Cateheza eclesiologica

Preliminarii
• Biserica ca eveniment

• Biserica ca apel la adresa societăţii (ekkalew);

 Preliminarii
• Biserica ca ierarhie:
– Cuvântul suscită în societatea contemporană reacţii
negative.
– Neacceptarea autorităţii.
– Inegalitate (e nevoie de o recreditare şi reevaluare a
conceptului de ierarhie).
– Ierarhia sacramentală nu este identică cu ierarhia
laică.
– Ierarhia este dată în Biserică de sfinţenie. Vă
recomand Ierarhia bisericească a sfântului Dionisie
Areopagitul.
 Preliminarii
• Biserica primară era una organizată (a se
vedea sinodul de la Ierusalim).

• A nu se confunda diversitatea darurilor

Duhului cu diviziunile nedorite din Biserică.
 Preliminarii
• Universul este o ordine şi ierarhie la scară
mare. Păcatul este cel care strâmbă ordos-ul
lumii.
 Preliminarii
• Biserica nu este democraţie sau sindicat.
• Nu este nici monarhie.
• Biserica este ordine sfântă, organizare sub
inspiraţia Duhului.
• Coerenţă şi coeziune.
• În Biserică nu îşi au locul capriciile personale şi
dezordinea.
 Preliminarii
• E nevoie de o coerenţă care nu poate fi
susţinută decât prin credintă, rugăciune,
ASCULTARE, virtuţi, sacrificiu de sine.

• Coerenţa e dată de sfinţenia membrilor unei

parohii (din acest motiv mucenicia este
garanţia sfinţeniei în Biserică).
 Preliminarii
• Ierarhia Bisericii nu este o idee, ci o realitate
care trebuie învăţată să fie trăită. Biserica este
în mod real un TRUP. Trupul este un organism
viu, cu un cap, care conduce, care inspiră
trupul, care transmite ordine membrelor. Ca
să fie un Trup, e nevoie de membre vii!!!
Biserica nu este un fel de robot teologic,
automatic, mecanic, magic, despotic.
 Preliminarii
• Despotismul clerical...poate fi o cauză a
părăsirii Bisericii
 Preliminarii
• Biserica este adeziunea LIBERA la realitatea
întrupată a lui Hristos, la adevărul Evangheliei.

• Nu frecventăm Biserica din motive sociale sau

culturale, ci pentru că în ea ne împărtăşim de
Adevăr! Biserica ca loc al Adevărului. Ca
epifanie a Adevărului. Ca loc al prezenţei lui
Hristos!
 Preliminarii
• Slăbiciunile din Biserică nu afectează Adevărul
şi Taina prezenţei lui Hristos în Trupul Său!

• Trupul asumă toate slăbiciunile mădularelor şi

le vindecă, mai puţin erezia, care e rupere de
Trup!
 Preliminarii
• Atenţie: apartenenţa la Biserică se face prin
Botez (Te-ai unit cu Hristos? M-am unit!).

• Trebuie să vorbim şi despre preoţia universală.

Toţi suntem consacraţi unei misiuni. Cler şi
popor. Nu există “simpli credincioşi”. A fi
membru al Bisericii e o cinste! Laicii constituie
POPORUL LUI DUMNEZEU!
 Preliminarii
• Nu există credincioşi liberi de relaţia cu
Hristos. Capul nu e decapitat de Trup! Nu
putem fi credincioşi în afara lui Hristos şi a
Bisericii (a se vedea relativismul
contemporan).
 Preliminarii
• Obiectivarea trupului. Eu sunt trupul / NU am
un trup (al meu, sau al altuia). Hristos ESTE
trupul Său! Nu instrumentalizăm Biserica.

• Este Trupul mort şi înviat al lui Hristos. De

aceea avem mereu această dinamică a
victoriei şi a trecerii de la moarte la viaţă!
 Însuşirile Bisericii
I. Unitatea Bisericii
Biserica cea Una
 Biserica cea Una
• Cred într-Una, Sfântă, Sobornicească şi
Apostolească Biserică
 Biserica cea Una
• - Se referă la unitatea internă şi lipsa divizării
(a se vedea fenomenele recente post-Creta).
• - Se referă şi la unicitatea Bisericii. Nu există o
altă Biserică adevărată (a se vedea teoria
ramurilor).
• Recomandare bibliografică: Sfântul Cuprian al
Cartaginei: Despre unitatea Bisericii
universale.
 Biserica cea Una
• I.1. Unitatea Bisericii este dată de calitatea ei
de Trup al lui Hristos
• - Hristos nu suferă divizare în trupul Său: ( I
Corinteni 1, 10-13)
 I Corinteni 1, 10-13
• “Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului
nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să
nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi
în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere. Căci,
fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe
mi-a venit ştire că la voi sunt certuri; Şi spun
aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui
Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui
Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!”
• Text de referinţă: Arh. Iustin Popovici, Dogmatica, t. IV,
L’eglise comme mystere du Christ, p. 181.
•
• „După cum în Hristos nu sunt mai multe trupuri, tot aşa nu
pot fi în El mai multe Biserici. În fiinţa ei divino-umană
Biserica este una şi unică, tot aşa cum Hristos, Dumnezeu-
Omul, este Unul şi unic. De aceea, divizarea ori scindarea
Bisericii este ontologic imposibilă. N-a existat niciodată
divizare a Bisericii şi nici nu poate fi. Dar au fost şi vor fi
căderi în afara Bisericii, mlădiţe uscate, rupte din Viaţa
divino-umană veşnic vie care este Hristos. Din Biserica cea
una şi nedespărţită, de-a lungul vremii s-au rupt şi au
căzut eretici şi schismatici, care au încetat astfel să mai fie
mădulare ale Bisericii şi părţi din trupul ei divino-uman”.
• I.2. Unitatea Bisericii este dată de Sfântul Duh

• Functia unificatoare a Duhului!

 I Corinteni 12, 4-13
•
• Text de referinţă: I Corinteni 12, 4-13:
•
• 4.
• Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
• 5.
• Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
• 6.
• Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
• 7.
• Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
• 8.
• Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh,
cuvântul cunoştinţei.
• 9.
• Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
• 10.
• Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de
limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
• 11.
• Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum
voieşte.
• 12.
• Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe
fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
 I Corinteni 12, 4013
• “Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi,
ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie
robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat”.
• I.3. Unitatea Bisericii este dată de unitatea de
credinţă şi de tradiţie:

• Text de referinţă: Sfântul Irineu, Contra

ereziilor, I, 10, 2. ( a se vedea Larchet, p. 31).
• I. 4. Unitatea de slujire, de vieţuire şi unitatea
aceleiaşi Liturghii
•
• Text de referinţă: Sfântul Ioan Gură de Aur,
Omilii la Evrei, XVII, 3 (a se vedea Larchet, p.
35)
II. Sfinţenia Bisericii
II.1. Sfinţenia Bisericii este dată de faptul că este Trup al lui Hristos,
Care este un Trup sfânt.

II.2. Biserica este sfântă şi pentru că este loc de sfinţire a creştinilor

şi (ATENŢIE!!!!,) condiţia însăşi a acestei sfinţiri!

II. 3. Biserica este sfântă pentru că ne oferă sfintele Taine

II. 4. Biserica este sfântă pentru că este comuniune a sfinţilor

II. 5. Sfinţenia Bisericii nu înseamnă că toţi membrii ei sunt sfinţi!!!

• Prezenţa oamenilor păcătoşi în sânul Bisericii
nu ştirbeşte cu nimic sfinţenia pe care o are
dintru început.

• II. 6. „Sfintele Sfinţilor” = răspundem „Unul

[este] Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos.
III. Catolicitatea Bisericii
• Etimologie: καθ' όλον– conform întregului
• III.1 Biserica are vocaţia şi misiunea de a se
întinde în întreaga lume, de a aduna în sânul ei
oameni „din tot neamul şi seminţiile şi poparele
şi limbile” (Apocalipsa 7, 9), până când
„Dumnezeu va fi totul în toate”.
•
• Atentie!!!!
• Catolicitatea nu se limitează însă doar la
spaţialitate, la geografie. Este o catolicitate a
calităţii.
• Apostolul Pavel, arăta că orice deosebire
dintre noi, de fire, de neam, ori rang, e
desfiinţată, pentru că noi toţi în Hristos ne-
am botezat şi formăm împreună cu El un
trup. Text de referinţă:
• I Corinteni 12, 13: „Pentru că într-un Duh ne-
am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup,
fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la
un Duh ne-am adăpat”.
• III.2. Ultima poruncă dată de Mântuitorul:
„Drept aceea, mergând, învăţaţi toate
neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi
al Fiului şi al Sfântului Duh”.
• III. 3. Catolicitatea Bisericii se înţelege la
Cincizecime (când se împart limbile şi
apostolii încep să grăiască în graiurile
tuturor).
• III. 4. Sfântul Ignatie Teoforul: „Unde este
Iisus Hristos, acolo este Biserica”.
• III.5. „Se sfârâmă şi se împarte Mielul lui
Dumnezeu, Cel Ce se sfărâmă şi nu se
desparte, Cel ce se mănâncă şi niciodată nu
se sfinţeşte, ci pe cei care se împărtăşesc îi
sfinţeşte”.
• III.6. Catolicitatea Bisericii reiese şi din
integralitatea şi integritatea mărturisirii de
credinţă.
• Text de referinţă: „Biserica se numeşte
catolică pentru că învăţătura ei este
neştirbită şi desxvârşită: dă toate învăţăturile
trebuincioase omului ca să cunoască atât cele
văzute, cât şi cele nevăzute, cele cereşti şi
cele pământeşti”.
IV. Apostolicitatea Bisericii
• IV. 1. Fundamentul apostolic al Bisericii
• Text de referinţă: „Voi sunteţi casnici ai lui
Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia Apostolilor”
(Efeseni 2, 20).
• IV.2. Succesiunea apostolică
• Text de referinţă: „Succesiunea episcopală nu reprezintă o singură linie
dreaptă, un lanţ; ea este mai curând o reţea de linii care urcă până la
colegiul apostolic. Pentru că fiecare episcop este uns pentru slujirea sa de
mai mulţi episcopi în numele întregului episcopat, iar cei care-l ung nu
acţionează în calitatea lor de episcopi locali, ci întocmai ca un colegiu care
reprezintă întreaga Biserica, inclusiv poporul credincios. De aceea, de
regulă, numai episcopii aflaţi în scaun sunt cei care ung episcopi.
Succesiunea apostolică nu constituie un sistem aparte şi închis, ci este în
permanentă legătură cu trupul viu (al Bisericii), episcopii acţionând ca
reprezentanţi ai unor Biserici locale, şi aceste Biserici, adică întreaga
Biserica, acţionează prin ei. De aceea hirotoniile teoretice – adică fără o
titulatură precisă, fără acordarea unui scaun sau a unei turme anume –
sunt în mod expres interzise. După cum sunt interzise şu hirotoniile făcute
în mod secret” ( George Florovsky, La Sainte Eglise universelle, pp. 37-38).
• Text de referinţă: „Cei ce s-au lepădat de
Biserică n-au mai avut harul Duhului Sfânt
peste ei, căci a lipsit comunicarea Lui prin
întreruperea succesiunii. Cei care s-au rupt de
Biserică au devenit mireni şi n-au mai avut nici
puterea de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu
putea da altora harul Duhului de la care ei au
căzut”. Canonul I al Sfântului Vasile cel Mare.
• IV.3. Apostolicitatea Bisericii este strâns
legată de caracterul misionar al Bisericii
• apostol = αποστέλλω = trimit
• Text de referinţă: “Am luat har şi apostolie,
ca să aduc, în numele Său, la ascultarea
credinţei toate neamurile” (Romani 1, 5)
• IV.3.1. Preoţii sunt împuterniciţi şi reprezentanţi
ai episcopului. Ei nu sunt numai subordonaţii lui
şi datori cu ascultatrea, dar rămân necontenit
uniţi cu El. Misiunea lor nu se face oricum, ci în
numele şi cu ascultarea episcopului. De aceea,
când episcopul se afl în vizită pastorală într-o
parohie, el îşi reia slujirea care-i aparţine în
principiu şi face tot ce în mod obişnuit face
preotul: săvârşeşte Liturghia, potrivit canoanelor
e dator să predice şi să dea el însuşi Sfânta
Împărtăşanie.
• https://www.youtube.com/watch?v=_YXg-
HisZ7E&feature=youtu.be