Sunteți pe pagina 1din 18

Arta suprarealistă

• Mişcare artistică şi literară de avangardă,


suprarealismul debutează în prima parte al
secolului XX, un timp al schimbării, revoltei şi
sensibilităţii. Suprarealismul devine astfel
vocea internaţională a unui grup de scriitori
şi artişti mânaţi de dorinţa de a schimba
mentalitatea unei societăţi rigide, sufocate.
• În 1924 Andre Breton defineşte
suprarealismul, în “Primul manifest al
suprareaslimului”, ca fiind “Automatism
psihic pur prin care se exprimă, fie verbal ori
în scris, sau în altă modalitate, adevărata
funcţie a gândului. Gând dictat în absenţa
oricărui control dictat de raţiune, şi în afara
tuturor preocupărilor morale şi estetice.”
• În pictura, calea suprarealismului a fost deschisă
de Giorgio de Chirico, care, a fost printre primii
pictori care i-au atras atenţia lui Breton când
suprarealiştii şi-au lărgit atenţia de la literatură şi
poezie către artele frumoase.
• În studiul lui, Breton aminteşte şi o scriere a lui
De Chirico din 1914, în care sunt expuse o serie
de idei ce au multe afinităţi cu suprarealismul.
• “Pentru ca o operă de artă să fie cu adevărat
nemuritoare, este necesar ca ea să iasă complet
din hotarele umanului: bunul simţ şi logica o
vatămă. În acest mod ea se va apropia de vis şi
de mentalitatea infantilă. Opera profundă va fi
împinsă de artist în adâncimile cele mai tainice
ale fiinţei sale: acolo nu ajunge susurul pîraielor,
cântecul păsărilor, foşnetul frunzelor.
• Ceea ce ascult eu nu valorează nimic, numai
ochii văd deschişi, şi mai adesea închişi.
Important este, mai cu seamă, a debarasa arta de
ceea ce ea conţine din ce este cunoscut până azi:
orice idee, orice simbol trebuie puse de o parte.
• Trebuie să avem o mare siguranţă în noi înşine;
este necesar ca revelaţia pe care o avem despre
o operă de artă, concepţia unui tablou
reproducând cutare lucru fără nici un sens pentru
el însuşi, fără subiect, fără semnificaţie din punct
de vedere al logicii umane; este necesar ca o
asemenea revelaţie sau concepţie să fie atât de
puternică în noi, să ne procure o atât de mare
bucurie sau o atât de mare durere, încât să ne
simţim constrânşi a picta împinşi de o forţă mai
mare decât aceea care-l împinge pe înfometat să
muşte, asemenea unei bestii din bucata de pâine
ce-i cade în mână
Giorgio de Chirico s-a născut la 10 iulie 1888 în orașul portuar Volos
din Tessalia (Grecia), Se stinge din viață la Roma pe 20 noiembrie
1978, la venerabila vârstă de 90 de ani.
Salvador Dali s-a născut în 1904, moare la 23 ianuarie
1989
Ispitirea sfântului Antonie
Ceas maleabil în momentul exploziei
Suntem Îngeri
Persistența memoriei
• “Persistenţa memoriei”, Salvador Dali, 1931, ulei pe pânză
• Muzeul de Artă Modernă din New York
• “Va trebui într-o zi să îmi întorc propriile ceasuri moi pentru ca acestea
să îmi arate ora memoriei absolute, care este ora adevărată şi
profetică.”
• Persistenţa memoriei (“La persistencia de la memoria”) este cea mai
faimoasă capodoperă a lui Salvador Dali, realizată în anul 1931,
aparţinând suprarealismului, înfăţişând un ţărm marin sumbru
presărat cu ceasuri parcă topite.
• Una dintre cele mai recognoscibile picturi ale sale, aceasta este
reprezentativă pentru perioada în care a fost realizată şi una dintre
cele mai cunoscute şi uşor identificabile lucrări artistice din lume, iar
despre cum pictorul catalan a fost inspirat să redea această imagine a
timpului şi a ceea ce reprezintă el s-a vorbit aproape la fel de mult ca
despre tablou în sine.
• Faptul că ceasurile din pictură se topesc arată scurgerea rapidă a
timpului, pictorul chiar insistând pe acest lucru şi pictând astfel trei
ceasuri, şi nu unul singur, lucru ce amplifică trecerea timpului, voind
să accentueze frustrarea cauzată de faptul că timpul se scurge
împotriva voinţei noastre. Acesta lasă în urmă doar spaţii, obiecte fără
viaţă, vlăguite parcă de viteza cu care zboară acest timp necruţător.
Dezintegrarea memoriei. Uitarea
Paranoia femeii cal
Copil geopolitic