezie de scurtă durată (propofol 0,6-
0,7 mg/kg), sub monitorizarea ECG continuă şi monitorizarea
parametrilor vitali
 Efectuarea şocului electric triggered cu undele R
 După restabilirea ritmului sinusal se va efectua profilaxie
recidivelor cu antiaritmice
 În caz de eşec de a restabili ritmul sinusal, conversie electrică
repetată se efectuează după saturaţie de Amiodaronă, cu
prelungirea administrării lui cu scopul de profilaxie timp de 4
săptămîni, dar mai bine timp de 3 luni
CONTRAIDICAŢIILE PENTRU EFECTUAREA
(ESC, 2006)
 Este contraindicată efectuarea de cardioversie

electrică în caz de:
• prezenţa episoadelor scurte de ritm sinusal după prima
cardioversie
• hopokaliemie
• intoxicaţie cu digitalice
TERAPIA ANTITROMBOTICĂ
LA PACIENŢII CU FIBRILAŢIE ATRIALĂ
(ESC, 2006)
TRATAMENTUL
CATEGORIA DE RISC
ANTITROMBOTIC
Aspirină 81-325 mg/zi sau fără

Factori de risc sunt absente
tratament
Aspirină 325 mg/zi sau
Un factor de risc moderat Warfarină (INR 2,0-3,0;
preferabil 2,5)
Oricare factor de risc înalt sau
peste un factor de risc Warfarină (INR 2,0-3,0;
moderat preferabil 2,5)
Notă: INR –International Normalized Ratio.

TERAPIA ANTITROMBOTICĂ
LA PACIENŢII CU FIBRILAŢIE ATRIALĂ
(ESC, 2006)
 Factorii de risc scăzut:

• Sex femenin
• Vîrstă 65 – 75 ani
• Boli coranoriene
• Tirotoxicoză
 Factorii de risc moderat:
• Vîrstă ≥ 75 ani
• Hipertensiune arterială
• Insuficienţă cardiacă
• Fracţie de ejecţie a VS ≤ 35 %
• Diabet zaharat
 Factorii de risc înalt:
• Istoric: ictus cerebral, atac ischemic tranzitoriu sau
embolismul pulmonar
• Stenoză mitrală
• Proteza de valvă cardiacă
INDICAŢII PENTRU
PACE-MAKER TEMPORAR
 Bradicardie asimptomatică necontrolată prin administrarea

remediilor
 Tahicardie ventriculară sau supraventriculară rezistentă la
administrarea remediilor antiaritmice
 Alte dereglări acute a conducerii:
• În caz de IMA anterior pentru prevenirea blocurilor bi-
sau trifasciculare sau blocuri atrioventriculare de gr. II
sau III
• În caz de IMA inferior numai în prezenţa dereglărilor de
conducere
INDICAŢII PENTRU
PACE-MAKER PERMANENT
• Boala nodului sinusal:

 oprirea sinusală
 bloc sinoatrial
• Bradicardie severă
• Sindrom bradicardie-tahicardie
• Bloc atrioventricular de gr. II tip II Möbitz – în progresie
spre bloc de gr. III
• Bloc atrioventricular de gr. III
• Bloc bifascicular
 Bloc complet de ramură dreaptă a f. His cu hemibloc stîng
anterior sau posterior
• Tulburările de conducere în IMA
CARDIOSTIMULAREA ELECTRICĂ
ARTIFICIALĂ /PACE-MAKER TEMPORAR
 Aplicarea de urgenţă a cardiostimulării electrice artificiale (CEA)
temporară:
 CEA endocardică transvenoasă:
• electrod stimulator se va întroduce prin v. subclaviculară,
aproximativ la 25-40 cm, în cavitatea ventriculului drept ( ECG-
complexul QRS de tip RS sau rS, segmentul ST extrem elevat)
• se va începe electrostimularea cordului cu un curent de 10 mA
cu frecvenţă impulsurilor 70-80 pe minut
• în caz de neeficacitatea stimulării în timp de 15-20 sec, se va
mări curentul consecutiv la 10 mA (maxim 40 mA), după
fiecare încercare inutilă de a impune ritmul provocat se va
efectua compresiuni sternale şi respiraţie artificială
 CEA transesofagiană: electrod stimulator se va întroduce prin nas
în esofag pînă la 30-45 cm (nivelul atriului stîng), în rest se vor
respecta reguli, descrise în CEA endocardică transvenoasă
 Notă: CEA temporară va fi continuată pînă la calmarea tulburărilor

de conducere şi automatism sau pînă la instalare unui pace-maker.
PRONOSTICUL
 Pronosticul favorabil depinde de forma aritmiei cardiace, de la
administrarea corectă, adecvată şi precoce a remediilor
antiaritmice.
 Fibrilaţie atrilă cu termenul lung duce la instalarea ictusului
cerebral.
 La pacienţii cu maladiile cardiace severe coplicate cu Fibrilaţie
atrilă mortalitatea se dublează.
 Ictus cerebral ischemic se instalează pe fond de valvulopatiile
cardiace coplicate cu Fibrilaţie atrilă în 2–7 ori mai des în
comporaţie cu pacienţi făra Fibrilaţie atrilă.
 Risc de instalarea Accidentului vascular cerebral se creşte după
vîrstă de peste 50 ani (de ex. 1,5% în vîrstă 50–59 ani şi 23,5%
în vîrstă 80–89 ani).
 Mortalitatea precoce este înaltă la pacienţii cu aritmiile cardiace
fatale.
CONDIŢIILE DE SPITALIZARE
 Vor fi spitalizaţi de urgenţă toţi bolnavii cu aritmiile cardiace
critice.
 Transportarea bolnavilor va fi cruţătoare, în poziţia cu ridicarea
extremităţiilor cefalice la 40° sau orizontală.
 Supravegherea pacientului în timpul transportării:
• Starea de conştienţă
• Coloraţia tegumentelor
• Auscultaţia cardiopulmonară
• Control: Ps, PA, FR
• Monitorizarea ECG
• Oxigenoterapie
• Perfuzie continuă
• Supravegherea ventilaţiei mecanice FiO2, SpO2, VC, F,
presiune de insuflaţie, capnometrie, spirometrie
 Bolnavii sunt spitalizaţi în departamentul de Anestezie şi terapie
intensivă sau în departamentul de Cardiologie.

Aritmiile Cardiace

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aritmiile Cardiace

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

USMF ”NICOLAE TESTEMIŢANU ”

CATEDRA “URGENŢE MEDICALE”

Dr. LEV D.CRIVCEANSCHII

 Lev D. Crivceanschi. „Urgenţe medicale.”

 www. levcrivceanschi. com

 Aritmiile cardiace sunt numite diversele modificări

 Aritmiile cardiace critice sunt aritmii cardiace,

 Aritmiile cardiace fatale sunt aritmii periculoase

 Dezechilibrile endocrine (hipertiroidism, hipotiroidism,

 Apariţia normală şi anormală a impulsurilor:

- Aritmiile spontane, cu apariţia din nodul sinusal

 Conducerea anormală a impulsului:

 In funcţie de durata complexului QRS:

• Tahicardia cu comlexele QRS largi (> 120 ms)

 Formele deosebite ale aritmiilor:

 Formele deosebite ale aritmiilor:

 FiA cu episode nou-apărute

 FiA persistentă (nu se converteşte spontan, episoade se

 FiA permanentă (cardioversie electrică ineficientă sau nu

 In funcţie de evoluţie clinică:

 In funcţie de modifcări electrocardiografice:

• Tahicardia ventriculară susţinută

• Tahicardia ventriculară re-entrantă

 In funcţie de maladie de bază:

 Clasa 0 Fără ExV

 Gr. II: tip Möbitz cu periode Wenchebach şi

 Blocul de ramură a f. His:

 Tahicardia ventriculară paroxismală cu accelerarea AV şi

dezechilibrile electrolitice sau acidobazice, boli endocrine,

boli cardiace conginetale, etc.)

 Durerea poate fi insoţită de: ameţeli sincopă, diaforeza,

 Examenul clinic obiectiv

 În caz de tahicardie sau tahiaritmie:

 Deferite forme de tulburări de ritm cardiac sau de

 CI.Fibrilaţia atrială persistentă. IC NYHA cl.II

 Sindromul coronarian acut cu elevaţie ST în regiunea

 Fibrilaţia atrială idiopatică (25.01.09). ICA. Edemul

 Tahicardia ventriculară monomorfă idiopatică (31.01.09).

 Edem pulmonar acut

 Embolie pulmonară, embolii sistemice

 Moartea subită cardiacă

 Diagnosticul diferenţial în aritmiile cardiace critice

• Sincopă sau lipotimie

• Hipotensiune arterială severă

 Paroxismele asimptomatice, de durată scurtă şi

 Conversia medicamentoasă a tahiaritmilor, de

 În caz de insuficienţă cardiacă congestivă sau de scăderea

fracţiei de ejecţie sub 40%, conversia medicamentoasă nu

se va efectua cu remediile antiaritmice cu efect inotrop

negativ (β-blocante, verapamil, sotalol, disopiramid)

 Remediile de prima linie utilizate în conversia

medicamentoasă în tahiaritmii cu disfuncţia sistolică a

miocardului sunt adenozină, amiodaronă şi lidocaină

 Tahiaritmiile paroxismale şi persistente, care sunt

 Controlul ritmului cardiac este restabilirea ritmului

 Tahicardia supraventriculară cu compl. QRS

 Tahicardia supraventriculară cu compl. QRS largi,

ritmul regulat şi hemodinamica stabilă:

• Procainamid 20 mg/min sau 50 mg/min i.v. (maxim 17

mg/kg), doza de întreţinere 1-4 mg/min în perfuzie şi/sau

• Sotalol 1-1,5 mg/kg i.v. cu viteza 10 mg/min

 În prezenţa disfuncţiei a VS:

• Amiodaronă 150 mg i.v. în 10 min, doza de întreţinirea