Depresia si Anxietatea

Proiect realizat de:

Coza Irina
Mihalache Stefana
Mezei Antonia
Anul II, Facultatea de Psihologie
• Depresia si anxietatea sunt afectiuni psihice
asociate, de cele mai multe ori coexistand, cu
aceeasi intensitate sau nu (comorbiditate).

• Simplist, anxietatea este cel mai bine

descrisa ca o stare care se dezvolta in urma
unei credinte ca lucrurile se pot inrautati si ca
viata se va ingreuna, iar depresia dintr-o
credinta ca nimic nu poate sa mearga bine ca
viata sa fie mai buna, mai plina de sens, mai
tolerabila.

• Toate tipurile de tulburări de anxietate sunt

înalt comorbide cu depresia. Această asociere
ar putea fi datorată unor factori genetici
comuni (în particular depresia majoră și
tulburarea de anxietate generalizată) sau unor
experiențe traumatice comune. Cu toate
acestea există date care relevă că depresia
majoră și tulburările de anxietate se transmit
independent. Tulburările de anxietate pot
precede sau urma apariția depresiei.
Statistici generale
• 60% dintre persoanele cu depresie majoră suferă de asemenea și de simptome ale anxietății.
De asemenea, dezvoltarea unui episod depresiv este de 9 ori mai mare la pacienții cu
anxietate decât la restul pacienților – 90% dintre persoanele cu depresie majoră suferă de
asemenea și de tulburări ale somnului.

• Depresia este frecvent întâlnită în rândul oamenilor cu afecțiuni medicale. Depresia ce se

asociază și cu alte patologii (boli) este legată cu un risc de morbiditate și mortalitate crescut.
Din motive medicale, se înregistrează o slabă complianță la tratament, înrăutățirea
simptomelor somatice și adesea, o scădere a statutului funcțional – persoana respectivă nu
mai funcționează normal în familie sau la serviciu.

• Pacienții cu depresie sunt supuși unui risc de 1.8 ori mai mare de a dezvolta o afecțiune
medicală în decursul unui an de la diagnosticarea tulburării depresive. Spre exemplu, un
pacient care suferă de depresie și prezintă o angină instabilă, are un risc de deces de trei ori
mai mare decât un pacient care nu suferă de depresie.
• Conform unui studiu calitativ, realizat in 8 locuri din Romania de catre
Organizatia „Salvati Copiii” si lansat in octombrie 2010, 20% dintre copii
sufera de o afectiune psihica, 3,5% au fost diagnosticati cu depresie clinica si
13% cu tulburari de anxietate (anxietate generalizata, anxietate sociala, fobii,
anxietate de separare, atacuri de panica). La nivelul Romaniei, exista astfel
880.709 copii cu probleme si tulburari de sanatate mintala, dintre care 154.124
copii cu depresie si 572.461 copii cu tulburari de anxietate.
• Un studiu recent publicat în revista de specialitate PloS ONE arată că
cele mai puternice surse de anxietate și depresie sunt: istoricul familial al
unei boli mintale, deprivarea de relații sociale și un istoric de evenimente
de viață traumatice.

• Dintre acestea trei, evenimentele de viață traumatice au cel mai mare

impact asupra simptomelor psihologice.

• Cercetătorii au descoperit că anumite variabile psihologice (lipsa unui

stil de coping adaptativ, ruminarea și auto-învinovățirea) mediază
puternic relația cauzală dintre evenimentele de viață traumatice și
simptomele de anxietate și depresie.

• Cu alte cuvinte, modul de gândire în care oamenii reflectă asupra

evenimentelor de viață și asupra propriei persoane determină
impactul pe care traumele și problemele sociale sau familiale le au
asupra simptomelor de anxietate și depresie.
Depresia
• Depresia este o boală care debutează frecvent în anii tinereții, având un risc mare de recurență
(posibilitatea reapariției episoadelor depresive de-a lungul vieții). Vârsta medie de debut a
depresiei este în jur de 40 de ani, 50% dintre persoanele afectate având debutul bolii între 20
și 50 de ani. Depresia poate apărea încă din copilărie și până la vârste înaintate.

• Depresia este o condiție care trece de foarte multe ori nediagnosticată, iar cei care sunt
cuprinși de ea sunt deseori stigmatizați și făcuți să creadă că nu este o problemă adevărată. De
fapt aceasta boala poate afecta pe oricine.

• Indiferent de țară, cultură, standard socio-economic s-a observat că numărul femeilor care
suferă de depresie este mai mare decât cel al bărbaților. Este de 2 până la 3 ori mai frecventă
la femei decât la bărbați.
Simptome ale depresiei:

• Tristete continua, teama puternica, neliniste, sentimentul de desertaciune

• Scaderea energiei, dinamismului; oboseala si senzatia de lentoare
• Lipsa de speranta, pesimism, trecutul si viitorul sunt vazute in culori intunecate
• Sentimente de vinovatie, parere de sine proasta, neajutorare
• Pierderea placerii pentru activitati care-i aduceau bucurie si placere, inclusiv viata
sexuala
• Tulburari de somn : trezirea matinala cu sentimentul de teama si stupoare;
imbunatatire usoara a dispozitiei spre seara
• Pierderea apetitului si scadere in greutate
• Ganduri despre moarte, sinucidere si chiar tentative de suicid
• Neastampar, neliniste, iritabilitate
• Dificultati de concentrare, memorare si in luarea deciziilor

• Uneori pacientii cu depresie pot prezenta multe semne de rau fizic. Plangerile cele
mai frecvente sunt: dureri de cap, ameteli, disconfort gastric sau toracic, dureri
articulare, constipatie sau diaree, perturbari menstruale, scaderea performantei
sexuale.
Tipuri de tulburari depresive
• Depresia majora
Efectele depresiei majore pot fi de-a dreptul invalidante pentru pacient. Ea poate provoca
tulburari ale proceselor fiziologice normale - hranirea, somnul, nivelul de activitate fizica,
capacitatea de concentrare si de realizare a diferitelor sarcini.
Daca nu este eliminata, depresia majora poate duce la pierderea productivitatii, declin
functional si cresterea riscului mortalitatii.

• Depresia psihotica
Depresia psihotica are 3 parametrii de caracterizare: tristete profunda, scaderea activitatii
intelectuale, scaderea activitatii motorii. In cadrul ei apare notiunea de “durere morala“: tristete
profunda si idei delirante de inutilitate si de autoacuzare.
Este insotita de imobilitate psihointelectuala, gandire lenta, latenta mare la elaborarea
raspunsului la intrebari, voce soptita, stare de imobilitate fizica (motorie): umeri cazuti, priveste
in pamant (nu-si priveste interlocutorul).
Din cauza acestor manifestari, apare dorinta de sinucidere, dar bolnavul nu actioneaza in acest
sens (lipsa capacitatii de a trece de la idei la fapte).
• Depresia postpartum

Depresia postpartum poate aparea in cazul mamelor in primele luni de la nastere. Fara
tratament, depresia postpartum poate avea o evolutie prelungita si disabilitanta. Aceasta boala
este foarte frecventa, afectand 1 din 8 femei dupa perioada de sarcina.
Ea mai poate aparea si dupa avortul spontan, nasterea cu fat mort sau adoptie.

• Tulburare afectiva sezoniera

Depresia sezoniera (numita si tulburare afectiva sezoniera) este, pe scurt, o stare de disconfort
psihic si fizic asociata cu schimbarea de anotimp, de obicei toamna si iarna.
Dintre cauzele posibile de aparitie a acesteia sunt: dereglarea ceasului biologic intern (a
ritmului circadian) sau dificultati de reglare a unei substante chimice cerebrale, denumita
serotonina.

• Tulburarea bipolara (maniaco-depresiva)

Este caracterizata prin schimbarea ciclica a starilor: manie si depresie. Aceste schimbari de
stare pot fi dramatice si rapide, dar adesea sunt graduale. In episodul maniacal, persoana in
cauza poate fi superactiva, foarte vorbareata si cu o mare cantitate de energie.
Risc crescut de a face depresie?
• Persoanele care au avut episoade depresive anterior
• Cele care au avut sau au tulburare depresivă in familie la frați/surori sau părinți
• Femeile mai frecvent decat barbatii
• Indivizii cu varsta mai mică de 40 ani
• Femeile aflate in perioada de după nastere
• Cei cu alte boli -Parkinson, diabet, cardiopatie ischemică, cancer
• Cei care consuma unele medicamente - diureticele tiazidice, digitală, metildopa,
cicloserina, hormoni anticonceptionale orale sau steroizi anabolizanți,
antiinflamatoare nesteroidiene
• Mai multe studii științifice au descoperit corelații statistice între anumite pesticide
agricole și depresia
• Persoanele singure sau fără susținere din partea familiei
• Indivizii ce au evenimente stresante frecvent sau un mediu
familial/social/profesional stresant
• Persoanele care consuma substanțe psihoactive
 Statistici:

• Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că

aproximativ 350 de milioane de oameni de toate
vârstele sunt afectați, fiind a treia cauză de dizabilitate
la nivel global în 2004, iar până în 2020 va deveni
principala cauză.

• Conform OMS, 1 până la 2 mame din 10 fac depresie

după naștere, fiind afectată capacitatea mamei de a
avea grijă de copil și implicit creșterea și dezvoltarea
ulterioară a copilului.

• In anul 2009, piața antidepresivelor la nivel mondial

era estimată la 2 miliarde euro, iar în România la 22
milioane euro.
Anxietatea
• Anxietatea este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment difuz de insecuritate, de
neliniște, în legătură cu un pericol potențial sau perceput. În unele cazuri, pericolul care induce
starea de anxietate nu este conștientizat de cel afectat, aceasta resimțind o stare de neliniște fără
a putea numi pericolul față de care resimte această neliniște.

• Cu posibilitatea de a fi prezentă chiar şi în cazul copiilor şi adolescenţilor, anxietatea se

diferenţiază de frică prin caracterul ei iraţional, nejustificată prin prezenţa unor situaţii
periculoase.

• Anxietatea este cea mai raspandita problema a copiilor de toate varstele indiferent de gen,
status social sau nivelul inteligentei.
Simptome ale anxietatii
• reacții fizice – (ex. transpirație, tremurături, bătăi de inimă
rapide, dificultăți în respirație, greață, leșin)
• gânduri disfuncționale – ex. „dacă o să vorbesc în fața
publicului, și o să greșesc, toată lumea o să mă creadă prost”
.
• comportament de evitare – o persoană anxioasă poate să
ajungă să evite foarte multe situații. (faptul că are gânduri
negative și evaluează irațional situațiile care îi provoacă
anxietate, emoții negative foarte intense, reacții fizice
puternice, și eventual experiențe negative, plasează
persoana într-un cerc vicios, din care nu poate să iasă)
• irascibilitate și iritabilitate ușoară;
• oboseală;
• insomnie;
• probleme de concentrare; (nu se simte capabil să gândească)
Tipuri de tulburari anxioase
• Anxietate generalizată
Este frica exagerată și grija legată de lucruri comune. Centrul anxietății poate fi reprezentat de prieteni, familie,
sănătate, muncă, bani sau ratarea unei întâlniri importante (de fapt tot ceea ce este important persoanei poate să
capteze centrul atenției ca focus al anxietății). Vorbim despre anxietate generalizată dacă grija exagerată este
prezentă în aproape fiecare zi, timp de 6 luni, și dacă persoana are dificultăți în controlarea anxietății.

• Fobia socială
Constă în frica de evaluarea și judecata negativă a altor oameni. De aceea oamenilor caracterizate prin fobie
socială le este frică să facă ceva ce le-ar putea umili în fața publicului – de ex. a vorbi în public, a folosi toalete
publice, a mânca sau a bea în public, sau orice altă situație socială incluzând comportamentul la petreceri sau/și
la locul de muncă. Cei care suferă de fobie socială poate să simtă frica în cazul unei singure, sau în cazul mai
multor situații. Această frică poate sa conducă la evitarea situațiilor respective, care, ulterior poate să ajungă la
izolare.

• Fobii specifice
O persoană cu fobie specifică simte o frică persistentă și irațională de un obiect specific sau de o situație. Frica
poate să apară față de anumite animale, locuri sau persoane, și poate să fie atât de intensă încât persoana
respectivă va manifesta simptome fizice intense sau atac de panică. Aceste fobii se pot referi la câini, sânge,
furtuna, păianjeni, ace, sau la alte obiecte și situații, dar, în orice caz anxietatea resimțită este exagerată și
tulburătoare. Adulții care suferă de fobii de obicei sunt conștienți de faptul că frica lor este exagerată și
irațională.
• Tulburare de panică
Atacurile de panică sunt comune în populația umană comparativ cu tulburările de panică, care
sunt mai rar întâlnite. Atacurile de panică pot să nu fie legate de o situație anume, ci pot apărea
spontan. Pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu tulburare de panică, trebuie să aibă circa 4
atacuri de panica lunar într-o perioadă mai îndelungată. Tulburarea de panică poate să fie
diagnosticată dacă atacurile de panică sunt frecvente și există și o frică intensă și persistentă de
apariția unui alt atac de panică.

• Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD)

Indivizii au gânduri sau impulsuri (obsesii) intruzive, involuntare și nedorite. În același timp se
simt și forțati să efectueze ritualuri mentale și comportamentale, ca de ex. spălatul excesiv al
mâinilor, dușuri excesiv de frecvente (de mai multe ori pe zi), sau verificarea repetitivă a
anumitor lucruri (de ex. dacă a încuiat ușa, sau dacă a stins aragazul)

• Tulburare de stres post-traumatic (PTSD)

Apare după un eveniment extrem de traumatic. Evenimentul poate să fie recent sau poate să fie
întâmplat în trecut (ex. Abuz sexual in copilarie).
Acesti oamenii manifestă reacții severe, prelungite și intruzive, care afectează în mod dramatic
viața lor de zi cu zi. Acestea pot să includă gânduri sau imagini intruzive despre situația
traumatizantă, care sunt la fel de, sau chiar și mai stresante decât evenimentul original. De obicei
oamenii încep să evite situațiile sau evenimentele care le reamintesc de trauma, inclusiv locuri și
situații similare.
Risc crescut de a suferi de anxietate?
• Sexul – preponderenta feminina (femei/barbati – 5/1)
• Statutul marital – tulburarile anxioase afecteaza cu precadere persoanele divortate sau
separate
• Varsta – fobiile simple debuteaza timpuriu (~10 ani); fobiile sociale afecteaza adolescentii;
restul tulburarilor debuteaza intre 25-44 ani
• Nivelul socio-economic – apanajul claselor elevate din mediul urban
• Personalitatea premorbida – se pot nota manifestari de anxietate de separare in copilarie;
personalitatea adulta este dependenta
• Factorul ereditar – istoricul familie tale te poate face mai predispus la tulburări de anxietate
decât alte persoane
• Chimia creierului – în cazul în care neurotransmiţătorii (mesagerii chimici) nu sunt în
echilibru, mesajele nu pot fi transmise la creier în mod corespunzător şi astfel se modifică
modul în care creierul reacţionează în anumite situaţii
• Factorii de mediu – evenimente stresante, trauma sau folosirea unor substanţe ce produc
dependenţă (alcool, cofeină, nicotină)
• Poate fi generata si de: depresie, astm, sindromul de stres posttraumatic, unele medicamente
Anxietatea si depresia din perspectiva
evolutionista