ILUMINISMUL

ELEVI: EL-CHAYAH INES

IANCU ANDREEA
CLASA A XI-A C
ILIE ANDREEA
PROF. INDRUMATOR: VARGA STOICA ANDREEA
GINA IORGU BOGDAN
BUGHEANU MARINA
L.T. EUGEN LOVINESCU
ILUMINISMUL

IANCU ANDREEA
 ILUMINISMUL

• Iluminismul numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii este o mișcare

ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și
înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de
Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți
„raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase.
• Iluminismul este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura
dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza
experienței proprii.
 CARACTERISTICI GENERALE

• Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa

autoindusă.
• Motto-ul Iluminismului (Immanuel Kant) "Tutela este incapacitatea ființei
umane de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor de la o
altă persoană. Această tutelă este auto-indusă atunci când cauza sa nu
rezidă în absența rațiunii, ci în absența hotărârii și a curajului de a lua
hotărâri fără instrucțiuni de la o altă persoană". Sapere aude! "Aveți
curajul de a vă folosi propriul simț al rațiunii!"
 ILUMINISMUL ROMÂNESC

• Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala

Ardeleană și cu reverberațiile ei transcarpatine.
• Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui
fundamentare a contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria
limbii și a poporului.
• Iluminismul românesc va recurge, la rândul său, la argumentele istorice
în favorea unor revendicări politice.
 CARACTERISTICI LITERARE

• Curent ideologic și cultural: promovarea raționalismului, caracter laic,

antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului și a dogmelor,
răspândirea culturii în popor, literatura preocupată de problemele sociale
și morale.
 OPERE REPREZENTATIVE

• Pierre Beaumarchais - Bărbierul din Sevilia (1775);

• Daniel Defoe - Robinson Crusoe (1719);
• Henry Fielding - Tom Jones (1749);
• Carlo Goldoni – Gondolierul (1753);
• Louis de Montesquieu – Scrisori Persane (1721);
• Jean-Jacques Rousseau – Noua Eloiză (1761);
• Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver (1726);
• François Voltaire - Candid (1759).
RENASTEREA – ILUMINISMUL
IMMANUEL KANT

EL-CHAYAH INES
 IMMANUEL KANT
• Immanuel Kant (n. 22
aprilie 1724, Königsberg, Prusia – d. 12
februarie 1804, Königsberg, Prusia) a fost un filosof
german, unul din cei mai mari gânditori din
perioada iluminismului în Germania.
• Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din
istoria culturii apusene.
• Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o
enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în
timpurile moderne.
• Cei mai mulți scriitori și artiști din vremea lui au fost
influențați de ideile sale în domeniul esteticii.
 FAMILIE ȘI MEDIU

• Immanuel Kant se naște la 22 aprilie 1724 la Königsberg, în Prusia

orientală, unul dintre cei cinci copii ai parintilor sai, care vor atinge
maturitatea.
• Kant provine din mediul social sărac.
• Tatăl său era meșter șelar.
• Mama sa i-a dat o educație riguroasă, pioasă și deschisă cunoașterii.
• Elev strălucit, își însușește o bună cunoaștere a
autorilor latini.
• Studiul limbilor elină și ebraică era obligatoriu,
alcătuind baza învățământului teologic.
 TINEREȚE

• În toamna anului 1740, în vârstă de 17 ani, intră la Universitatea din

Königsberg la Facultatea de Teologie, la care urmează și cursuri
de filozofie, fizică, matematică.
• Mentorul său a fost Martin Knutzen care l-a îndrumat spre studiul
filosofiei lui Wolff și al fizicii lui Newton.
• Kant se orientează spre secțiunea clasică.
 IDEI ȘI CONSACRARE
• Așa cum o va spune în Prolegomene, a fost deșteptat din "somnul
dogmatic" de lectura empiristului Hume. Va analiza operele lui Newton,
Hume și mai ales Rousseau, care, după propriile-i cuvinte, îl aduc pe
"drumul drept" și îi provoacă o "revoluție în reflecție".
• În 1780 devine membru în Senatul universității, iar în 1787 membru al
Academiei de științe din Berlin.
• În semestrul de vară din 1786, este numit pentru prima oară rector, titlu
conferit de Frederic II.
• Kant va rămâne profesor până în 1797.
• În 1794, guvernul prusac îi interzice să se ocupe de
materiile religioase în cursurile și publicațiile sale,
lucru pe care Kant îl acceptă.
 VIAȚA PERSONALĂ

• Kant nu a fost căsătorit și nu a părăsit niciodată granițele țării.

• Traiul său e
• În 1797, slăbit de vârstă, renunță la învățământ și își petrece ultimii ani
din viață într-o retragere studioasă dar solitară.
• Moare la 12 februarie 1804, după o lungă perioadă de slăbiciune fizică și
intelectuală, în vârstă de 79 de ani.
• Ultimele sale cuvinte au fost "Es ist gut" ("Totul e bine").
• La 21 noiembrie 1880, rămășițele pământești sunt
transferate într-o capelă gotică.
• Mormântul său, ornat cu un bust sculptat poartă
inscripționată fraza celebră din Critica rațiunii
practice: "Două lucruri umplu sufletul de o admirație
și o venerație mereu crescândă și nouă, în măsura în
care reflecția și le întipărește și se atașează de ele:
cerul înstelat deasupra mea și legea morală din
mine".
 IDEILE REFLECTATE ÎN OPERĂ
• Una din lucrările cele mai importante ale lui Kant: "Critica rațiunii pure“ -
cercetează bazele procesului de cunoaștere.
• În alte două lucrări: "Fundamentarea metafizicii moravurilor“ & "Critica
rațiunii practice“ - prezintă sistemul său etic, care se bazează pe
convingerea că rațiunea este cea mai înaltă instanță a moralei.
• Kant a fost figura proeminentă a perioadei de iluminism în Germania:
"Spre pacea eternă“ - devine deviza mișcării iluministe
împotriva absolutismului.
• În a treia lucrare de critică: "Critica puterii de
judecare" - abordează problemele de estetică.
• Kant a publicat și o serie de lucrări în domeniul
științelor naturii: "Istoria generală a naturii și teoria
universului“ - expune ipoteza genezei universului
dintr-o nebuloasă.
• "Religia în limitele rațiunii“ - reduce religiosul la
rațional, religia la morală și pe aceasta la creștinism.
VOLTAIRE

ILIE ANDREEA
Voltaire, pe numele său
adevărat François-Marie Arouet (n. 21
noiembrie 1694,Paris, Franța – d. 30
mai 1778,Paris, Franța) a fost
un scriitor și filozof al Iluminismului franc
ez.
INTRODUCERE:

• Autorul a adoptat numele de "Voltaire" în 1718, în urma

incarcerarii lui de la Bastille. Originea sa este neclară. Este o
anagrama de AROVET LI, ortografia latinizat a numelui său,
Arouet, iar literele inițiale ale Le Jeune ( "tineri"). În
conformitate cu o traditie de familie printre descendenții
surorii sale, el a fost cunoscut sub numele de Le petit
volontaire ( "lucrul mic determinat"), ca un copil, și a înviat o
variantă a numelui în viața sa de adult. Numele inversează,
de asemenea, silabele Airvault, orașul natal al familiei sale în
regiunea Poitou.
• În cariera sa literară care s-a întins pe o perioadă de peste 60
de ani, acesta a scris multe poeme înfluente, eseuri și cărți,
inclusiv „Candide” și „Scrisori privind națiunea
engleză”. Spiritul său meticulos și ideile provocatoare despre
religie, libertate și etică, i-au adus faimă și dispreț la curțile
Europei și, mai târziu, l-au ajutat să își consolideze reputația
ca una dintre figurile fundamentale ale Iluminismului.
OPERE:

• Œdipe (1718)
• Lettres philosophiques (1731)
• Zaïre (1732)
• Eriphile (1732)
• Le siècle de Louis XIV (1751)
• Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
• Essai sur les moeurs (1756)
• Candide (1759)
• Traité sur la tolérance
• Irène
• Socrates
JEAN-JACQUES
ROUSSEAU

STOICA ANDREEA
 Jean Jacques Rousseau s-a nascut pe
28 iunie 1712 la Geneva si a decedat
pe 2 iulie 1778 la Ermenoville. A fost
un filozof francez de origine geneveză,
scriitor și compozitor, unul dintre cei
mai iluștri gânditori ai Iluminismului.
Ideile lui se regăsesc masiv în
schimbările promovate de Revoluția
franceză din 1789.
VIATA:
Rousseau s-a nascut la Geneva, intr-o familie
mic burgheza. Tatal si bunicul lui Jean-Jacques
fusesera ceasornicari. Familia era originara din
Paris. La nastere si-a pierdut mama, fapt care l-
a determinat sa considere ca venirea lui pe
lume a fost insotita de o nenorocire. "Am costat
viata mamei mele, iar nasterea mea a fost cea
dintai dintre nenorocirile mele."
De la tatal sau a mostenit dragostea pentru lectura.
In vreme ce acesta repara ceasuri, Jean-Jacques ii
citea romane sentimentale si pagini alese din
Plutarh. O astfel de lectura, facuta insa fara
discernamant, a lasat in sufletul sau urme adanci,
tinandu-l intr-o atmosfera de visare care l-a
indepartat de realitate. Epuizand biblioteca ramasa
la mama sa, Rousseau a trecut la cartile bunicului
sau: opere clasice ale literaturii antice si moderne.
La 16 ani, "nelinistit, nemultumit de toate si
de sine", Jean-Jacques paraseste Geneva, in
seara zilei de cand, intors din hoinarerile lui
obisnuite, gasise portile orasului inchise.
 OPERA
In 1745 acesta colaboreaza cu Voltaire si Rameau, retusand opera
”Petrecerile lui Ramire”.
Scrie o tragedie (Descoperirea lumii noi), comedii (Angajamentul
temerar, Prizonierii de razboi), epistole in versuri, etc.; i se prezinta
opera Muzele galante.
 In 1761 scrie Julie sau noua Eloiza care e romanul unei pasiuni
profunde si interzise intre un tanar preceptor si tanara care ii fusese
incredintata. E romanul unei intoarceri la natura.
In 1762 au aparut 2 lucrari de Rousseau: Despre contractul
social si Emil, sau despre educatie:
Despre contractul social e o lucrare teoretica, despre
bunatatea starii primitive si despre schimbarea societatii asa
cum era in acel moment, prin instaurarea domniei poporului.
Emil, sau despre educatie propune un program de educatie
care nu deformeaza calitatile naturale ale individului, ci,
dimpotriva, le desavarseste.
Confesiunile, opera autobiografica
DENIS DIDEROT
 BIOGRAFIE

• Denis Diderot (n. 5 octombrie 1713, Langres – d. 31

iulie 1784, Paris) a fost un filosof și scriitor francez.Născut
la Langres, Diderot a fost o figură complexă
a iluminismului francez, având o influență majoră asupra
spiritului raționalist al secolului al XVIII-lea. Diderot a primit o
educație iezuită și a renunțat la o carieră în drept, dedicându-se
studiului și scrisului. În 1745, împreună cu D'Alembert, Diderot a
început să editeze Encyclopédie, un proiect celebru, care i-a
inclus aproape toți scriitorii francezi iluminiști importanți.
• Una din piesele sale, Le Père de famille (Tatăl de familie, 1758), a fost considerată prototipul
"dramei burgheze". Dintre celelalte opere ale sale, La Religieuse (Călugărița, 1796) – roman
psihologic, Jacques le fataliste (Jacques fatalistul, 1796), precum și satira Le Neveu de
Rameau(Nepotul lui Rameau) au devenit binecunoscute.
• De asemenea, Diderot este apreciat și pentru scrierile sale filozofice: Pensées
philosophiques (Cugetări filozofice, 1746) și Lettre sur les aveugles (Scrisoare despre orbi, 1749).
Diderot a avut o contribuție fundamentală în domeniul criticii moderne de artă, cu ale
sale Salons(Saloane), articole pe care le-a publicat în ziare, începând din anul 1759. Corespondența
vastă a lui Diderot descrie o imagine obiectivă a epocii sale. El a avut o influență semnificativă
asupra generațiilor următoare de gânditori din Franța, Germania și Anglia.
• Mare filosof al Iluminismului, Denis Diderot a contribuit prin erudiția sa debordantă și prin
calitățile sale inovatoare la dezvoltarea a numeroase domenii. S-a distins atât în roman,
teatru, critică, cât și în eseu. Dar acest om curios și avid de cunoaștere a rămas mai înainte de
toate în posteritate prin intermediul Enciclopediei, la care a lucrat fără odihnă mai mult de 20
de ani. El avea certitudinea că numai erudiția poate să facă să triumfe rațiunea și astfel lumea
să progreseze.
• Denis s-a născut pe 5 octombrie 1713 la Langres, în sânul unei familii înstărite de burghezi.
Tatăl său, fabricant, îl împinge să-și urmeze studiile pe lângă iezuiți, convins că o carieră
ecleziastică i s-ar potrivi fiului său. Diderot el însuși crede că este pe calea cea bună urmând
această carieră. Pleacă la Paris pentru a-și aprofunda cunoștințele. Filosofia, teologia, dreptul,
toate domeniile prezintă interes pentru tânărul Diderot. Obține titlul de profesor în arte în
1732.
• La terminarea studiilor, Diderot își dă seama că preoția nu era ceea ce își dorea. Încearcă
atunci să își câștige existența fie ca preceptor, fie ca angajat al unui procuror. Lacom de
cunoaștere, învață engleza, matematica, limbile antice. Astfel, în ritmul unei existențe boeme,
se întâlnește cu Rousseau, cu care leagă o prietenie strânsă. În această perioadă, se
îndrăgostește de o tânără lenjereasă, Antoinette Champion, cu care se căsătorește fără
acordul tatălui.
• Ca urmare a întâlnirii sale cu Rousseau, Diderot se apucă de scris. La început
traducător, se întâlnește, de asemenea, cu Condillac. Pe măsură ce își hrănește
spiritul, gândirea sa se îndreaptă spre ateism. Deja, odată cu Cugetări filosofice,
în 1746, tinde spre noțiunea de deism și de religie naturală. Această primă
lucrare este condamnată. Atunci când scrie Scrisoare despre orbi, ultima etapă
către ateism este străbătută.
• Astfel, Diderot mărturisește fără rețineri un materialism ateu care îl va conduce
direct la închisoarea Vincennes în 1749. Cele cîteva luni pe care le petrece aici se
dovedesc a fi o experiență dureroasă și la ieșire abandonează ideea de a-și
publica toate operele pe care le va scrie. Cu toate acestea, nu se dezice de
credințele sale filosofice. Potrivit lui Diderot, lumea, viața, gândirea aparțin
materiei și evoluează singure, printr-o sensibilitate universală și fără nicio
intervenție divină. Se distinge astfel de materialismul lui Le Mettrie, Holbach sau
Helvétius.
• Denis Diderot nu poate concepe existența fără scris. Astfel se
consacră teatrului cu Fiul natural, redactat în 1757, dar jucat
mult mai târziu. Urmează apoi, în 1758, Tată de familie. În aceste
opere dramatice, Diderot se îndăpărtează de tragedia clasică
pentru a lăsa loc dramei domestice a burghezilor. Pentru el,
publicul așteaptă o reprezentație în concordanță cu timpul
prezent, și pentru aceasta proza naturală trebuie să suplinească
versul. Dar realizările sale nu îi aduc succesul dorit. În timpul
acestei perioade, Diderot și Rousseau, care se înțeleg din ce în
ce mai rău, se despart defenitiv.
• Asumându-și sarcina grea a Enciclopediei (care i s-a încredințat
în 1747), Diderot frecventează mediile savante și artistice. Nu se
poate opri să nu-și așeze pe hârtie simțămintele și analizele sale
față de operele și lucrările pe care le descoperă în drumul său.
Astfel, în 1759, publică în Corespondența literară a lui Grimm
primul său Salon, ceea ce face din Diderot unul din fondatorii
criticii de artă. În plus, Diderot acordă o mare importanță artei
în Enciclopedie.
Acest om destinat preoției a urmat o cu totul altă cale, mânat de setea de
cunoaștere și de convingerile sale filosofice. Acest drum a făcut din el unul
dintre cei mai de seamă reprezentanți ai Iluminismului și opera sa, din care nu se
poate desprinde Enciclopedia, a rămas una dintre cele mai importante din
literatura franceză. A mai scris si alte opere, de exemplu:
• Pensées philosophiques, eseu (1746)
• La promenade du sceptique (1747)
• Les bijoux indiscrets, roman (1748)
• Mémoires sur différents sujets mathématiques (1748), studiu asupra a diverse
probleme de matematică, în care a studiat proprietățile curbelorde rostogolire
generale
• Lettre sur les aveugles à l'usage de ceux qui voient (1749)
JEAN LE ROND
D’ALEMBERT
 VIATA SI OPERA

• Jean Le Rond d’Alembert(n. 16 noiembrie 1717, Paris, d. 29 octombrie 1783, Paris) a fost
un matematician, fizician, filozof și enciclopedist francez. Rezultatele sale din domeniul matematicii, în
particular cele legate de rezolvarea ecuațiilor diferențiale și de derivatele parțiale, au găsit aplicații
imediate în fizică și astronomie. Mai multe noțiuni din matematică și fizică au primit numele său: metoda
lui d'Alembert pentru rezolvarea ecuației undelor și formula lui d'Alembert care exprimă soluția acestei
ecuații, principiul lui d'Alembert privitor la forțele și accelerațiile unui sistem de particule, teorema lui
d'Alembert legată de numărul rădăcinilor unui polinom în mulțimea numerelor complexe, criteriul lui
d'Alembert de convergență a unor serii etc.
• D'Alembert a fost, alături de Denis Diderot, inițiator și editor al Enciclopediei (Encyclopédie, ou
dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers), care conține idei progresiste, fiind unul din
factorii pregătitori ai Revoluției franceze.
• D'Alembert s-a născut la Paris, pe data de 16 noiembrie 1717. Era fiul nelegitim
al scriitoarei Claudine Guérin de Tencin și al cavalerului Louis-Camus
Destouches, ofițer de artilerie. La câteva zile după naștere, a fost abandonat de
către mama sa, o servitoare a acesteia depunându-l pe scările capelei Saint
Jean le Rond (componentă a catedralei Notre-Dame de Paris). După obiceiul
timpului, a fost botezat cu numele sfântului protector al acelei capele - Jean le
Rond.
A fost plasat la „așezământul copiilor găsiți”, dar tatăl său (care fusese plecat o
perioadă) l-a luat de acolo și l-a încredințat spre adopție unei familii modeste
din Paris. Cu toate că nu l-a recunoscut niciodată oficial, cavalerul Destouches a
vegheat la educația copilului, i-a acordat o pensie viageră și l-a vizitat din când
în când.
• La vârsta de doisprezece ani, D'Alembert a fost admis să urmeze cursurile
„Colegiului celor patru națiuni” (Collège des Quatre-Nations). A fost un elev
eminent, obținând bacalaureatul în arte. A urmat apoi cursurile „Școlii de
Drept”, unde s-a înscris sub numele de Daremberg, pe care l-a schimbat apoi
în D’Alembert, nume pe care îl va păstra pentru tot restul vieții sale.
• În 1739, D'Alembert a prezentat la Academia Franceză de Științe, prima sa lucrare științifică în
domeniul matematicilor, cu privire la erorile pe care le descoperise în „l’Analyse démontrée”,
publicată în 1708 de către Charles-René Reynaud (profesorul cu care D'Alembert a studiat
elementele de bază ale matematicii).
• În 1742, la vârsta de 24 de ani, a fost numit asistent la secția de astronomie a Academiei de
Științe (unde era coleg cu matematicianul Alexis Clairaut). În 1743 a publicat faimosul său
„Traité de Dynamique” (Tratat de dinamică), acesta fiind considerat de către specialiști
treapta din istoria mecanicii ce face legătura între contribuțiile lui Newton și cele ale
lui Lagrange.
• La 28 de ani (în 1746) a fost ales ca membru al Academiei de științe din Berlin, iar
în 1748 membru al Royal Society.
• Prieten cu Voltaire și implicându-se constant în pasionatele controverse ale
perioadei iluminismului, D'Alembert frecventa în mod regulat și principalele saloane
pariziene, ca cele ale Mariei-Therese Geoffrin, Marie du Deffand, Julie de Lespinasse. Acolo l-
a cunoscut pe Denis Diderot, în 1746. În anul următor, ei au pus bazele
proiectului Enciclopediei. În 1751, după cinci ani de muncă, la care au participat mai mult de
două sute de contribuitori voluntari, a apărut primul volum al Enciclopediei, prefața acesteia
(Discours préliminaire) fiind scrisă de către D'Alembert.
• În 1754, D'Alembert a fost ca membru al Academiei franceze, al cărei secretar permanent a
devenit la 9 aprilie 1772.
• A continuat să scrie numeroase lucrări științifice și filosofice până la moartea sa, survenită
la 29 octombrie 1783. În discursul funebru ținut cu această ocazie la Academia Franceză, noul
secretar al acestei prestigioase instituții, Marchizul de Condorcet, a elogiat întreaga activitate
a lui D'Alembert, subliniind îndeosebi contribuțiile sale la dezvoltarea științelor exacte.
 BIBLIOGRAFIE:

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Iluminism
• https://www.google.ro/search?q=iluminism&source
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Jacques_Rousseau
• http://www.sanatatea.com/pub/personalitati/848-jean-jacques-rousseau-filozof-celebru.html
• http://www.autorii.com/scriitori/jeanjacques-rousseau/
• http://ganduri-in-intuneric.blogspot.ro/2012/01/viata-si-opera-lui-jean-jacques.html
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant
• https://www.google.ro/search?q=immanuel+kant&source
• https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/zece-lucruri-de-stiut-despre-voltaire
• https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Voltaire
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Denis_Diderot
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_le_Rond_D%27Alembert