• GRUPURILE – sunt formatiuni sociale in care

indivizii interactioneaza direct pe baza unor

reguli acceptate si se recunosc ca membrii ai
unei entitati distincte, intr-un anumit moment si
loc.

• COLECTIVITATILE – au la baza aceeasi

recunoastere a unor norme si principii commune
dar nu presupun interactiuni directe intre
membrii (este cazul etniilor, sau credinciosilor
unui anumit cult).
 CARACTERISTICILE GENERALE ALE GRUPURILOR
• Exista o gama larga de caractersitici prin care grupurile pot fi
particularizate :

• Tipul grupului : rezulta in urma aplicarii unui set de criterii de

clasificare tinind de modul de formare, numarul de membrii, relatiile
dintre acestia, natura activitatii desfasurate.

• Marimea : este data de de numarul de membrii care compun grupul,

acest parametru influentind sensibil alti indicatori tinind de
performanta, creativitate s.a.

• Compozitia : reflecta caracteristicile psihosociale ale membrilor

grupului, sub aspectul virstei, sexului, etniei, nivelului de instructie,
starii civile, statutului profesional s.a.

• Structura : consta din modul de configurare a relatiilor interpersonale

dintre membrii (relatii socioafective, de comunicare, influenta,
coordonare, control), respectiv din distributia rolurilor si functiilor in
cadrul grupului.
• Sarcina grupului : consta din obiectivul care trebuie realizat in
urma activitatii commune a membrilor; acest parametru are o
deosebita functie structuranta asupra intregii vieti de grup.

• Coeziunea : este data de ansamblul fortelor care mentin unitatea

grupului, fiind o rezultanta a relatiilor intra si extragrupale,
caracteristicile psihosociale ale membrilor, natura sarcinii,
contextual in care se desfasoara activitatea de grup

• Nivelul de integrare : este expresia gradului de maturizare a

relatiilor psihosociale din cadrul grupului, a gradului de elaborare
a normelor si valorilor comune care structureaza viata de grup, a
masurii identificarii membrilor cu grupul din care fac parte si a
participarii la diferite aspecte ale vietii colective; indirect, nivelul
de integrare exprima si gradul de elaborare a constiintei
colective, element de fond al coeziunii grupale.

• Eficienta : exprima sintetic parametrii calitativi si cantitativi de

realizare a sarcinii, dar si pe cei care se refera la mentinerea
grupului si satisfacerea trebuintelor membrilor sai
 Functiile grupurilor sociale se vor
manifesta pe urmatoarele directii
principale :

• Realizarea sarcinii in conditii de eficienta care

sa corespunda unor criterii de optimalitate
grupala si sociala, sarcina avind si rolul de
principal factor constitutiv pentru grup;

• Satisfacerea trebuintelor psihologice ale

membrilor grupului, precum si rezolvarea unor
probleme psihologice cu care acestia se
confrunta in plan intra- sau extra-grupal;
• Asigurarea si mentinerea coeziunii, coerentei
si limitelor grupului ca sistem, pe fondul
realizarii sarcinii sale constitutive, acestea fiind
totodata si conditiile esentiale ale existentei sale;

• Reglementarea raporturilor dintre grup si alte

grupuri, organizatii si institutii sociale, precum si
dintre acestea si persoanele aflate sub incidenta
lor formala sau informala.
• Grupul constituie un mediu interactiv in care au loc nu
numai armonizarea trebuintelor interindividuale ale
membrilor cu mediul social ci si crearea unor noi nevoi,
reprezentari si atitudini, - care pot viza pe:

• ceilalti membrii,

• grupul ca imagine miniaturala a societatii sau

• diferite segmente ale societatii globale.

• Acest fenomen de “remodelare psihologica in
context grupal” se realizeaza prin :

• ajustari,
• adaptari sau
• restructurari in plan cognitiv, afectiv,
motivational, atitudinal, relational si
comportamental,
• pe fondul creat de capacitatea de influenta a
grupului de apartenenta, dar si a celor de
presiune, aspiratie sau comparatie.
CLASIFICAREA GRUPURILOR SOCIALE

• In functie de caracterul relatiilor dintre membrii,

se diferentiaza:
• grupurile primare (sau de contact “fata in
fata”);
• grupurile secundare (in care predomina
relatiile indirecte, prin “releu”).Colectivul de lucratori
din cadrul unui atelier formeaza un grup primar, in timp
ce colectivul unei intregi sectii (alcatuita din mai multe
ateliere) formeaza un grup secundar
• Dupa modul cum se formeaza, grupurile pot fi naturale
sau artificiale.

• Cele naturale iau nastere spontan, datorita existentei

unor conditii obiective care determina dezvoltarea unor
relatii stabile intre viitorii membri.Cooley distinge patru
tipuri de grupuri primare naturale cu caracter universal in
istoria umanitatii : familia, grupul de joc al copiilor, grupul
de vecinatate si comunitatea de batrani (formata din
persoane care se cunosc de foarte multi ani si locuiesc
in aceeasi zona).

• Grupurile artificiale sunt cele care se formeaza in urma

unui proiect stiintific, organizatoric sau de utilitate
practica. In aceasta categorie intra grupurile de
laborator, grupurile de dezbatere a unei probleme, de
rezolvare a unei sarcini determinate, grupurile
terapeutice etc.