 Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii

naţionale, în preajma Revoluţiei de la 1848. Perioada se

caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu
trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare
socială şi naţionala.
 Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu
fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se
desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a
mai bine de un secol şi jumătate, si totodata, pentru literatura
romana inseamna epoca de modernizare, de afirmare a
romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor.
 În integritatea sa, fenomenul este „o sinteză a principalelor
orientări din gândirea vremii‖ (Paul Cornea), căci s-a
manifestat atât în filozofie, economie politică, teorie
literară, cât şi în istoriografie, sociologie şi lingvistică. Cu
toate că perioada 1830-1860 este una de tranziţie de la vechi la
nou, în spaţiul românesc se produc evenimente care implică
transformări notorii: de la renunţarea la vestimentaţia şi
obiceiurile orientale, anacronice şi improprii, la declanşarea
unor importante campanii de civilizare şi culturalizare.
"Paşoptismul înseamnă pentru noi astăzi foarte multe lucruri:
mesianism cultural şi revoluţionar, spirit critic, deschidere spre
Occident şi lupta pentru impunerea unui specific naţional,
conştiinţă civică şi patriotică, obsesia integrării în civilizaţie,
conştiinţa pioneratului în mai toate domeniile vieţii, o retorică
fără precedent a urgenţei, a acţiunii, a entuziasmului şi a
trezirii din letargie"
 Etapa de tranzitie de la perioada pasoptista la epoca Junimii
- reprezentanti: Nicolae Filimon ("Ciocoii vechi si noi" (1863)),
Alexandru Odobescu (nuvelele istorice "Doamna Cheajna",
"Mihnea Voda cel Rau"), Bogdan Petriceicu Hasdeu.
IV Perioada junimista sau a marilor clasici (1860 - sfarsitul
sec al XIX-lea)
- in 1864 este infiintata societatea Junimea, al carui mentor
este Titu Maiorescu.Junimistii editeaza si o revista,
"Convorbiri literare", condusa de Iacob Negruzzi.In aceasta
revista vor publica cei mai importanti scriitori ai vremii: Mihai
Eminescu, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Ion Creanga.Ei au pus
bazele literaturii romane moderne si de aceea au fost numiti
si marii clasici.
 “…administraţia rusă consideră cu bunăvoinţă cererea de apariţie a unor
gazete, deoarece e interesată să popularizeze desfăşurarea cu succes a
operaţiilor militare din Balcani şi în genere vrea să cîştige simpatia
opiniei luminate. Aprobarea e însă condiţionată de respectarea unei triple
ortodoxii : politică, religioasă şi morală. „Cred — spune reprezentantul
administraţiei ţariste, Mircovici, în răspunsul adresat lui Asachi — că
trebuie să vă pun în vedere să acordaţi întotdeauna religiei cea mai mare
veneraţie, guvernului, respectul ce-i e cuvenit, şi să nu vă permiteţi nici
cea mai neînsemnată abatere de la legile privitoare la moravuri şi
decenţă". Apar astfel la 1829, în Muntenia, Curierul românesc (8 aprilie),
iar în Moldova, buletinul Novitale de la armie (6, 10 şi 17 mai), urmat de
Albina românească (1 iunie).”
 “Sub conducerea lui Hellade şi Asachi, cel dinţii — imaginativ, tumultuos,
instabil, cel de-al doilea — stăpînit, sever, inflexibil, amîndoi însă
întreprinzători şi pragmatici, capabili sa stimuleze pe alţii şi să se
multiplice spre a răspunde tuturor solicitărilor, cele două gazete
traversează dificultăţile începutului : indigenţă condiţiilor tehnice (hîrtie
de proastă calitate, tiparul înecat, litera neelegantă), greutatea procurării
materialului, numărul redus al cititorilor “
 “Mai sensibil la efluviile vremii decît omologul său din
Moldova, Curierul contribuie încă din primii ani de apariţie*
la polarizarea vieţii intelectuale şi suscită numeroase
vocaţii.”
 “Incorsetat de obligaţia publicării de ştiri externe şi mate-
rial oficial (dări de seamă despre şedinţele Obşteştii
Adunări, relaţii asupra călătoriilor de inspecţie întreprinse
de Kiselef, avize şi adrese ale administraţiei etc), Curierul nu
are cum să acorde literaturii spaţiul necesar. De aceea,
Heliade chibzuieşte încă din 1830 scoaterea unei publicaţii
hebdomadare, intitulată Adaos literal.”
 “De notat că revista îşi propune să difuzeze „ideile şi
cugetările tuturor românilor", ceea ce înseamnă că Heliade
precede cu un deceniu Dacia literară în formularea concep-
tului de cultură naţională.”
 “Prin Gazeta Teatrului Naţional (1835—1836) şi Curierul de
ambe-sexz (1837—1847), Heliade păşeşte şi mai hotărît în
modernitate, îndeosebi Curierul de ambe-sexe poate fi
socotit o publicaţie de caracter romantic.”
 “In 1835, Albina nu mai publică nimic literar, iar
de la 30 iunie 1835 pînă la 3 ianuarie 1837 îşi înceteaz
apariţia.
 După reluarea activităţii Albinei, Asachi simte insa
nevoia unui supliment dedicat în întregime literaturii.
El înfiinţează, Ia 14 martie 1837, Alăuta româneasca,
din care apar 8 numere pînă la 3 februarie 1838 şi
alte 5 între 1 iulie—1 septembrie 1838, acestea din
urmă sub conducerea lui M. Kogălniceanu, proaspăt
întors de la studii de peste hotare. Atît prima serie a
Alăutei, cît şi cea de-a doua demonstrează că
romantismul era în Moldova tot atît de prezent în
atmosfera intelectuala ca şi în Ţara Românească,
întîrzierea ivirii sale fiind cauzată de factori
contingenţi, nu permanenţi, în speţă, de lipsa mij-
loacelor publicitare.”
 Dacia literară este revista apărută pe 30
ianuarie 1840 la Iaşi, sub redacţia
luiMihail Kogălniceanu, din care au aparut
numai trei numere:
 Numarul 1
 Scene istorice din cronicile Moldaviei (text:
Costache Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanul),
 Scene pitoreşti din obiceiurile poporului(M. K
ogălniceanu, Nou chip de a face curte),
 Alegeri din alte foi romanesti (texte reproduse
din „Foaie pentru minte, inimă si literature”,
“Curierul romanesc” si “Albina romaneasca”)
 Telegraful Daciei (ştiri culturale)
 Numarul 2
 Scene pitoreşti din obiceiurileMoldaviei (studi
ul lui C. Negruzzi, Cîntece populare
ale Moldaviei),
 Literatură străină (fragmente din jurnalul de
călătorie in Banat, Valahia si Moldova de D.
A. Damidoff, samblean al imparatului Rusiei,
cu prezentare si comentarii ale lui M.
Kogalniceanu),
Poezie (Cavalerul C. Stamate, A.Donici),
Alegere din alte foi româneşti („Arhiva
românească”, „Curierul romanesc”)
 Critica
 Telegraful Daciei;
 Numarul 3
 Scene contemporane (C. Negruzzi, O
alergare de cai),
 Suvenire din Italia
(VasileAlecsandri, Buchetiera de la
Florenţa),
 Literatură străină (continuare Damidoff),
 Poezie(Grigore Alexandrescu), Alegeri din
alte foi româneşti („Mercur”, „Curierul
românesc”,„Albina românească”),
Telegraful Daciei.
 În primul număr al revistei, sub titlul Introducţie, M.
Kogălniceanu, publică un articol – program care
sintetizează în patru puncte idealurile literare ale
scriitorilor paşoptişti.
 Planul fauririi revistei
 „Albina este prea moldovenească, Curierul, cu dreptate poate,
nu prea ne bagă în seamă, Foaia inimii, din pricina unor
greutăţi deosebite, nu este în putinţă de a avea împărtăşire de
înaintirile intelectuale ce se fac în ambele principaturi. O
foaie dar, care, părăsind politica, s-ar îndeletnici numai cu
literatura naţională, o foaie care, făcând abnegaţie de loc, ar fi
numai o foaie românească şi prin urmare, s-ar îndeletnici cu
producţiile româneşti, fie din orice parte a Daciei, numai să fie
bune, această foaie zic ar împlini o mare lipsă în literatura
noastră. O asemenea foaie ne vom sili ca să fie Dacia literară.
I. „Foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturii româneşti
în care, ca într-o oglindă, se vor vedea scriitori moldoveni,
munteni, ardeleni, bănăţeni, bucovineni, fieştecare cu ideile sale,
cu limba sa, cu tipul său.”
II. „Critica noastră va fi nepărtinitoare: vom critica cartea, iar nu
persoana. Vrăjmaşi ai arbitrarului, nu vom fi arbitrari în
judecăţile noastre literare. […] În sfârşit, ţelul nostru este
realizarea dorinţei ca românii să aibă o limbă şi literatură
comună pentru toţi.”
III. „Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că
omoară în noi duhul naţional. […] Traducţiile nu fac o literatură.
[…] Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre
ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de
pitoreşti şi de poetice, pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi
de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm
de la alte naţii.”
 . Revista săptămânală de cultură, apărută la
Iaşi între 9 ianuarie şi 29 octombrie 1844,sub
redacţia lui Mihail Kogalniceanu, Vasile
Alecsandri, Ion Ghica şi Petre Balş.
 Primul număr, în care se publică articolul
program,este
interzis de cenzură, de aceea revista continuă
să apară sub titlul „Foaie ştiinţifică şi
literară”. Propăşirea continuă ideile „Daciei
literare” pe plan literar şi cultural, venind în
sprijinul militantismului revolutionar al
epocii.
 Articolul - program subliniază ideea unei reviste care
trebuie să se ocupe mai puţin de treburile politice
”dinafară şi dinăutru” şi mai mult de „adevăratele
materiale şi intelectuale ale
românilor”, care să limiteze ca şi „Dacia literară”, mania
traducerilor, „izgonind oricetraduceri din scrieri străine,
care neavând niciun interes pozitiv pentru noi nu ne pot
îmbogăţi literatura”. În revistă vor fi promovate numai
„compuneri originale româneşti”, ştiintifice şi îndeosebi
literare „tot felul de articole originale, proza şi poezie,
viata celor mai cunoscuţi autori, traduceri şi extrase din
cărţile publicate în ţări străine, bucăţi umoristice şi, în
sfârşit, critica şi înştiinţarea tuturor scrierilor noi
româneşti”. „Tendinţa de căpetenie” a revistei este
”îndemnul şi răspandirea cunoştinţilor şi
literaturii naţionale”.
 Perioada pașoptistă ia amploare o dată cu revoluția din
anul 1848, având ca obiective socio-politice
modernizarea societății românești, independența
politică, libertatea națională, unirea provinciilor române,
fiind un curent mai ales cultural, impregnat de idei
iluministe.
 Patriotismul puternic, alături de tendințele de dezvoltare
social-politică, proiecte culturale de anvergură,
reorganizarea sistemului de învățământ, asimilarea
modelului de civilizație francez, definesc o generație, cea
a anului 1848, care a avut un rol esențial în procesul de
modernizare a societății românești.
 Începuturile presei datează din anul 1829, rolul
publicațiilor fiind nu atât informative, cât educative.
Prin ideologia propusă, ele reprezintă și o „platformă” de
idei, un spațiu de manifestare pentru intelectualii
provinciilor românești.
 Pașoptiștii în ciuda romantismului exalat pe care îl
preferă în literatură și a vizionarismului, sunt
oameni foarte pragmatici, adaptați la schimbările
rapide ale prezentului. Cu toate acestea, nu uită
trecutul națiunii lor, subiect pentru o întreagă
literatură, dar nici de viitorul utopic. Creația
artistică, subordonată unui proiect comun al
intelectualilor de atunci: eliberarea și unitatea
națională, racordarea operelor la trecut și
recuperarea tradițiilor folclorice, ambele – idealuri
romantice, arta ca factor educativ, utilul având
prioritate în fața esteticului, așa cum interesul
social va sta înaintea celui subiectiv, personal, sunt
câteva dintre aspectele esențiale ale literaturii
pașoptiste.
 Perioada pașoptistă reprezintă de asemenea și un
mesianism cultural și revoluționar, spirit critic,
deschidere spre Occident și lupta pentru impunerea
unui specific național, conștiință civică și patriotică,
o retorică a entuziasmului și a trezirii la viață
 De asemenea, un alt personaj important
al acestei perioade este Mihail
Kogălniceanu, scriitor, îndrumător
cultural și om politic, fiind cunoscut
pentru activitățile sale de modernizare a
României.
 Perioada pașoptistă marchează, pe lângă
începutul literaturii noastre moderne, și
un impact asupra societății românești ale
acelor vremuri, având ca obiective
libertatea națională, independența
politică, modernizarea învățământului și
proiecte culturale importante.
 In literatura romana “Momentul 1848”
reprezinta momentul fundamentarii literaturii
nationale prin orientarea oferita de revista
“Dacia literara” care a lansat un curent si a
format generatia cunoscuta sub numele:
“generatia scriitorilor pasoptisti”
 Perioada premergatoare revolutiei de la 1848 a
insemnat inceputul poeziei noastre romantice.
 Reprezentanti
Vasile Alecsandrii, Grigore Alexandrescu, Alecu
Russo, Costache Negruzzi, Ion Heliade
Radulescu, V. Carlova, D. Bolintineanu, Nicolae
Balcescu.
 In cadrul curentului national popular de la "Dacia
Literara", se afirma primii nostri scriitori moderni. .
Ei asimilează rapid manifestul romantismului
francez şi aplică principiile acestuia.
 -au cultivat teme şi motive romantice, au ales
istoria ca sursă de inspiraţie pentru o lirică a
patriotismului ardent şi natura - coordonată a
sufletului românesc
 -au valorificat literatura populară şi mitologiile
orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creaţie,
aspiraţia spre absolut, spiritul rebel şi contestatar
sunt câteva trăsături ale scriitorilor paşoptişti.
 Literatura paşoptistă se dezvoltă sub semnul
romantismului european şi parcurge un drum
sinuos. După literatura anilor 1825-1830, care
abundă în adaptări după autorii străini, în special
francezi, e de remarcat sincronismul dintre
manifestul romantismului francez (Prefaţa la drama
Cromwell, de Victor Hugo, în 1827) şi articolul-
program Introducţie, publicat de Kogălniceanu în
1840. Scriitorii români ai epocii asimilează rapid
manifestul romantismului francez şi aplică principiile
acestuia, cu particularităţile curentului naţional-
popular de la revista Dacia literară.
 Proza (genul epic)
 A.Proza istorică
 Costache Negruzzi – Alexandru Lăpuşneanul
 Nicolae Bălcescu – Românii sub Mihai voievod Viteazul
 Alecu Russo – Cântarea României
 B. Proza memorialistică
 Vasile Alecsandri – O plimbare la munţi, Călătorie în Africa
 C. Proza satirică
 Vasile Alecsandri – Balta Albă

 Poezia (genul liric)
 Poezia de meditaţie pe teme romantice
 Grigore Alexandrescu – Anul 1840
 Poezia istorică
 Dimitrie Bolintineanu – Mama lui Ştefan cel Mare
 C. Poezia naturii
 Vasile Alecsandri – Malul Siretului
 D.Poezia satirică
 Grigore Alexandrescu – Satiră. Duhului meu
 E. Poezia de dragoste
 Ion Heliade Rădulescu - Zburătorul
 Proza în perioada paşoptistă Prima parte a perioadei
paşoptiste înregistrează o serie de opere în proză care însă
apar izolate şi nu toate semnificative: abia după 1840 şi
imediat după revoluţie, îşi scriu operele fundamentale prozatorii
de primă mărime: C. Negruzzi, Al. Russo, V. Alecsandri şi N.
Bălcescu. Cea mai frapantă trăsătură a prozei în epoca
paşoptistă este caracterul memorialistic, lipsa invenţiei pure, a
ficţiunii: aflată la început de drum, proza românească pune,
înainte de orice, faptul trăit; am putea vorbi chiar de o anumită
pornire – comună tuturor prozatorilor epocii – de a respinge
invenţia. A doua trăsătură globală a prozei paşoptiste o
constituie importanţa pe care continuă să o aibă retorismul,
moştenirea oratorică a perioadei clasice şi a culturii din secolele
precedente. Proza largă, în care fraza se afla construită pe
tiparul perioadei clasice şi în care scriitorul caută să provoace
efecte retorice, a înflorit mai cu seama în Muntenia şi în
Transilvania.
COSTACHE NEGRUZZI Ales, în 1837, deputat de Iaşi în Obşteasca
obişnuită adunare, instituită de Regulamentul Organic, apoi ca
funcţionar superior, şi ca director al teatrului (alături de Mihail
Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri), se arată pătruns de idei liberale şi
doritor de progres. În 1840 este ales primar al oraşului Iaşi. În chiar
numărul 1 al Daciei literare apare nuvela istorică. Nuvela Alexandru
Lăpuşneanul de C. Negruzzi este prima nuvelă istorică din literatura
română, nuvela ilustrează două dintre cele patru idei formulate de
Mihail Kogălniceanu, conducătorul revistei, în articolul-program
întitulat Introducţie, care constituie şi manifestul literar al
romantismului românesc: - promovarea unei literaturi originale; -
inspiraţia din istoria naţională face parte din comitetul de direcţie al
Teatrului Naţional din Iaşi, alături de Kogălniceanu şi de Alecsandri.
Negruzzi scoate revista Săptămâna. Ia parte la mişcarea din 1848 şi
mult timp rămâne retras din afacerile statului.
 Opere
 Cum am invatat românesti(1837)
 Zoe(1837)
 Regale Poloniei si Domnul Moldaviei(1839)
 Un poet necunoscut (1839)
 Cantec vechi(1843)
 Pacatele tineretelor(1857) +alte anecdote istorice in versuri, articole,
impresii de calatorie si piese de teatru.
Nicolae Bălcescu sufletul revoluţiei de la 1848
 (n. 29 iunie 1819, Bucureşti - d. 29 noiembrie 1852,
Palermo, Italia), istoric, scriitor, om politic, lider al mişcării
revoluţionare de la 1848 în Ţara Românească. Exponent al
generaţiei paşoptiste, Bălcescu s-a numărat printre fondatorii
societăţii secrete „Frăţia” şi „Societăţii studenţilor români” de
la Paris, prin intermediul cărora a promovat ideile liberale
moderne de organizare a statului. Opera sa, „Românii supt
Mihai-Voevod Viteazul”, publicată postum, este una dintre
operele ilustrative pentru ideologia naţională a secolului al
XIX-lea prin conturarea mitului unităţii naţionale înfăptuite
de voievoul Mihai Viteazul.
 Opere
 Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Principatului
Valahiei şi până acum, 1844
 Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, 1845
 Despre starea socială a muncitorilor plugari în Principatele
Române în deosebite timpuri, 1846
 Drepturile românilor către Înalta Poartă, 1848
 Despre împroprietărirea ţăranilor, 1850
 Mersul revoluţiei în istoria românilor, 1850
 Reforma socială a românilor, 1850
 Poezia paşoptistă este o poezie socială, adaptată la momentul
istoric şi chiar politic, conformă cu idealurile de libertate şi
unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. Atunci se
afirmă cu putere spiritul naţional, încrederea în valorile
tradiţionale, populare, în istoria, natura şi folclorul românesc,
care devin atunci, alături de evenimentele social-politice ale
momentului, teme predilecte ale poeţilor. Ceea ce îi uneşte pe
scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare,
care se constituie în adevărate manifeste pentru împlinirea
unităţii şi independenţii naţionale, pentru dreptate socială. Din
punct de vedere compoziţional, operele scriitorilor paşoptişti
împletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu
preromantismul, de unde a rezultat şi o mare varietate de
specii literare: ode, elegii, meditaţii, epistole, satire, fabule,
pasteluri, idile, sonete, balade. Ideea naţională poate fi
considerată nucleul tematical poeziei paşoptiste, nuanţată sub
forma ataşamentului la valorile poporului, ale pamântului şi ale
tradiţiilor româneşti
 VASILE ALECSANDRI Vasile Alecsandri fost un poet, folclorist,
om politic, ministru, diplomat, academician român, membru
fondator al Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii
dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi
apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. A fost
unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova,
redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. Negri “Dorinţele
partidei naţionale din Moldova”, principalul manifest al
revoluţionarilor moldoveni. În 1854 – Apare sub conducerea sa
“România literară”, revistă la care au colaborat moldovenii C.
Negruzzi, M.Kogălniceanu, Al. Russo, dar şi muntenii Gr.
Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.
 Publicate intre 1868-1869 in "Convorbiri literare" si apoi in
volum in 1875,pastelurile reprezinta partea cea mai organica a
poeziei lui Alecsandri. Dinamism si claritate,geometrie clasica a
voiziunii,simplitatea si armonia proportiilor,desenul esentializat
valideaza ideea unui clasicism asumat,daca nu am tine cont de
faptul ca desenul e,uneori,tulburat de ispita melancoliei,insotita
de unele motive romantice.
 GRIGORE ALEXANDRESCU S-a născut la Târgovişte, în
anul 1810. Învaţă greaca şi franceza. Ajuns la Bucureşti,
este elev la pensionul Sfântul Sava. Heliade îi va publica
prima poezie “Miezul nopţii’’ în “Curierul Românesc”. O
vreme, a fost ofiţer, dar a demisionat (1837). Din pricina
unor scrieri ( ,,Anul 1840’’ şi „Lebăda şi puii corbului”)
este întemniţat. Este ultimul fabulist autentic din
literatura română, lăsându-ne peste 40 de fabule, în care
adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităţilor
(,,Câinele şi caţelul‘’, ,,Boul şi viţelul‘’, ,,Dreptatea
leului‘’). Cum se întamplă de obicei, în literatura
paşoptistă elementele romantice şi clasice se împletesc.
Cele romantice sunt: sursa de inspiraţie (istoria naţionlă),
tema( lupta pentru independenţa poporului), motive
specifice, folosirea arhaismelor şi a regionalismelor
(,,pântre”, ,,dezvăleşte”, ,,martur”). Elementele clasice
constau în echilibrul şi armonia compoziţionate precum şi
în stilul aforistic.
 În perioada paşoptistă se afirmă primii noştri scriitori moderni
în cadrul curentului naţional popular, “Dacia literară”.
 Apărând ideea de originalitate în literatură, mentorul
generaţiei paşoptiste dezvolta în acelaşi timp şi spiritual critic,
exercitând, în acest fel, o influenţă hotărâtoare asupra
fizionomiei culturii româneşti de la mijlocul secolului trecut.
“Critica noastră – spunea Mihail Kogălniceanu – va fi
nepărtinitoare: vom critica cartea, iar nu persoana”. În perioada
paşoptistă învăţământul, presa, teatrul, literatura, stiinţele
cunosc o dezvoltare fără precedent şi iau fiinţă societăţi
culturale şi ştiinţifice, creşte numărul revistelor şi al altor
periodice, al cărţilor tipărite în tiraje mari, se formează un
public cititor, se organizează biblioteci de literatură beletristică,
se înfiinţează o viaţă artistică specific românească, bazată pe
tradiţia populară, i-a amploare mişcarea de culturalizare a
maselor.
 G. Calinescu, Istoria Literaturii romane de
la origni pana in prezent
 Paul Cornea, Originile Romantismului
Romanesc
 Nicolae Manolescu, Istoria critica a
literaturii romane
 Mihai Zamfir, Scurta istorie. Panorama
alternativa a literaturii romane, vol. 1
 Serban Cioculescu, Vladimir Streinu,
Tudor Vianu, Istoria literaturii romane
moderne