Sunteți pe pagina 1din 114

Semne si simptome prezente

in afectiunile oncologice

1.1 Semne clinice


Durerea
(localizare, caracter, intensitate),
Definitie
 Durerea este un simptom complex, cu impact asupra calităţii
vieţii şi asupra psihologiei pacientului cu cancer.
 O definiţie mai practică ar putea fi următoarea: durerea este
ceea ce pacientul descrie, şi nu ceea ce alţii cred că ar putea fi,
indiferent de calificarea şi experienţa acestora.
 Durerea în cancer poate fi o consecinţă a bolii însăşi, sau poate
rezulta ca urmare a tratamentelor, incluzând chirurgia,
radioterapia şi chimioterapia.
 Deşi apare de obicei relativ tardiv în evoluţia naturală a bolii,
durerea reprezintă cel mai frecvent simptom în cancer, prezent
la 30-40% dintre pacienţi la momentul diagnosticului, la 40-70%
la iniţierea tratamentului şi la 70-90% pe parcursul fazei
terminale.
Etiologie
 Principalele cauze ale durerii din boala canceroasă
sunt:
 1. invazia tumorală directă – 77-80% din cazuri:
invazie osoasă, compresiune medulară etc.
 2. durerea asociată tratamentelor oncologice sau
persistentă post-tratament – 15-25%
 3. durerea cauzată de debilitate (durerea complexă,
cronică) – < 10%
 4. durerea neasociată cancerului sau tratamentului
oncologic (de cauză necunoscută) – 3-5%
Clasificarea durerii

 nociceptivă
 somatică

 viscerală

 neuropată
Tipuri de durere
 durerea surda, profunda la nivelul oaselor,
poate fi determinata de compresia sau invazia
tumorala la nivelul sistemului osos; afectarea
sistemului osos poate fi determinata atat de o
tumora cu punct de plecare osos cat si de o
tumora care a migrat de la alt sediu
(metastaze osoase); durerea osoasa este cea
mai frecventa durere din cancer;
Tipuri de durere
 durerea cu caracter de arsura poate fi
cauzata de afectarea structurilor
nervoase; de asemenea, aceasta durere
poate fi cauzata si de distrugerea
structurilor nervoase ca urmare a
radioterapiei sau interventiei
chirurgicale; durerea datorata afectarii
structurilor nervoase este cea de-a doua
cauza, ca frecventa, a durerii in cancer
Tipuri de durere
 durerea "fantoma" este acea durere
sau orice alta senzatie care apare la
nivelul unui segment al corpului care a
fost indepartat chirurgical, ca de
exemplu la nivelul sanului sau al unui
membru
Evaluarea durerii
Principii
 pacientul trebuie crezut întotdeauna
 dacă sunt mai multe dureri, fiecare durere se evaluează separat
 trebuie încurajată discuţia despre durere,
nu întotdeauna bolnavul cu durere cronică îşi arată durerea
 dacă pacientul nu poate discuta:
 observaţiile aparţinătorilor
 alte semne verbale: gemete, suspine
 expresii faciale, posturi neobişnuite, apăsarea / masarea zonei dureroase
 modificarea unor valori fiziologice (TA)
 răspunsul la o doză test de analgetic

! Este posibila prezenţa tulburărilor cognitive – necesită verificare


Evaluarea durerii
Măsurarea intensităţii durerii

 Scala analog vizuală (VAS)


 Pacientul plasează un cursor pe o linie care are la capătul stâng
marcată absenţa durerii, iar la capătul drept cea mai cumplită
durere imaginabilă, în funcţie de cât de intensă este resimţită
durerea sa.
 Verso-ul scalei este marcat de la 0 la 10, putându-se cuantifica
intensitatea durerii raportată de pacient.

 Scala numerică
 Pacientul cuantifică intensitatea durerii pe care o simte pe o scară
de la 0 la 10, în care 0 reprezintă absenţa durerii, iar 10 reprezintă
cea mai cumplită durere pe care şi-o poate imagina pacientul.
Evaluarea durerii
 Evaluarea durerii este indispensabilă pentru obţinerea unei
analgezii satisfăcătoare şi cuprinde şase principii de bază:
 1. durerea este un simptom subiectiv, are intensitatea şi
caracterul descris de bolnav
 2. durerea trebuie investigată cu atenţie: anamneză, examinare,
investigaţii clinice şi paraclinice
 3. fiecare localizare şi tip de durere relatat de pacient trebuie
investigate
 4. trebuie cunoscută extinderea reală a bolii canceroase
 5. vor fi urmăriţi toţi factorii care influenţează percepţia durerii:
psihici, sociali, culturali, spirituali
 6. periodic, durerea trebuie reevaluată
Dispneea
( tipuri, caracteristici)
 Respiraţia grea reprezintă unul dintre simptomele
care afectează în mod grav starea de sănătate a
pacienţilor, intervenind în sens negativ asupra calităţii
vieţii de zi cu zi.
 Respiraţia dificilă, numită medical dispnee sau
popular năduf, este o tulburare a ritmului inspir-expir.
În mod normal ritmul respiraţiei are 16 respiraţii pe
minut. În cazul dispneei acest ritm scade, ajungând
uneori chiar la valoarea de 6-7 pe minut (bradipnee).
Acest fenomen cauzează scăderea ventilaţiei
pulmonare, urmată de scăderea aportului de oxigen,
bolnavul prezentând senzaţii de sufocare
 Cancerul pulmonar este o boală gravă în
care bolnavul prezintă tuse cu expectoraţie
sangvinolentă, greutate la respirat, senzaţie de
presiune toracică şi uneori junghiuri. Uneori tusea
poate fi uscată şi poate fi însoţită de pierderea vocii şi
de respiraţie şuierătoare şi zgomotoasă. Toate aceste
simptome sunt însoţite de pierderea poftei de
mâncare, de oboseală continuă, de scăderea în
greutate şi de pierderea forţei fizice.
 Dispneea (sufocarea) apare la 1/3-1/2 dintre pacienţi
prin obstrucţia unei căi aeriene mari.
Dispneea - cauze
 Obstrucţia căilor respiratorii • Durere
 invazie tumorală – pleurită
 compresie extrinsecă tumorală – metastaze osoase ale cutiei toracice
 limfangită carcinomatoasă – infiltrarea peretelui toracic
 stricturi postradice • Cauze neuromusculare
 Scăderea ampliaţilor respiratorii – paralizie de nerv frenic prin invazie
tumorală
 pleurezii neoplazice
– sindroame paraneoplazice
 ascite
 pneumotorax • Creşterea nevoilor
 tumori întinse – anxietate
 infecţii – anemie
 Scăderea schimburilor gazoase
 embolii polmonare
 fibroza postradică
Dispneea - tratament

 Măsuri generale
 poziţionare în şezut / culcat lateral
 ventilator
 oxigenoterapie
 fereastră deschisă
 calm, linişte
 exerciţii de respiraţie

 Tratament medicamentos
 bronhodilatatoare - simpaticomimetice, parasimpaticolitice, teofilină
 corticosteroizi - dexametazonă
 morfină - în doze mai mici decât cele utilizate în analgezie
 benzodiazepine - lorazepam, diazepam, midazolam
Hemoragia
(clasificare, gravitate),
Hemoragia
 Scurgerea de sange dintr-un
vas sangvin.
 externa daca sangele se
scurge direct in exterior,
 interna daca se produce intr-
o cavitate (torace, abdomen)
sau intr-un organ intern
(stomac, intestin);
 secundar exteriorizata cand
sangele iese pe caile
naturale (gura, anus, uretra)
Cauze
 O hemoragie are drept cauza
un traumatism, lezarea unui organ
(inflamatie, ulcer, tumora) sau o
anomalie a vaselor (anevrism, fragilitate
prin hipertensiune arteriala).
Clasificare
 În funcție de cantitatea de sânge pierdută,
putem distinge:
 hemoragii mari, mortale, când se pierde mai
mult de jumătate din cantitatea totală de
sânge;
 hemoragii mijlocii, când se pierde 1/3 din
cantitatea totală de sânge;
 hemoragii mici, când se pierde o cantitate de
500-600 ml de sânge
 Hemoragiile externe și cele exteriorizate sunt
ușor de recunoscut. Hemoragiile interne sunt
însoțite de o serie de semne prin care se pot
bănui și diagnostica. Aceste semne sunt:
amețeala, creșterea numărului de bătăi ale
inimii pe minut, creșterea numărului de
respirații pe minut. Pulsul bolnavului este
slab, iar tensiunea sa arterială scade mult sub
cifra normală. Bolnavul este neliniștit, palid,
vorbește repede, are transpirații reci și este
chinuit de o sete deosebit de mare.
Hemoragia in oncologie
 • Sangerari neobisnuite:
 sangele in sputa poate fi un semn al cancerului de
plamani,
 sangele in scaun (scaun negru) poate fi un semn al
cancerului colorectal,
 sangerarea vaginala poate insemna cancer al
cervixului sau endometrului uterin,
 sange in urina poate insemna cancer de vezica
urinara sau de rinichi,
 iar o sangerare la nivelul mamelonului poate fi semn
de cancer de san.
Tusea
 • Tusea persistenta sau
raguseala: tusea care nu trece poate fi
un semn de cancer de plamani;
raguseala persistenta poate fi un semn
de cancer de laringe sau de tiroida.
 Cancerul pulmonar este o cauza frecventa de tuse
cronica, mai ales la fumatori. Descoperirea precoce,
din timp a acestei boli poate fi salvatoare pentru viata
pacientului. Fumatorii nu trebuie sa ezite sa se
prezinte la medic in cazul in care apare o tuse noua,
sau tusea lor veche „tabagica" isi schimba
caracterele. Radiografia pulmonara, endoscopia
bronsica, tomografia computerizata sunt cele mai
importante investigatii care permit stabilirea unui
diagnostic de cancer pulmonar
Expectoratia
 1. Expulzie prin tuse a secretiilor provenind din caile aeriene
inferioare (trahee, bronhii, alveole pulmonare).

 2. Produs expulzat prin tuse.


Expectoratia, numita in mod obisnuit scuipat sau sputa, este
provocata de o acumulare de secretii, survenita mai ales in
cursul afectiunilor bronhopulmonare: bronsita acuta, bronsita
cronica, bronsiectazie, astm, infectie pulmonara(pneumonie,
abces al plamanului, tuberculoza), modificari bronsice
consecutive fumatului.

 expectoratia de sange, sau hemoptizia, este un caz particular;


aceasta poate fi consecutiva unei afectiuni bronhopulmonare
(cancer bronsic,embolie pulmonara, tuberculoza) sau
unei afectiuni cardiace acute.
Atelectazie
 Absenta aerului intr-o zona sau in
tot plamanul datorata obstructiei
bronsiei aferente zonei urmata de
colabarea alveolelor pulmonare
 Atelectazia este descoperita destul de
frecvent la radiografiile toracice si alte
studii radiologice.
 Fumatorii si virstnicii sunt
predispusi la acest risc. atelectazia
presupune blocarea arborelui
bronsic prin corpi straini sau
mucus, tuberculi, tumori, noduli
limfatici.
Inflamatia
Definitie
 Inflamatia este un proces de
aparare nespecific al organismului.
Inflamatia poate fi:
• locala - atunci cand agentul cauzal
are o intensitate mica sau moderata
• sistemica -cand agentul cauzal are o
intensitate mare si activeaza
mecanismele de aparare la nivelul
intregului organism.
Principalele semne clinice
ale inflamatiei sunt:
• tumor - marirea de volum a tesutului
afectat din cauza prezentei exudatului si
vasodilatatiei
• rubor - culoare rosie din cauza
vasodilatatiei
• dolor - durere locala din cauza sintezei
anumitor substante care au efect dolorigen
• calor - temperatura locala crescuta, din
cauza vasodilatatiei
Din punct de vedere
evolutiv inflamatia poate fi:
• acuta
• subacuta - sunt prezente
concomitent leziuni tisulare si procese
de reparatie
• cronica - evolutie indelungata,
predomina procesele de fibroza si
reparatie
 Procesul inflamator este unul patologic complex care
include, pe de o parte alterare si distructie si pe de
alta parte, reactii puternice ale organismului precum
si fenomene reparatorii. Pana la un punct! Problema
este ca, pe acest fond, procesul inflamator poate fi
punctul de pornire pentru procese proliferative mai
grave, de exemplu, si ma refer aici in special la
cancer. Inflamatia se cronicizeaza atunci cand
agresorii sau starea de agresiune persista. Evolutia
ulterioara a inflamatiei cronice depinde de eficienta
terapiilor la care se recurge - antibiotice,
antiinflamatoare, dar si de terenul pacientului si
predispozitia genetica
Febra
Definitie
 Febra (cunoscuta si sub numele de
hiperpirexie sau raspuns febril) este un
simptom medical frecvent care descrie o
crestere a temperaturii interne a corpului
deasupra nivelului normal.
 Febra este in mod corect caracterizata de o
crestere a temperaturii corpului cu 1-2 grade
deasupra punctului de termoreglare.
Cauze
 Febra este un simptom frecvent in cazul multor
afectiuni:
- infectii cum ar
fi: gripa, HIV, malaria, mononucleoza infectioasa sau
gastroenterita;
- diferite inflamatii ale pielii cum ar fi acneea,
pustulele sau abcesele;
- Afectiuni imunologice: lupus eritematos, sarcoidoza,
boala infalamtorie a colonului;
- Distructii tisulare care pot apare in caz de hemoliza,
interventii chirurgicale, infarct miocardic,
rabdomioliza, hemoragie cerebrala, sindromul de
strivire;
 Febra determinata de medicamente:
- Febra determinata direct de medicament: lamictal,
progesteron, sau chimioterapice care determina necroza
tumorala;
- Efect advers la unele medicamente: antibiotice sau sulfamide;
- Dupa incetarea administrarii substantei: heroina, fentanil;
- Reactii la produse de sange incompatibile;
- Cancere, in special cancer renal, leucemie si limfoame;
- Tulburari metablice: guta sau porfiria;
- Procese trombo-embolice: embolism pulmonar sau tromboza
venoasa profunda.
Febra persistenta care nu poate fi explicata dupa mai multe
consulturi clinice poarta numele de febra cu origine
necunoscuta.
Greturi, varsaturi,
Definitie
 Greturile si varsaturile pot sa apara
independent unele de celelalte, dar in general
sunt strans corelate si se presupune ca sunt
mediate de aceleasi cai nervoase, astfel incat
pot fi discutate impreuna.
 Greata reprezinta senzatia unei dorinte
iminente de a varsa, de obicei perceputa in
gat sau epigastru.
 Varsatura (sau emeza) inseamna eliminarea
exploziva orala, fortata a continutului gastric
 Pacientii oncologici se confrunta adeseori cu greata si
varsaturile.

Acestea apar ca urmare a tratamentului citostatic,


dar se pot datora si cresterii presiunii
intracraniene (in cazul tumorilor
cerebrale), anxietatii, obstructiei
intestinale, constipatiei, tratamentului cu antalgice
opioide (Tramadol, DHC, etc.) sau cu antiinflamatorii
nesteroidiene (diclofenac, ibuprofen, etc.),
dezechilibrului hidro-electrolitic (hipercalcemie)
 Varsaturile post-chimioterapie se pot
clasifica in:
 - Acute – apar la 1-2 ore dupa administrarea
chimioterapiei si pot dura pana la 24 ore
 - Subacute – apar la 8-9 ore
dupa chimioterapie
 - Tardive – apar dupa 48-72 de ore de la
administrarea chimioterapie si pot dura 1-3
zile
Greaţa şi vărsăturile - cauze
Cauze primare - ireversibile

Cauze primare - reversibile uremia


insuficienţa hepatică
constipaţia ocluzia intestinală
medicamentele tumorile cerebrale
hipercalcemia hepatomegalia
anxietatea toxinele
radioterapia carcinomatoza
chimioterapia
mişcarea Medicamente
durerea severă
hiponatremia antibiotice
infecţiile AINS
tusea carbamazepină
ulcerul peptic corticosteroizi
gastritele digoxin
cetoacidoza estrogeni
opioide
teofilină
citostatice
Măsuri generale
 atmosferă calmă, la distanţă de bucătărie, altcineva preia
sarcina gătitului

 ajutaţi la identificarea şi eliminarea factorilor care produc


greaţa sau voma (mirosuri, imagini,mâncăruri)

 recomandări de dietă

 explicaţii (pacient sau aparţinători): cauza, tratamentul

 confort fizic pentru pacient ( controlul altor simptome asociate)

 igiena cavităţii bucale

 terapii complementare ?
Măsuri generale
 corectaţi cauzele reversibile:
 HIC (manitol, corticoterapie)
 ascita în tensiune (paracenteză)
 anomalii calciu / electroliţi (hipercalcemia - bifosfonaţi, hidratare, corticoterapie)
 tusea

 întrerupeţi medicamentele – unde e posibil

 schimbaţi sau reduceţi doza de opioid


 cu opioide liposolubile: metadonă, fentanyl
Tulburari de deglutitie
 Disfagia este termenul care desemneaza tulburarea
actului de deglutitie (ingitire) care se manifesta prin
ingreunarea sau imposibilitatea inghitirii alimentelor
solide sau lichide. Disfagia poate fi un simptom al
maladiilor neurologice (accidentele vasculare
cerebrale, scleroza multipla, miastenia gravis), sau a
patologiilor portiunii superioare a tractului digestiv
(cavitatea bucala, faringe, esofag). Disfagia uneori
poate sa nu fie observata de pacient iar alteori poate
pune in pericol sanatatea si viata pacientului prin
riscul de aspiratie, malnutritie sau dehidratare.
 Disfagia este un simptom frecvent intalnit,
caracterizat prin dificultate in inghitire.

Disfagia poate fi constanta sau intermitenta,


si este clasificata in functie de timpul inghitirii
pe care-l afecteaza. Fiecare timp sugereaza o
patologie specifica a disfagiei. Timpii
deglutitiei sunt:
 Timpul I (bucal). Dupa ce hrana a fost
mestecata suficient si amestecata cu saliva,
ea este adunata prin miscarile limbii intr-o
masa, denumita bol alimentar. Timpul I este
voluntar si consta din transportarea bolului
alimentar din cavitatea bucala in faringe prin
miscari ale limbii, palatului moale si
mandibulei. Nervul cranian V stimuleaza
reflexul de inghitire. Disfagia din timpul I este
de regula cauzata de o tulburare
neuromusculara
 Timpul II (faringian). Timpul II reprezinta
traversarea farigelui de catre bolul alimentar.
Este scurt si autonom. Palatul moale preseaza
peretele faringian prevenind regurgitarea
nazala a bolului alimentar. In acelasi timp,
faringele se ridica, iar epiglota coboara,
blocand patrunderea alimentelor in laringe.
Respiratia este oprita momentan pe masura
ce muschii faringieni se contracta pentru a
deplasa bolul in esofag. Disfagia din timpul II
indica de regula un spasm sau un cancer
 Timpul III (esofagian). Cu ajutorul
undelor peristaltice si a gravitatiei, bolul
alimentar traverseaza esofagul si ajuge
la stomac. Disfagia din timpul III este
de obicei provocata de ingustarea
esofagului, cauzata de diverticuli,
esofagita sau alte afectiuni.
 Cancer esofagian. Disfagia din timpul II sau III
reprezinta simptomul cel mai frecvent si timpuriu al
cancerului de esofag. De obicei, acest simtpom
nedureros si progresiv este insotit de scaderea rapida
in greutate. Pe masura ce cancerul avanseaza,
disfagia devine dureroasa si constanta. In plus,
pacientul se plange de o durere in piept constanta,
tuse cu hemoptizie, raguseala si durere in gat. De
asemenea, el poate prezenta greata si varsaturi,
febra, sughit, hematemeza, melena si halitoza
 Cancer laringian. Disfagia din timpul II
al deglutiei si dispneea se pot dezvolta
tardiv in aceasta tulburare. Semnele si
simptomele asociate cuprind stridor,
durere, halitoza, scadere in greutate,
otalgie ipsilaterala, tuse cronica si
casexie. Prin palpare se constata
marirea nodulilor cervicali.
 Carcinom gastric. Infiltratia esofagului
sau orificiului cardia de catre un
carcinom gastric provoaca disfagie in
timpul III alaturi de greata, varsaturi si
durere ce poate iradia la gat, spate sau
retrosternal. In plus, perforatia
cauzeaza hemoragie masiva cu varstauri
de culoare inchisa sau melena
 Tumori ale cavitatii orale. Disfagia din
timpul I al deglutitiei este insotita de
raguseala si leziuni ulcerative la
pacientii cu aceste tipuri de tumori.
Icter mecanic
Definiţie.

 Icterul mecanic este unsindrom


plurifactorial caracterizat prin obstrucţia
biliară intrinsecă pe traectul CBP,
bilirubinemie, scaune decolorate,
urinele pigmentate, prurit cutanat ş.a. –
numindu-se şi ictere chirurgicale
Icterul este sindromul manifestat prin colorarea
in galben a tegumentelor, mucoaselor,
plasmei si umorilor, determinata de cresterea
bilirubinei (BR) peste 2,5 mg/100ml, in
conditii etiopatogenice multifactoriale. Sub
valoarea mentionata a BR, in cresterile
concentratiei sale se poate vorbi de un icter
subclinic sau „subicter” (notiuni in egala
masura discutabile, dar folosite uneori in
practica), cu semnificatia unei suferinte
latente.
 Icterul mecanic (obstructiv, de
regurgitatie, de indicatie chirurgicala)
este icterul generat de orice obstructie
a fluxului biliar prin procese patologice
afectand caile biliare intrahepatice
(CBIH) sau calea axiala extrahepatica
(calea biliara principala = CBP),
beneficiind, cu rare exceptii, de
tratament chirurgical.
Cauzele benigne- icter
benign

 Litiaza hepatocoledociană:
 Stenoze oddiene benigne
 Compresiuni externe
 Parazitoze digestive:
 Stenoze postoperatorii ale CBP
 Malformaţii congenitale = atrezia şihipoplazia
căilor biliare, chistul de coledoc
 Tumori benigne intraluminale de CBP
 Coledocita, pediculita hepatică
Cauze benigne cu evoluţie
malignă:

 Colangita sclerozantă primară


 Colangita obliterantă secundară
 Colangită proliferativă
 Dilataţia chistică a canalelor
intrahepatice-boala Caroli
Cauze maligne
 Intraluminale:
 cancerul de coledoc
 cancerul de joncţiune a hepaticelor-tumora Klatskin
 ampulomul vaterian
 cancerul primar şi metastatic hepatic
 Extraluminale:
 cancerul de cap de pancreas
 adenopatie metastatică în hil
 cancerul de cistic, veziculă biliară, extins la CBP
 Cancerul gastric - antropilorice
 Obiectivul ideal în tratamentul
icterului mecanic are două
componentele principale:
 I. Inlaturare a cauzei obstrucţiei de
dorit într-o singură şedinţă.
 II. Restabilirea adecvată a fluxului
biliar în tractul digestiv.
Tulburari urinare
 Cele mai frecvente simptome sunt:
- hematuria (sange sau cheaguri de
sange in urina) apare la 80-90% dintre
pacientii cu cancer vezical; de obicei nu
este dureroasa
- disuria (disconfort in timpul urinarii)
- urinari in cantitati mici si repetate
- infectii ale tractului urinar frecvente
 Hematuria se defineste ca fiind eliminarea
urinii ce contine sange provenit din aparatul
urinar situat deasupra uretrei anterioare.

In practica medicala intalnim hematurie


microscopica in care hematiile variaza intre
1000ml/min si 1000000ml/min si hematurie
macroscopica in care numarul de hematii sunt
peste 1000000ml/min
Tulburari sfincteriene
 Enurezisul reprezinta scaparea
involuntara de urina in timpul somnului
si este un lucru obisnuit la sugari si
copiii mici, dar este considerat o
problema cand apare la baieti peste 6
ani sau la fetite peste 5 ani
 - encoprezisul reprezinta eliminarea
scaunului in alte locuri in afara de
toaleta, cum ar fi chilotei sau pe podea;
acest comportament poate avea un
scop sau nu
Hipertensiunea intracraniana
 Hipertensiunea intracraniana apare ca urmare a unui
dezechilibru anatomo-fiziologic dintre continutul
cranian si cutia craniana. Sindromul de hipertensiune
intracraniana se caracterizeaza prin cefalee frontala
sau occipitala, tulburari oculare (diplopie, edem
papilar), varsaturi si stare de discomfort general.
Hipertensiunea intracraniana este cauzata de o
multitudine de cauze: edem cerebral, acumularea de
lichid cefalorahidian in cutia craniana, hipertensiunea
in vasele cerebrale, procese expansive intracraniene
(tumora, hematom, abces), accidente vasculare
cerebrale, infectii (meningite,encefalite), hidrocefalie.
Principalele simptome ale hipertensiuniii
intracraniene sunt:

 1. Cefaleea (durerea de cap)care are urmatoarele caracteristici:


-la inceput este localizata la o anumita regiune;
-ulterior, ea devein generalizata, creste ca intensitate si ca
durata;
-nu cedeaza la antialgicele odisnuite;
-este mai puternica in a doua jumatate a noptii si spre
dimineata;
-se mai atenueaza dupa varsatura;
-se accentueaza la stranut, tuse si efort.
 2. Greata
 3. Varsaturi care sunt de tip exploziv, varsaturi in jet.
 4. Tulburari de vedere
Simptomele secundare
sunt:

-tulburari psihice;
-tulburari de constienta;
-paralizie de nervi craniene care duc la
tulburari de vedere, ameteli si tulburari de
echilibru;
-tulburari de ritm cardiac .
 Tratamentul hipertensiunii
intracraniene este adaptat cauzei
ce a dus la acest sindrom. El poate
fi:
 1.Tratament chirurgical:
-ablatia procesului ce comprima;
-evacuarea hematoamelor;
-extirparea abceselor;
-extirparea chistului hidatic.
 2.Tratament medical:
-se administreaza furosemid, manitol
20% pentru edemul cerebral,
dexametazona;
-durerea se trateaza cu antialgice;
-se mai pot da anticonvulsivante.
 3.Tratament oncologic prin radio-
si chimioterapie.
 4.Tratament de recuperarea neuro-
motorie.
Tulburari de vedere
 Vedere înceţoşată sau scurte
momente când văzul devine
tulbure, din cauza unor pete albe,
cerculeţe sau puncte luminoase ca
nişte steluţe sunt doar câteva
dintre simptomele tulburărilor de
vedere.
 Sunt probleme pe care circa jumătate
dintre români le au cel puţin o dată pe
săptămână.
 Aceste modificări pot fi semnul unor boli
ale ochilor, cât şi cel al unor afecţiuni
interne. Iată care pot fi acestea:
 cataracta, o boală care apare în
special la persoanele de vârsta a treia şi
se manifestă prin vedere înceţoşată şi
prin dublarea imaginii
 - glaucomul, care poate apărea treptat
sau brusc, în cazul glaucomului cu
unghi închis, de aceea, dacă vederea
scade dintr-o dată, este însoţită de
vărsături şi dureri de cap, trebuie să
mergi de urgenţă la medic
 - dezlipirea de retină, o afecţiune
nedureroasă, care apare în special la
bărbaţi, după vârsta de 40 de ani şi
care are drept simptom percepţia unui
văl în câmpul vizual
 - tumorile pe creier pot avea ca
simptom tulburările de vedere
(înceţoşare, "luminiţe", pierdere
temporară a vederii) dar numai asociate
cu vărsături, cu dificultăţi la mers sau în
vorbire
 migrenele (dureri de cap puternice,
doar pe o anumtă parte) pot fi însoţite
de puncte luminoase şi de puncte
negre, de linii, de vedere distorsionată
 hipertensiunea arterială, pe lângă
manifestări ca dureri de cap, ameţeli,
poate fi însoţită şi de apariţia de puncte
luminoase sau negre în campul vizual
 diabetul zaharat, o boală care are ca
simptom vederea înceţoşată, setea
excesivă, scădere în greutate
 - hipotensiune arterială, atunci când
tulburările apar din senin, fiind însoţite
de ameţeli, de leşin sau de greaţă
Edeme
Definitia edemelor

 Umflarea (tumefierea) unor zone ale


organismului, de obicei prin retinere
locala de lichide,
dar si de alte cauze (infectioasa,
inflamatorie, traumatisme, blocajul unor
vase de sange, etc) , poarta numele
de edem
Unde pot sa fie localizate
edemele?
 Fata (edemele pleoapelor) – de obicei in bolile de rinichi, dar si iritatie
locala prin creme/farduri/insomnie/traumatisme locale
 Membre inferioare -edemele picoarelor, gleznelor (picioare, gambe,
coapse) – in boli de inima, rinichi, ciroza, varice.
 Abdomen (burta) – se asociaza cu edemele membrelor inferioare
avand cam aceleasi cauze, dar bolile sunt mai avansate
 Torace – se asociaza cu cele abdominale si ale membrelor inferioare,
aceasta asociere avand denumirea medicala de anasarca
 Generalizate – ca in hipotiroidie (functie scazuta a glandei tiroide)
 Localizate – sunt date de obicei de o cauza locala (infectioasa-
erizipel, noduli tuberculosi sau reumatismali-, sau inflamatorie)
Cauzele principale ale
edemelor
 Cele mai frecvente boli in care pot sa apara edeme sunt:
 Edemele cardiace apar in
 Insuficienta cardiaca – edemele sunt dure, tari, reci, la
membrele inferioare dar pot fi si generalizate
 Pericardita – la fel ca in insuficienta cardiaca
 Edemele din ciroza hepatica – edemele se insotesc de ascita
(apa in burta)
 Edemele renale – in bolile de rinichi (sindrom nefrotic) –
edemele sunt moi, pufoase, ca o coca
 Scaderea albuminei din sange (hipoalbuminemie) de alte
cauze (pierdere de albumina prin urina sau intestin, lipsa de
producere de labumina in boli de ficat grave, alimentatie
deficitara, lipsa de absorbtie a proteinelor in intestin, etc)
 Mixedem (boala datorata functionarii reduse a tiroidei)
 Hemiplegie - paralizie (edemele sunt pe partea pe care exista
paralizia, datorita paraliziei nervilor care deservesc vasele de
sange)
 Incarcare excesiva cu lichide (perfuzii masive cu solutii de
sodiu – ser fiziogic)
 Tromboflebite (edemele sunt calde cu pielea rosie, sunt
localizate la o anumita regiune – nu sunt generalizate)
 Blocajul vaselor limfatice (care poate sa apara din cauza
unei boli sau posroperator, datorita sectionarii vaselor limfatice
cu ocazia operatiei)
 Proasta functionare a unor vene (insuficienta venoasa
cronica, poate sa apara si postoperator)
 Unele medicamente (nifedipina, cortizon,etc)
Tratamentul edemelor:

 Edemele se trateaza cauzal, de fapt se


trateaza cauza. Majoritatea merg cu
diuretice, dar in ciroza sau bolile renale
este nevoie si de albumina sau plasma,
in tromboflebita de enticoagulante, in
erizipel de penicilina, etc
Nevralgie
Definitie
 Nevralgia este o durere intensa si lancinanta
pe traiectul unuia sau mai multor nervi avand
o evolutie paroxismala. Nevralgia nu este
datorata stimularii directe a nociceptorilor. In
acest aspect nevralgia este un subtip al
durerii neuropate. Nevralgia este generata de
modificari functionale ale nervilor sau ale
sistemului nervos central.
Cauzele nevralgiei

 Nevralgia este produsa de iritarea sau


lezarea unui nerv in cadrul unor maladii
sistemice, inflamatiei, infectiei sau de
iritarea fizica a acestui nerv. Localizarea
durerii depinde de natura factorului
lezant si de tipul, localizarea si traiectul
nervului iritat.
Mai jos sunt prezentate cele mai
frecvente cauze ale nevralgiei:

 Inflamatia nervului
 Trauma (inclusiv si interventia chirurgicala)
 Compresia nervului de structurile adiaciente (tumori,
cicatrici s.a.)
 Diabetul zaharat
 Iritarea chimica
 Unele medicamente (Digitoxina)
 Insuficienta renala cronica
 Infectii asa ca herpes zoster, sifilis, boala Lyme.
 Porfiria
Pareze
 Pareza (amorțire) este o paralizie parțială a
mușchilor scheletici. Parezele sunt cauzate
frecvent de tulburări neuronale, mai precis a
neuronilor aferenți care transmit impulsurile
motoare de la creier sau măduva spinării,
aceste tulburări sunt de fapt întreruperea din
diferite motive de boală a căii de transmitere
a impulsului la mușchi.
Formele unei pareze
 Monopareze paralizia unui segment de
membru, sau al unui membru
 Diapareze paralizia a două membre (mână și
picior, sau ambele picioare)
 Parapareze paralizia ambelor piciore în cazul
unei leziuni transversale prin măduvă
 Hemipareze paralizia a unei jumătăți
corporale (mână și picior pe o parte)
 Tetrapareze poate fi hipo- sau hipertonică
(spastică) sunt afectate toate membrele
1.2 Semne generale:
scaderea ponderala,
anorexie,
inapetenta,
paloare,
aspectul tegumentelor si
mucoaselor,
anxietate,
alterarea functiilor vitale si
vegetative etc.
SCADEREA PONDERALA
 pentru a avea semnificatie , trebuie sa
fie de minim 10 kg in 6 luni sau mai
multe kg in timp scurt, fara sa fi tinut
regim de slabit.Aceasta slabire
accelerata este caracteristica
neoplaziilor. Insa, scadere ponderala
(nu atat de accentuata) apare si in
starile febrile prelungite, diaree,
varsaturi de diverse cauze.
Anorexia
 - lipsa completa a poftei de mancare, ce se poate
manifesta la toate alimentele sau poate fi selectiva
(clasica aversiune pentru carne din cancerele
digestive). Anorexia poate fi adevarata (datorata unei
boli) sau falsa (din afectiunile psihice).Anorexia
nervoasa reprezinta o tulburare psihica in care
pacienta (apare de regula la femei) isi restrictioneaza
consumul de alimente mult sub necesar,isi provoaca
varsaturi sau foloseste laxative pentru a elimina
alimentele ingerate, avand o perceptie distorsionata
asupra propriului corp.
INAPETENTA
 reprezinta lipsa poftei de mancare. Nu e
acelasi lucru cu evitarea alimentatiei
datorita durerii abdominale! Poate fi
determinata de majoritatea bolilor
digestive, dar apare si in boli
infectioase, cardiace, renale sau de
sistem nervos
Paloarea
 Paloarea pielii poate fi constitutionala datorita
unei vascularizatii deficitare a tegumentelor,
sau unei vasoconstrictii cutanate (reactii la
temperaturi scazute, emotii) sau patologica
ca, de exemplu, in anemii.
 In diferite boli, paloarea poate capata nuante
particulare care adesea reprezinta un semn
patognomonic in stabilirea diagnosticului. Asa
de exemplu, in anemia Biermer si in cancer
pielea capata o paloare cu nuanta galbuie
(pai)
Anxietatea
 Anxietatea este o tulburare de natură
psihologică, des întâlnită la pacienţii cu
diagnosticul de cancer
 La bolnavul de cancer, anxietatea poate fi
acută şi este cauzată de simptomele
bolii/de tratament sau cronică, adică poate
preexista dinaintea diagnosticului de
cancer şi este exacerbată de boala actuală.
Alterarea functiilor vitale
si vegetative
 prabusirea tensiunii arteriale,
 dispnee,
 tahicardie,
 puls filiform,
 paloare,
 cianoza,
 hipertermie,
 transpiratii profuze,
 intreruperea diurezei