DETERMINAREA LITIULUI DIN APELE

REZIDUALE
 Introducere
In cadrul acestui proiect se determina
prezenta litiului din apele reziduale
prin urmatoarele metode instrumentale:

● Spectrometria de emisie in
flacara(Fotometria de flacara/
flamfotometria)

● Spectrometria de masa cu plasma

cuplata inductiv(ICP-MS)

● Electoforeza capilara

● Analiza prin absorbtia atomica

 1.Spectrometria de emisie in
flacara(Flamfotometria)
1.Principiul metodei
Această metodă este o variantă simplificată a spectroscopiei de
emisie în care sursa de excitare este o flacără.

Spectrul de emisie al unui atom se obţine prin excitarea termică

a
acestuia, după aducerea în prealabil în stare de vapori, deci prin
aducerea probei la o temperatură suficient de ridicată încât
moleculele acesteia să disocieze în atomi, care emit apoi spectre
caracteristice.Spectrele atomice ale elementelor sunt determinate
de electronii de valenţă, fiind una dintre proprietăţile periodice.

Pentru litiu lumina are lungimea de unda 670,8nm .

2. Aparatura
● pulverizator pneumatic
● arzător
● monocromator
● fotomultiplicator
● amplificator
● instrument de masura

3.Reactivi
Li Standard -concentratie 1000ppm
4. Mod de lucru

Cu ajutorul unui pulverizator pneumatic soluţia de analizat este adusă în

arzătorul alimentat cu aer sau oxigen de la o sursă (de exemplu un
cilindru sub presiune) unde arde cu o flacără - gazul combustibil. Radiaţia
emisă, mai exact spectrul emis, este monocromat cu ajutorul filtrului sau
monocromatorului, care selectează lungimea de undă dorită. Curentul
fotoelectric ce ia naştere în fotomultiplicator este amplificat de un
amplificator şi înregistrat . In aceleasi conditii ca proba analizata se face
o curba de etalonare corespunzatoare litiului.
 2 Spectrometria de masa cu plasma
cuplata inductiv(ICP-MS)
1.Principiul metodei
Determinarea litiului prin spectrometria de masa cu plasma cuplata inductiv
consta in urmatoarele etape:
• introducerea solutiei de masurare intr-o plasma indusa prin
radiofrecventa(ex: nebulizare pneumatica) unde procesul de transfer de
energie generat de plasma produce dizolvarea, atomizarea si ionizarea
elementelor

• extractia ionilor din plasma printr-o interfata de pompare diferentiala sub

vid cu sistem optic ionic integrat si separarea cu un spectrometru de masa
pe baza raportului masa-sarcina

• transmiterea ionilor in unitatea de separare a maselor si detectia utilizand,

in mod obisnuit, un sistem multiplicator de electroni continuu cu diode si
procesarea informatie ionice printr-un sistem de prelucrare a datelor

• determinarea cantitativa dupa etalonare cu solutie de etalonare

2. Aparatura
● Spectrometru de masa- este necesar un
spectrometru de masa cu plasma cuplata
inductiv. Aparatul poate fi prevazut cu un
sistem de detectie in domeniul de
liniaritate dinamica, clasic sau
performant.

● Regulator de debit masic- este necesar pe

alimentarea cu gaz a nebulizatorului

● Nebulizator cu pompa peristaltica cu

viteza variabila

● Alimentare cu argon, de inalta puritate

● Sticlarie
4. Mod de lucru
• Se regleaza parametrii instrumentali ai sistemului ICP-MS in conformitate cu
instructiunile producatorului.

• Cu aproximativ 30 minute inainte de masurare, se ajusteaza aparatul la conditiile

de lucru.

• Se regleaza aparatul cu ajutorul unei solutii de optimizare care serveste la

etalonarea masica si pentru optimizarea conditiilor de functionare ale aparatului.

• Se precizeaza masele atomice relative si corectiile corespunzatoare.

• Se precizeaza timpul de spalare in functie de lungimea circuitului.

• Se etaloneaza sistemul ICP-MS cu ajutorul solutiilor de etalonare martor si a

solutiilor de etalonare monoelement si se realizeaza graficul de etalonare. Se iau in
considerare posibile discrepante in compozitia izotopica intre solutia de etalonare
si solutia de masurare.

• Se masoara probele .Eliminarea prin spalare a litiului din sistemul de injectie a

probei este foarte lent.Dupa masurarea unor semnale inalte, aceste efecte de
memorie trebuie verificate prin masurarea unei solutii de etalonare.
 3. Metoda electroforezei capilare

1.Principiul metodei

Aceasta metoda este bazata pe migrarea

diferentiala si separarea cationilor in camp
electric, datorita diferentei mobilitatii
electroforetice a cationilor.Identificarea si
determinarea cantitativa a cationilor analizati
este imbunatatita de detectarea indirecta prin
masurarea absorbtiei UV la o lungime de unda
de 254nm.
2. Aparatura
● Sistem de electroforeza capilara CAPEL
3. Mod de lucru
3.1 Proceduri preoperationale
• Acestea includ: selectarea probelor, pregatirea capilarului, prepararea
solutiilor auxiliare si pentru calibrare a aparatului de electroforeza
capilara CAPEL.

• Aparatul se calibreaza prin masurarea semnalelor date de solutiile de

calibrare.Stabilitatea caracteristicii de calibrare este verificata direct
inainte de analizarea probei prin inregistrarea unuia din amestecurile de
calibrare.

3.2 Procedura de masurare

• Cel putin doua specimene pot fi analizate pentru fiecare proba
apoasa.Daca concentratia cationilor de litiu din proba supusa masurarii
este deasupra limitei curbei de calibrare este necesar sa se dilueze proba
cu apa distilata.

• Concentratia litiului din apele reziduale, determinata prin aceasta

metoda , este intre valorile urmatoare: 0,02-2,0 mg/l.
4. Analiza prin absorbţie atomică
1.Principiul metodei
Ionii din soluţia de analizat, prin pulverizare (sau nebulizare) pătrund o
dată cu gazul purtător într-o zonă cu temperatura ridicată şi devin atomi.
Aceştia trebuie aduşi într-o stare energetică potrivită în vederea
favorizării absorbţiei şi reducerii la minim a emisiei. Acest lucru se
realizează în flăcări cu temperaturi din domeniul 2000-3000K (obţinute de
exemplu folosind arzătoare cu aer-acetilenă). La aspirarea soluţiei într-o
flacără se petrec, într-o succesiune rapidă,următoarele etape:

• evaporarea solventului până la un reziduu solid;

• vaporizarea solidului şi disocierea în atomii componenţi, care dau, într-o

primă etapă,atomi în stare fundamentală;

• final, o parte din atomii pot fi aduşi în stare excitată, preluând căldura din
flacără şi devenind atomi excitaţi, care constituie ei înşişi surse de radiaţii.
Spectrul de emisie rezultant constă din linii caracteristice mai ales ale
atomilor dar şi ale ionilor excitaţi care pot apărea
 4.Metoda clasica de determinare a litiului
din apele reziduale
1.Principiul metodei
Prin aceasta metoda litiul precipita in reactie cu periodatul de potasiu,iar precipitatul
este titrat iodometric folosind solutie standardizata de tiosulfat de sodiu .

2. Mod de lucru
• Se imerseaza un flacon de 100mL care contine proba de analizat intr-o baie de apa
mentinand la 60-70oC si dupa cateva minute se adauga 2 mL de periodat de potasiu, picatura
cu picatura.

• Se lasa precipitatul sa se linisteasca la la 60-70 grade Celsius pentru 20 minute si apoi se

filtreaza. Se spala precipitatul cu patru portiuni succesive de 2 mL de KOH 5N, adaugat incet
cu pipeta.

• Se transfera precipitatul intr-un flacon de 200 ml, se adauga apa distilata si 5 mL de H2SO4
pentru a asigura formarea solutiei.

• Se titreza solutia de periodat cu solutie de Na2S2O6 , standardizata prin titrarea unei cantitati
cunoscute de litiu prin aceeasi pocedura.

• Se adauga 2g KI si apoi se titreaza iodul eliberat cu Na2S2O6 , folosind ca indicator amidonul.

Pentru cantitati de litiu mai mari de 10 mg se adauga in exces bicarbonat de sodiu si apoi se
titreza iodul liber cu arsenit de sodiu 0,1 N, folosind amidon ca indicator.
 5. Comparatie intre metodele de
analiza clasice si cele instrumentale
• Metodele clasice de analiza au urmatoarele avantaje: procedeele sunt
simple, se bazează în general pe măsurători absolute, iar echipamentul
necesar nu este scump. Dezavantajele acestor metode sunt: uneori lipseşte
specificitatea, realizarea unei analize ia, de obicei, un timp destul de lung,
precizia scade odată cu micşorarea cantităţilor de probă.

• Metodele instrumentale prezinta avantajele: determinarea este foarte

rapida, pot fi utilizate probe mici, pot fi cercetate probe complexe,
sensibilitatea este ridicata, dau un grad de mare siguranta rezultatelor
masuratorilor. Dezavantajele metodelor instrumentale sunt: necesitatea
unei etalonari initiale a aparatului si costul mai ridicat al acestuia.

• Din prezentarea avantajelor si dezavantajelor metodelor clasice, respectiv

metodelor instrumentale reiese ca alegerea uneia dintre aceste metode se
face in functie precizia dorita si de complexitatea probei de analizat.
 6. Concluzii

• Analiza instrumentala permite determinarea precisa a

concentratiei litiului din apele reziduale, avand un grad
de reproductibilitate ridicat.

• Concentratia nu se determina in general direct, ci prin

intermediul unei curbe de etalonare.

• Aparatele sunt mai costisitoare, dar si probele analizate

pot fi mai complexe, uneori putand fi determinate
concentratiile mai multor elemente din aceeasi proba.
 Bibliografie:
• H. I. Nascu, L. Jantschi, „Chimie analitica si instrumentala”, Ed. Academic Pres &
AcademicDirect, 2006

• „Journal of the Oceanographical Society Of Japan” , Vol.36, pp196 to 200, 1980

• „Backgroung Reading: Harris”, 7th ed., Chap.21

• „Skoog, West, Holler and Crounch”, 7th ed., Chap.23F, pp626-631

• S. Manescu, „Chimia sanitara a mediului”, Editura Didactica si Pedagogica, 1980

• SR ISO 5667-10

• SR EN ISO 17294-2

• en.wikipedia.org/wiki/Lithium

• www.ksu.edu.sa/sites/Colleges/Arabic
• Colleges/CollegeOfScience/ChemicalDept/DocLib

• F.J. Welcher Editor , „Standard Methods of chemical analysis”, Vol 1-3

• www.ohiolumex.com