Sunteți pe pagina 1din 17

COMPETITIVITATEA

SI
AVANTAJUL COMPETITIV
Într-o eră în care resursele sunt limitate, timpul s-a accelerat, banii au tot mai
multă prioritate în fața laturii umane, s-a creat o adevărată competiție între firme.
Toate firmele tind să obțină profit, să își definească nișa de clienți și să ofere
produse ori servicii la prețuri competitive.
Un preț competitiv tinde către un avantaj, însă pentru obținerea acestuia este
necesară atât o cunoaștere în detaliu a avantajului competitiv cât și o analiză
amănunțită a produsului sau serviciului oferit astfel încât să se poată obține un
preț competitiv însă calitatea să se mențină.
COMPETITIVITATEA
Competitivitatea înseamnă, în știința economică modul în care mediul
economic își administrează totalitatea competențelor pentru atingerea
prosperității, generând proporțional, mai multă bunăstare decât competitorii. Un
sistem competitiv își așează bazele pe sisteme de producție care generează
avantaje competitive și structuri de resurse specifice capabile să genereze
competente distinctive.
”Ca urmare, avantajele și competențele distinctive ale actorilor economici
vor constitui factori decisivi pentru succesul competitiv al firmei, indiferent de
dimensiuni”.
Competitivitatea este definită ca reprezentând ”capacitatea unui sistem –
unitate, ramură, economie națională etc., rezultate superioare în confruntarea pe
plan internațional sau intern cu sisteme similare”(Dicționar de conducere și
organizare, 1985, p.156)
O altă definiție explică faptul că, în sens strict, ”competitivitatea se exprimă și
se măsoară pe piețele produselor vândute de manieră profitabilă, materializând
aptitudinile concrete ale întreprinderii de a fi cea mai bună sau la fel de bună ca
îndeprinderile concurente”.
Astfel, factorii de inflență citați sunt în principal următorii:

◦ motivația individuală, climatul social din întreprindere;


◦ rentabilitatea capitalurilor investite;
◦ productivitatea muncii;
◦ costurile pentru toate activitățile din întreprindere;
◦ calitatea serviciilor acordate clienților;
◦ savoir-faire, experiența și competența industrială;
◦ flexibilitatea întreprinderii;
◦ poziția întrinderii pe piață, cota de piață pe care o are aceasta.
Competitivitatea înseamnă:

◦ creșterea nivelului calității produselor combinate cu un nivel minim al


costurilor;
◦ păstrarea calității la un nivel stabil având însă ca restricții creșterea
productivității;
◦ reducerea costurilor de realizare a produselor sau de prestare a serviciilor,
creșterea gradului de utilizare a materialelor, considerarea rolului cercetărilor
de piață și a preferințelor clienților;
◦ spor de performanțe tehnice și economii de exploatare oferite de producători pe
piață, față de alte produse sau servicii similare sau considerate standard;
◦ capacitatea organizației de a câștiga în condiții concurențiale pe piața internă și
externă.
AVANTAJUL COMPETITIV
Avantajul competitiv poate fi definit în funcție de preocuparile pentru
orientarea in competiție și de poziția în competiție.
În funcție de preocupările pentru orientarea în competiție, avantajul
competititv reprezintă realiarea de către organizație a unor produse sau servicii
superioare din punct de vedere a cerințelor consumatorilor sau a unor produse
sau servicii similare cu cele ale concurenților.
Această definiție ține seama de efortul organizației de a accepta și implementa
schimbarea, de a efectua controlul resurselor(în special al resurselor materiale)
pentru evitarea unor costuri inutile sau supradimensionate și de a asigura
respectarea cerințelor cuprinse în standarde naționale și internaționale de
calitate.
Pentru a aprecia avantajul competitiv este necesar să se adopte o viziune
dezagregată asupra organizației, viziune cunoscută și sub denumirea de lanț
semnnificativ.
Aceasta înseamnă că fiecare organizație este o sumă de activități distincte sau
procese distincte desfășurate pentru a realiza obiectivele preconizate, denumite
activități sau procese semnificative.
La nivelul acestor activități semnificative se manifestă declanșatorii
competitivității, ceea ce permite înțelegerea modului de exprimare a avantajului
competitiv privit din cele două puncte de vedere.
In teoria organizației a apărut în urmă cu 10 ani și conceptul de avantaj
competitiv sustenabil, când s-a pus problema sprijinirii avantajului competitiv
prin strategie.
La baza conceptului de avantaj competitiv sustenabil s-au evidențiat doua
componente care erau sprijinite de către management: diferențierea imaginii
organizației pentru produsele și prețurile de vânzare reduse practicate de unele
organizații pentru produsele și serviciile realizate și existente pe piață.
Pornind de la aceste elemente s-a apreciat că o organizație are avantaj
competitiv sustenabil dacă aplică o strategie de creare de valaore care nu este
implementată în același timp de alte organizații și care nu urmează a fi aplicată
de potențialii concurenți.
Strategia de creare de valoare îi permite organizației să se poziționeze pe piață
înaintea altora.
Există două surse care pot asigura avantajul competitiv sustenabil: experiența
superioară și existența unor reusrse variate. Pentru a genera avantaj competitiv
sustenabil resursele trebuie să se caracterizeze prin patru atribute: raritate, valoare,
imposibilitate de imitare și imposibilitate de substituire.
Din acest punct de vedere resursele pot fi împărțite în resurse financiare,
materiale, informaționale, umane, legale, organizaționale, relaționale.
Prin combinarea resurselor și a experienței, organizația obține un avantaj
competitiv care îi permite să facă față fluctuațiilor mediului de afaceri.
Experiența și resursele susțin conceptul de învățare colectivă pentru asigurarea
unei poziții superioare pe piață și pentru a include organizația într-o rețea de
afaceri.
INOVAREA
Inovarea reprezintă procesul de creaţie (generarea de idei noi) urmat de
efectuarea schimbărilor generate de acesta.

Capacitatea de inovare a IMM-urilor este una dintre caracteristicile particulare


ale acestui sector alături de flexibilitate şi orientarea către nevoile pieţei.
Succesul activităţilor inovative derulate de către IMM se concretizează, atât în
dezvoltarea pieţelor prin introducere de produse noi sau îmbunătăţite, cât şi prin
îmbunătăţirea şi inovarea în domeniul proceselor organizatorice şi tehnologice
specifice fiecărei firme, inclusiv a proceselor de distribuţie.
În ultimul deceniu toate economiile au început să acorde o importanţă
crescândă cercetării şi în special uneia din componentele acesteia, inovarea,
alături de cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă şi transferul tehnologic.
În acest sens, în toate documentele care se constituie ca acorduri internaţionale
sau în documentele europene se acordă un spaţiu distinct inovării care este
considerată ca factor motoral competitivităţii produselor şi serviciilor.
Inovarea se află în centrul creşterii economice, fiind catalizatorul cheie pentru
creştere. Companiile care au succes şi înregistrează creşterea cea mai rapidă sunt
acele companii care introduc în mod regulat inovarea şi tocmai de aceea o
proporţie semnificativă a veniturilor lor rezultă din produse şi servicii noi sau
îmbunatăţite.
Formele concrete de manifestare a inovației
conform manualului OSLO sunt:

a) inovarea de produs – se referă la apariția unui produs care combină sub o


formă nouă atributele sale cunoscute sau care introduce noi atribute, care
anterior nu erau valabile; gradul de noutate al noului produs este direct legat de
diferența dintre caracteristicile noi și cele anterioare acestuia.

b) inovarea de proces – reprezintă perfecționarea, modernizarea metodelor de


obținere a produsului cu scopul de a genera o creștere a eficienței economice (în
general, prin diminuarea semnificativă a costului de fabricație).
c) inovarea de marketing – este implementarea unei noi metode de marketing
care implcă schimbări semnificative ale designului produslui sau ale
ambalajului, noi metode de vânzare, de plasare a produslui, de promovare a
produslui sau în privința politicii de prețuri. Inovațiile de marketing au scopul de
a satisface mai bine necesitățile clienților, urmăresc deschiderea de noi piețe sau
o poziționare nouă a produselor firei pe piață, cu obiectivul de acrește vânzările
firmei.
d) inovația organizațională – este implemenatrea unei noi metode de
organzizare în practicile de afaceri ale firmei, în organizarea locurilor de muncă
sau în relațiile externe ale firmei. O astfel de inovație urmărește creșterea
performanțelor firmei prin reducerea costurilor administratvie sau ale
tranzacțiilor, îmbunătățirea satisfacției la locurile de muncă sau reducerea
costurilor de aprovizionare.
În SUA multe inovații organizaționale au avut loc în distribuție. Exemple de
inovații organiaționale includ introducerea sistemelor de management al lanțului
de aprovizionare, a sistemului de management al calității etc.
Schimbarea inovativă nu presupune neapărat înnoirea tehnologică, ci şi
schimbări ce par la prima vedere nesemnificative, dar care au mare impact
lucrativ.

Astfel, o nouă formă de produs, un nou ambalaj, o nouă atitudine a


personalului productiv şi de vânzări, o nouă ambianţă, noi forme de plată,
servicii noi etc. se constituie în tot atâtea modalităţi de creare şi utilizare a
avantajului competitiv într-un mediu concurenţial.
VA MULTUMESC! 