DIPLOMAŢIE

PUBLICĂ ŞI
COMUNICARE
CU MASS-MEDIA
Diplomaţia publică- noţiuni introductive
Diplomaţia publică a fost utilizată de către
guvernul Statelor Unite ale Americii încă din
primul război mondial, însă termenul a fost
folosit pentru prima dată abia în anul 1965 de
către diplomatul american Edmund Gullion,
pentru a descrie procesul prin care actorii
internaţionali încercau să îşi realizeze obiectivele
de politică externă prin interacţiunea cu
publicuri din ţări străine. Astăzi, diplomaţia
publică este unul dintre cele mai importante
concepte de comunicare politică.
 DIPLOMAŢIA PUBLICĂ

Este un domeniu al relațiilor internaționale

• constă în acțiunile de politică externă realizate prin comunicarea la
nivel instituțional cu opinia publică, internă și externă

Se concentrează asupra metodelor prin care statul

comunică opiniei publice și societății
• este explicată prin influențarea atitudinilor și percepțiilor
publicului larg, intern sau extern, cu privire la deciderea,
executarea și explicarea acțiunilor de politică externă
Diplomaţia publică- CINE?

guverne

indivizi mass-mediaO.N.G-uri
Diplomaţia publică- CUM?
Nicholas J. Cull a împărţit practicile diplomaţiei publice în cinci categorii:

ADVOCACY – activitatea
ASCULTARE – activitatea de
de promovare a unei politici
culegere de informaţii despre
speciale sau a unei idei prin
opinia publicului din străinatate
comunicare internaţională

DIPLOMAŢIA
DIPLOMATIE CULTURALĂ SCHIMBURILOR
– activitatea de promovare a ACADEMICE – activitatea
propriei culturi în străinătate de schimburi de studenţi cu
alte ţări

TRANSMISIE INTERNAŢIONALĂ –
activitatea de interacţiune cu publicul din
străinătate, prin intermediul televiziunii,
radioului şi a internetului
Diplomaţia publică- CE?
Elaborarea mesajelor pe care o ţară
doreşte să le prezinte în afara graniţelor
proprii

Analiza şi înţelegerea modurilor în care

mesajul este interpretat de diverse
societăţi şi dezvoltarea instrumentelor de
ascultare şi conversaţie, ca şi instrumente
de persuasiune
DIPLOMAŢIA COMUNICAREA
publică publică

Se referă strict la
Se referă la diverse
domeniul cultural
domenii de
şi domeniul
activitate
ştiinţific

Deciziile sunt Se propun idei sau

oficiale soluţii posibile
 “Atunci când reuşeşti să-i faci pe
alţii să admire idealurile tale şi să
dorească ceea ce doreşti şi tu….
Seducţia este întotdeauna mai
eficientă decât coerciţia şi multe
valori precum democraţia,
drepturile omului şi oportunităţile
individuale sunt profund atractive.”
Jozef Batora
 CE PRESUPUNE
DIPLOMAŢIA PUBLICĂ MEDIATĂ?

În general vorbind, diplomația publică mediată

se referă la încercările guvernamentale de a
influența modul în care politicile sale externe
sunt încadrate în mass-media la nivel mondial.
PE CE ESTE CENTRATĂ DIPLOMAŢIA
PUBLICĂ ROMÂNEASCĂ?
Abordarea de soft power al lui Joseph Nye

Această abordare se bazează pe presupunerea că

națiunile pot câștiga inimile oamenilor din întreaga
lume și mințile cetățenilor străini (atractivitatea culturii
sale, a valorilor politice și a politicii externe).
 LIMITE…
Diplomația publică românească este limitată de:
● accentul prea mare pus pe interacțiunea dintre
cetățeni prin intermediul programelor de schimb;
● de refuzul de a dezvolta o strategie cuprinzătoare de
diplomație publică mediată.
 OPORTUNITĂŢI...

Din moment ce majoritatea oamenilor află

despre aspecte de politică externă din mass-
media și nu prin propria experiență,
promovarea cu succes a unor subiecte în
media este cheia câștigării unei opinii publice
favorabile la nivel mondial.
 PUNCTE SLABE...
Influența mass-media la nivel mondial asupra opiniei
publice este de necontestat. Cu toate acestea,
România nu utilizează în prezent transmisiunile
internaționale ca o parte integrantă a unei strategii
globale de diplomație publică.
 Alte state folosesc în mod activ
canalele de radiodifuziune să
prezinte și să interpreteze cultura
altor state, valorile sale politice și
politicile, în funcție de propriile
interese politice.

Răspândirea tehnologiei de
transmitere prin satelit a pornit o
competiție internațională între
națiuni pe definirea și construirea
agendei media pentru acoperirea
evenimentelor internaționale.
Puterea unui stat în secolul XXI
nu mai este măsurată doar din
punct de vedere militar și
economic, deoarece comunicarea
în masă a devenit un factor
esențial.
Oficialii responsabili de diplomație publică au
alocat sume considerabile pentru o varietate de
programe de tipul soft power, cum ar fi
schimburile culturale și academice, sprijin
economic și pentru dezvoltare, precum și
cursuri.
 PUNCTE FORTE...
România speră să își promoveze puterea soft prin intermediul programelor de
schimburi academice și culturale. Așadar, fără o strategie cuprinzătoare pentru
diplomație publică mediată, România permite ca reputația lor globală să fie
definită de către alții.
De asemenea, schimburile academice și culturale pot juca un rol important în
interacțiunea cu oamenii de pe întreg globul. Având în vedere constrângerile
bugetare și realitățile actuale ale comunicării internaționale, este momentul pentru
a susține abordarea diplomației publice mediate.
 PROGRAME DESFĂȘURATE DE
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
ÎN ANUL 2015
EXEMPLE DE BUNE PRACTICI

•60 de ani de apartenenţă a României la ONU

•Anul european al dezvoltării în România
•SUA, 135 de ani de relaţii diplomatice
•Chile, 90 de ani de relaţii diplomatice în documente
•Dialoguri@MAE
•Conferinţa Internaţională “Abordări regionale ale conceptului
securităţii energetice”
•135 de ani de relaţii diplomatice cu Regatul Belgiei
•135 de ani de relaţii diplomatice cu Republica Elenă
•135 de ani de relaţii diplomatice cu Ţările de Jos
•135 de ani de relaţii diplomatice cu Regatul Unit al Marii Britanii
şi al Irlandei de Nord
•135 de ani de relaţii diplomatice cu Republica Franceză
•135 de ani de relaţii diplomatice cu Republica Federală Germania
 Bibliografie:
•http://www.cadranpolitic.ro/
•http://digitaldiplomacy.ro/concepte/diplomatia-
publica/
•http://www.mae.ro/taxonomy/term/364/2
•http://www.academia.edu/3201446/Diplomatia_Publica
_-_Elemente_si_Definitie
•Jozef Batora Public diplomacy in small and medium-
sized countries: Norway and Canada., 2005