MANEVRE OFTALMOLOGICE

INSTILAŢII OCULARE
Majoritatea medicamentelor utilizate în oftalmologie sunt soluţii lichide sau
suspensii, numite coliruri; se administrează sub forma instilaţiilor oculare conjunctivale.
Colirurile se folosesc pentru:
 tratament: antibiotice, antivirale, antiparazitare, antiinflamatorii, cicloplegice,
miotice, coliruri cicatrizante etc.
 diagnostic: fluoresceină, roz Bengal etc.
 anestezie: xilină, tetracaină, novesin etc.
- sunt absorbite la nivelul conjunctivei, dar şi mai departe pe traiectul eliminării
lacrimale, în special la nivelul mucoasei nazale care este foarte bine vascularizată;
medicamentele instilate vor avea o concentraţie maximă la nivelul globului ocular şi
anexelor lui, dar o anume cantitate va putea fi detectată sistemic
Tehnica
Complicaţii: alergice, infecţioase, reflexe vagale
Aplicarea instilatiilor oculare de către pacient la domiciliu
Dilatarea sectorială a pupilei:
- in cazul pacienţilor cu glaucom cu unghi îngust este necesară examinarea papilei
nervului optic, dar dilatarea pupilei la aceşti pacienţi este contraindicată datorită
posibilităţii închiderii totale a unghiului şi producerii unui atac acut de glaucom.
 APLICAREA UNGUENTELOR ÎN SACUL CONJUNCTIVAL

Unele substanţe pot fi aplicate sub formă de unguente în scop terapeutic direct
pe suprafaţa conjunctivală: antibiotice, antivirale, lacrimi artificiale, antiinflamatorii etc.
Precauţii
 atenţie la contraindicaţiile individuale ale medicamentelor;
 nu trebuie pus prea mult unguent pentru a nu face dificilă deschiderea
ulterioară a pleoapelor;
 când tragem pleoapa superioară peste cea inferioară trebuie avut grijă să nu
suprapunem pleoapele deoarece cilii pleoapei inferioare prinşi sub pleoapa
superioară pot determina eroziuni corneene.

Tehnica
Aplicarea unguentelor conjunctivale de către pacient la domiciliu
Aplicarea unguentelor pe marginea pleoapelor
- constituie modalitatea terapeutică cea mai utilizată în majoritatea bolilor
palpebrale. Unguentele aplicate pe marginea ciliară se comportă ca rezervoare, oferind,
prin topire lentă, niveluri de concentraţie crescute timp mai îndelungat. De asemenea
tehnica este indicată pacienţilor cu inabilităţi de manualitate.
 PANSAMANTELE OCULARE

Clasificare: ocluzive, compresive, uscate, umede, directe.

Indicaţii
- pansamentele ocluzive: boli ale polului anterior, postoperator, după traumatisme
oculare, paliativ în keratita lagoftalmică, terapie ocluzivă în ambliopie.
- pansamentele compresive: hemoragii oculare, soluţii de continuitate oculară,
atalamii postoperatorii persistente etc.
- pansamentele uscate sunt cele mai folosite. Pansamentele umede se aplică în
cazul contuziilor, arsurilor palpebrale, sau după injecţiile oculare.
- pansamentele directe au aceleaşi indicatii ca şi cele ocluzive, ele însă nu folosesc
pernuţe de vată ci numai leucoplast aplicat direct pe piele.
- pansamentul compresiv necesită mai multe pernuţe cu vată şi aplicarea mai
multor benzi de leucoplast în diagonală .Dacă este nevoie de o compresiune mai mare
se poate trage peste leucoplast o faşă în diagonală peste cap.
Contraindicaţii
Pansamentele ocluzive nu vor fi menţinute timp îndelungat, ci numai până la
epitelizarea corneei, pentru a permite ochiului propria sa igienă prin lăcrimare şi clipit.
Atenţie la alergiile ce pot apare la leucoplast.
Tehnica
 EXTRAGEREA CORPILOR STRĂINI CORNEENI
- corpii străini corneeni determină simptome variate: durere, senzaţie de corp străin,
fotofobie, scăderea vederii, blefarospasm, lăcrimare.
- anamneză detaliată privind natura corpului străin, circumstanţele accidentului şi
mecanismul producerii. Cei mai frecvenţi corpi străini provin de la sudură, polizor,
aşchiere, lovituri metal pe metal.
- examinare la lampa cu fantă pentru a stabili localizarea corpului străin şi pentru a
depista eventuale leziuni asociate ale altor structuri oculare.
- daca suspectăm o plagă penetrantă a globului ocular - testul Seidel şi investigaţii
paraclinice adecvate (radiografii, tomografie axială computerizată, ecografii oculare).

Tehnica
Complicaţii:
- suprainfecţia bacteriană sau fungică (atenţie la traumatismele cu fragmente
vegetale)
- reacţia uveală de diverse grade
- descemetocel sau perforaţia globului ocularCorpii străini penetranţi, inclavaţi în
cornee trebuie extraşi în sala de operaţie cu multiple precauţii.
 EXTRAGEREA CORPILOR STRĂINI CONJUNCTIVALI

Corpii străini se observă relativ uşor pe fondul alb al sclerei sau pe suprafaţa
conjunctivei, localizarea cea mai frecventă fiind pe conjunctiva palpebrală superioară.
Pentru depistarea corpilor străini este necesară eversia simplă sau dublă a
pleoapei superioare.

La examenul conjunctivei se stabileşte localizarea, numărul, forma şi gradul de

inclavare a corpilor străini după care detaşarea se poate face prin spălătură
conjunctivală, cu un beţişor cu vată, ac de corp străin sau pensă.

Tehnica
După extragerea corpilor străini se recomandă administrarea locală de antibiotice
(coliruri sau unguente), cicloplegice (atunci când leziunile corneene sunt importante) şi,
eventual aplicarea unui pansament ocluziv.
 EVERSAREA PLEOAPEI SUPERIOARE

Indicaţii
- pentru examinarea conjunctivei pleoapei superioare. Cele mai frecvente
circumstanţe sunt: corp străin conjunctival sau senzaţie de corp străin, conjunctivită
primăvăratecă, conjunctivită gigantopapilară, fitarea şi urmărirea toleranţei lentilelor de
contact etc.

Tehnică
 SPĂLĂTURA SAU IRIGAREA CONJUNCTIVALĂ

Indicaţii
- tratamentul arsurilor chimice, corpii străini conjunctivali, eliminarea secreţiilor
mucoase şi mucopurulente abundente, spălarea excesului de substanţă vâscoasă după
aplicarea lentilei Goldmann (sau similare). Se utilizează serul fiziologic, soluţia Ringer,
soluţia salină balansată (BSS), glucoză, chiar apă potabilă, dar în nici un caz substanţe
neutralizante care nu pot fi dozate corect şi determină leziuni mai importante.

Tehnică
 TESTUL SCHIRMER
- determină cantitativ secreţia lacrimală; este folositor în stabilirea diagnosticului
unor maladii când este coroborat cu datele oferite de alte teste şi cu o anamneză
atentă.
Există trei variante ale testului Schirmer:
1. testul Schirmer I măsoară secreţia bazală şi reflexă;
2. testul secreţiei bazale (cu anestezia prealabilă a conjunctivei);
3. testul Schirmer II măsoară secreţia reflexă (anestezia conjunctivală + iritarea
mucoasei nazale).
Indicaţii
Testele se recomandă când suspectăm hiposecreţie lacrimală de diverse etiologii.
Mai rar sunt utilizate la pacienţi cu lăcrimare excesivă datorită unor iritaţii oculare.

Tehnică
Interpretare
La normal se umectează 10-30 mm din banda de hârtie pentru testele Schirmer I şi
testul secreţiei bazale. Valorile cuprinse între 5-10 mm se situează în zona de suspiciune şi
testele vor fi repetate. Dacă umectarea a fost sub 5 mm se consideră testul pozitiv
sugerând hiposecreţia lacrimală.
Dacă testul Schirmer I este pozitiv nu mai este necesar să efectuăm testul secreţiei
bazale. Dacă la testul Schirmer I hârtia s-a umectat mai mult de 10 mm, se poate face
testul secreţiei bazale pentru a determina care este componenta reflexă şi care este cea
bazală. Testul Schirmer I normal asociat cu testul anormal al secreţiei bazale este sugestiv
pentru o keratoconjunctivită sicca sau pseudoepiforă.
Testul Schirmer II este considerat normal la valori de peste 15 mm în 2 minute. Ar
trebui să existe o diferenţă evidentă între testul Schirmer II şi testul secreţiei bazale dacă
reflexele secretorii sunt normale.
 PALPAREA SACULUI LACRIMAL
Indicaţii
- în evaluarea obstrucţiei căilor de excreţie lacrimale (puncte lacrimale, canaliculi
lacrimali, sac lacrimal, canal lacrimo-nazal) de diverse etiologii.

Tehnică

Interpretare
Refluarea de mucus sau de puroi certifică obstrucţia cu sau fără infecţie a
canalului lacrimo-nazal. Prezenţa fenomenelor inflamatorii locale acute sugerează
diagnosticul de dacriocistită acută. Confirmarea o vom avea după irigarea şi eventual
cateterismul căilor lacrimale.
 IRIGAREA ŞI CATETERIZAREA CĂILOR LACRIMALE
Indicaţii
- prezenţa epiforei continue sau intermitente, datorită unui blocaj organic sau
funcţional al canalului lacrimo-nazal. Dilatarea şi irigarea căilor de excreţie a lacrimilor va
defini, de multe ori, natura obstacolului. Uneori procedura determină dezobstruarea
căilor, căpătând valoare terapeutică.
Irigarea căilor lacrimale se poate efectua în mod profilactic înaintea intervenţiilor
chirurgicale oculare pentru aseptizarea acestor posibile rezervoare de germeni.
Tehnică
Interpretare
Atunci când căile sunt permeabile, pacientul va simţi lichidul de irigaţie în gât.
Dacă este nevoie de o presiune crescută pentru a iriga, înseamnă că există un
blocaj parţial şi atunci vom proceda la cateterismul căilor.
În situaţia când lichidul refluează prin punctul lacrimal opus, înseamnă că există un
obstacol pe traiectul canalului lacrimo-nazal.
Refluarea lichidului pe lângă canulă semnifică obstrucţia canaliculului lacrimal
respectiv.
Complicaţii
- disconfort, durere
- manipularea incorectă a instrumentelor poate crea căi false, moment în care
pacientul acuză o durere vie, iar prin canalicul se scurge sănge proaspăt.