Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
M7 Dezvoltarea Durabila in Turism
M7 Dezvoltarea Durabila in Turism
2017
Transilvania este situata intre lantul Carpatilor Orientali, Carpatii Meridionali si Muntii
Apuseni, o provincie istorica ce poarta pe obraz urmele numeroaselor batalii duse aici de-a
lungul timpului.
Avand numeroase resurse minerale cum ar fi carbunele brun si dispunand de largi
suprafete impadurite, Transilvania a fost leaganul civilizatiei dacice, in Muntii Orastiei
aflanduse nucleul statului dac.Capitala romana a fostei Dacii - Sarmizegetusa Ulpia Traiana
Augusta de langa Hateg si a Daciei Sarmizegetusa de la Gradistea de Munte, complex de
sanctuare ce reprezentau de fapt, primul observator astronomic de pe teritoriul Romaniei.
Peisajul este absolut deosebit, numeroase culmi impadurite impanzesc acest tinut,
obiective turistice deosebite cum ar fi: Orasul Brasov si Biserica Neagra care este cea mai
mare constructie in stil gotic din tara, Biserica Bartolomeu - stil gotic timpuriu, Muzeul
Culturii Romanesti din Cartierul Schei, vechile fortificatii ale Brasovului si Statiunea
montana Poiana Brasov - Perla Carpatilor, Cetatea Rasnov si Castelul Bran, completeaza
imaginea obiectivelor turistice din zona.
Vestul Transilvaniei
Intinzandu-se pana la teritoriile Crisanei se gaseste zona Muntilor Apuseni, o zona cu un
deosebit potential turistic.
Gastronomia specifica tinutului transilvanean
Bucataria din Transilivania a suferit de-a lungul istoriei influenta bucatariei austro -
ungare. In Ardeal se foloseste mult slaninaafumata, bine pregatita, care se consuma in tot
timpul anului, chiar si vara, fie ca e tare, sau este folosita la prepararea diferitelor mincaruri.
Mincarurile obtinute in bucataria din Transilvania, sint mincaruri grase, gustoase si piperate,
se realizeaza pe baza de carne si in special carne de porc, se folosesc legumele,
zarzavaturile, laptele si branzeturile precum i ouale. Ciorbele se acresc cu otet sau zeama de
varza si se imbunatatesc, "se dreg" cu galbenusuri de oua, smintina si faina, specific acestor
ciorbe este tarhonul. La obtinerea mincarurilor se foloseste untura de porc si rintasul
obtinut din ceapa inabusita si faina putin rumenita. Sosurile sint in general albe dar si
colorate cuboia de ardei. Salatele, ca de altfel si sosurilese indulcesc cu zahar. Se maninca
mult paprica cu galuste din faina si oua fierte in apa cu sare. Bucataria din
Transilvania este renumita prin preparate ca: balmus, bulz, supade chimen, supa de
varza alba cu smintina, ciorba ardeleneasca de porc sau vaca,ciorba de carne cu tarhon,
varza "a la Cluj", ciuperci umplute, gulas, papricas, afumaturi,tocaturi cu afumatura, langosi,
budinca s.a. In bucataria din Transilvania, vom gasi pe langa mincarurile specifice zonei
simincaruri de pe tot cuprinsul tarii, aceste mincaruri au fost adaptate la preferintele
siobiceiurile locuitorilor din aceasta parte a tarii.
Portul popular din Transilvania
Portul popular transilvanean este cel cu catrinta. Catrinta se întalneste si în alte regiuni
ale tarii si este o piesă dreptunghiulară (40-50 cm) care se poartă vertical în fata si în spate,
de la brau în jos. În zona Hunedoara catrinta din fata apare mai scurta.
Catrintele
În Transilvania exista o varietate mare de catrinte. În costumul de Hunedoara catrinta
se tese în două sau în patru ite pe fond negru, fara ornamentatie sau cu o ornamentatie redusa
la catrinta din fata.
În Marginimea Carpatilor, Tarnave si Tara Motilor se tese pe fond rosu în dungi orizontale,
înguste. În zonele Cluj, Muntii Apuseni pana la Nasaud se gaseste catrinta „cu trup vanat”
tesută pe fond rosu de la poale, ornamentata cu alesaturi. Cu timpul, fondul a cuprins
aproape trei sferturi din catrinta.
În Maramures se poarta catrinta cu dungi late (5-6 cm) de culoare rosie, portocaliu,
mov pe fond negru.
Costumele din zona de vest (Oas, Bihor, Salaj, Arad) prezintă doar catrinta din fată care se
tese din panză, cu alesaturi în motive late. Catrinta din spate lipseste, iar poalele camasii care
i-au luat locul au fost transformate cu timpul in fusta. Fusta este ornamentata prin alesaturi în
război pe panza alba.
Mestesugurile populare
Mestesugurile populare, parte din patrimoniul cultural, au definit dintotdeauna atat latura
practica, cat si pe cea artistica a unei comunităti.
Transilvania găzduieste un melanj interesant de mestesuguri, aducand la un loc traditiile
populare a cel puttin patru etnii: româna, saseasca, maghiara si rroma. Messtesugurile lor,
conturate si cizelate de-a lungul secolelor, au un “limbaj” distinct pentru fiecare dintre aceste
etnii.In satele din Transilvania este evident caracterul distinct prin ornamentele si elementele
decorative de pe biserici sau de pe casele localnicilor, dar si mesterii care practică în continuare
meseriile traditionale.
În documente medievale din secolul al XIV-lea, este atestata existenta breslelor in Sibiu,
Sebes, Orastie si Sighisoara. Mai exact, sunt menţionate peste 20 de mestesuguri, printre care
pielaria, tabacaria, cizmaria, blanaria, brutaria sau croitoria, fiecare primind statute bazate pe
vechi legi şi obiceiuri.
Odata cu industrializarea, breslele au devenit o prezenta mai putin puternică în viata
comunitatii. Mestesugurile însa nu s-au pierdut cu totul – festivalurile de arta medievala din
Transilvania sunt una dintre ocaziile cu care putem face cunostinta cu aceste vechi obiceiuri. Iar
un semn ca ele au rezistat secolelor este ziua de 10 iunie, cand, sub patronajul UNESCO,
sarbatorim Ziua Mondiala a Artei şi Mestesugurilor.
Arhitectura populara