Sunteți pe pagina 1din 22

PROIECT GIMNASTICA

Leziunea de menisc, operata.

SUCIU VALENTINA MARIA


R.R.M.S.F., anul 2, gr. 22
Meniscul- localizare, rol
În „Probleme de pataologie ale genunchiului”, autorii Şişiroi
şi Voinea, susţin că articulaţia genunchiului este cea mai mare
articulaţie a corpului omenesc, de tip condilian-trohleară. Suprafaţa
articulară a genunchiului este de aproximativ 30 cm., contactul
dintre femur şi tibie făcându-se pe o suprafaţă de 4,5 cm. pentru
compartimentul medial şi 2,9 cm. pentru compartimentul
lateral.Este articulaţia cea mai solicitată, protejarea ei de către
părţile moi fiind redusă. În interiorul acestei articulaţii, mai exact
între condilii femurali şi platourile tibiale, se regăsesc două
formaţiuni fibrocartilaginoase denumite meniscuri articulare.
Meniscurile îndeplinesc rolul de amortizare a şocurilor, la nivelul
genunchiului, împiendicâns astfel oscilaţiile articulare în plan lateral.
În mişcarea de flexie, din articulatia genunchiului, meniscurile se
deplasează dinainte-înapoi, extermităţile posterioare apropiindu-se, iar la
mişcarea de extensie deplasarea este inversă dinspre înapoi spre înainte,
meniscurile depărtându-se uşor unul de celălalt. În afara acestor mişcări,
meniscurile se deplasează concomitent cu platoul tibial, iar în mişcările de
rotaţie internă şi externă se deplasează dinainte-înapoi, dinăuntru-înafara
şi invers producându-se astfel o puternică tensiune asupra acestora.
Meniscurile se deteriorează în timp, odată cu vârsta, neprezentând
vase de sânge acestea nu se pot vindeca. Când sunt lezate, se mişcă
anormal în interiorul articulaţiei, putând duce chiar la blocarea acesteia.
Mişcările meniscurilor în flexie şi extensie reprezintă un act
necesar pentru menţinerea funcţionării corecte a articulaţiei genunchiului.
Dacă aceste mişcări sunt executate energic şi incorect, există riscul ca
meniscurile să fie prinse şi strivite între condili şi glene, acest lucru
conducând la producerea leziunilor meniscale.
Ruptura de menisc- generalităţi, incidenţă, etiologie, evoluţie, prognostic.
Ruptura de menisc reprezintă o leziune întâlnită în interiorul articulaţiei
genunchiului, datorată de obicei unei mişcări de torsiune, care în cele mai multe
cazuri este efectuată cu piciorul aşezat pe toată talpa şi cu genunchiul parţial
flectat sau se mai poate datora răsucirilor, fandărilor, mersului pe o suprafaţă
denivelată, ridicarea greutăţilor din poziţia stând pe vine. Ruptura de menisc se
vindecă foarte rar, zona periferică fiind cea care prezintă vase de sânge. Ea
poartă denumirea de porţiune roşie şi reprezintă aproximativ 2% din menisc.
Cea mai mare parte a meniscului ţine de porţiunea albă, o zonă în care nu ajung
nutrienţi şi nici substanţe cu rol în reconstrucţie. Gravitatea unei rupturi depinde
de localizare şi de extensie.
Factorii care pot duce la favorizarea rupturilor de menisc sunt reprezentaţi
de: instabilitatea genunchiului, ruptura veche de ligament colateral sau
încrucişat, hipotrofia cvadricepsului, genum varum sau genum valgum.
Pentru clasificarea corectă a unei leziuni de menisc, este necesar punerea
unui diagnostic corect, care se poate stabilii în urma unui examen de R.M.N.sau
se mai poat recomnada imaginile artroscopice, care are un nivel mai ridicat de
precizie.
Rupturile meniscale se pot diagnostica după urmatoarele simptome: durere de-a
lungul interlinului articular, tumefiere articulară, blocaj articular, atrofierea
cvadricepsului, senzaţia de „scăpare” a genunchiului (apare de obicei la leziunea
cornului posterior), durere iradiată în spaţiul popiliteu, hidartroză recidivantă, impotenţă
funcţională, instabilitatea la nivelul articulaţiei genunchiului.

„Simptomatologia rupturii de menisc variază adeseori. Nu există terminaţii nervoase


la nivelul meniscului, iar durerea este datorată tumefierii şi leziunii ţesuturilor
înconjurătoare.
La o leziune tipică uşoară a meniscului, poate există o durere uşoara şi iniţial o
tumefiere. După câteva zile apare progresiv artrita genunchiului. La ruptura tipică
moderată a meniscului, pacientul simte o durere în partea laterală sau centrală a
genunchiului. Tumefierea creşte progresiv în 2–3 zile iar mişcarea de flexie la nivelul
genunchiului este limitată. La ruptura severă, bucăţile din meniscul rupt se pot disloca şi
ajung în spaţiul articular, ceea ce duce la situaţia numită "genunchiul blocat". În
articulaţie poate să apară sangerare, iar genunchiul se tumefiază imediat dupa injurie.
O importanţă crescută în recuperearea funcţiilor genunchiului o
reprezintă programul recuperator, care trebuie atent condus de către un
kinetoterapuet, acesta fiind foarte intens şi complex, structurat pe etape în
decursul unei perioade de timp, fiind adaptat stilului de viaţă al pacientului.
Kinetoterapeutul urmărește structura programului alcătuit pentru o cât
mai bună recuperare atât a mobilităţii articulare cât şi a tonuslui muscular la
nivelul membrului afectat. Se poate intervenii pe parcursul şedinţelor de
kinetoterapie, în cazul în care se constată că un anumit exerciţiu nu are efectele
aşteptate sau când pacientul nu este capabil să execute corect anumite mişcări,
se intervine pentru corectarea acestora.
Comunicare cu pacientul trebuie să fie una permanentă pe tot parcursul
şedinţelor de kinetoterapie, în acest fel îi sunt aduse la cunoştinţă beneficiile
fiecărei mişcări executate, pacientul la rândul său putăndu-şi exprima
curiozitatea în ceea ce priveşte tratamentul urmat dar şi incomoditatea sau
durerea apărută în momentul executării unui exerciţiu.
Comicare defectuoasă între kinetotrapeut şi pacient poate perclita
evoluţia pozitivă a tratementului urmat.
Program kintic:
1.P.I. Decubit dorsal, pe saltea,
T1,T3,T5, T7 -contracții izomterice ale cvadricepsului și fesierilor. Se menține
contracția timp de 30 de secunde.
T2, T4, T6, T8- relaxare
Se fac 10 repetări cu pauză 10 secunde între ele.
2.P.I Șezând pe saltea, sprijin spre înapoi pe mâini,
T1, T3, T5, T7 flexia plantară din articulatia gleznelor,
T2, T4, T6, T8 flexia dorsală din articulația gleznelor
Se execută 15 repetări.
3. P.I Decubit dorsal, pe saltea, membrul sănătos flexat din articulația
genunchiului, cu sprijin pe talpă, brațele pe lângă corp, membrul afectat întins T1, T3,
T5. T7 flexie din articulația coxofemurală, până când piciorul ajunge perpedicular pe
sol,
T2, T4, T6, T8 revinire cu piciorul pe saltea.
Se executa 15 repetari.
4. P.I Decubit dorsal, pe saltea, membrele inferioare întinse, ridicate la 45 de grade.
T1 abductii ale membrelor la 45 de grade,
T2 adductii ale membrelor inferioare,
T3 un membru executa flexie din articulatia coxofemurala, celalalt executa extensie,
T4 idem T3 dar membrele executa miscarea inversa.
Se executa 2 serii a cate 10 repetari.
5. P.I Culcat costal pe partea stângă, membrul sănătos flexat, coapsa și gamba sunt
în contact cu salteaua, sprijin pe antebrațul stâng și pe palma dreaptă,
T1 abducția membrului afectat,
T2 revenire,
T3 adductii ale membrului afectat,
T4 revenire,
T5 flexie din articulatia coxofemurala,
T6 revenire
T7 extensie din articulatia coxofemurala
T8 revenire.
2 serii x 10 repetări.
6. P.I Decubit dorsal, pe saltea, membrul sănătos flexat din
articulația genunchiului, cu sprijin pe talpă, brațele pe lângă corp,
membrul afectat întins T1, T3 se efectuează circumductii pe parcursul
flexiei din articulația coxofemurală, spre partea dreapta.
T2, T4 se efectueaza circumductii din articulatia coxofemurala spre partea
satnga.
2 serii x 10 repetări.
7. Șezând pe un scaun, cu spatele drept, membrul afectat în sprijin
pe o un rulou, execută rularea acesteia pe sol,
T1, T3 rulare spre inainte, menținând genunchiul în poziție de flexie
maximă timp de 5 secunde,
T2, T4 spre inapoi.
2 serii x 10 repetări
8. P.I Ortostatism, cu fața la scara fixă apucat de treapta de la nivelul umerilor,
sprijin pe membrul sănătos,
T1, T3, T5, T7membrul afectat efectuează flexia gambei pe coapsă, până la limita
durerii.
T2, T4, T6, T8 revenire in PI
2 serii x 15 repetări.
9. P.I. Decubit dorsal, pe saltea, membrul sănătos flexat din articulația
genunchiului, cu sprijin pe talpă, călcâiul membrului afecatat în sprijin pe o minge,
T1, T3 presiuni cu calcaiul membrului afectat pe minge- menținerea poziției 30 de
secunde cu efectuarea contracțiilor izometrice ale cvadricepsului.
T2, T4
2 serii x 10 repetări cu pauză 15 secunde între ele
10.Ortostatism cu fața la scara fixă, apucat cu mâinile de treapta de la nivelul
umerilor,
T1, T3 ridicări pe vârfuri, cu mentinerea pozitiei timp de 10 secunde,
T2, T4 revenire in PI
2 serii x 15 repetări.


11. P.I. Ortostatism, apucat de barele paralele,
T1 flexie din articulația coxofemurală.
T2 revenire in PI
T3 extensie din articulatia coxofemurala
T4 revenire in PI
2 serii x 15 repetări.
12. P.I. Ortostatism, cu fața la barele paralele, apucat de o bara,
T1, T3, T5, T7 așezarea pe scaun mentinand contactul cu solul pe toata suprafata tapilor
T2.T4, T6, T8 ridicarea de pe scaun. 2 serii x 15 repetări
13. P.I Ortostatism, bratele de solduri apucat
T1 fandare laterala inalta spre stanga
T2 revenire in PI
T3 fandare laterala inalta spre dreapta
T4 revenire in PI
14.P.I Decubit dorsal, membrul sănătos flexat în sprijin pe talpă, banda
elastica prinsă în mâini și la nivelul tălpii,
T1, T3 flexie din articulațiile genunchiului și coxofemurală a membrului
afectat.
T2,T4 extensie din articulatia genunchiului si coxofemurala
2 serii x 20 repetări
15. P.I Ortostatism, cu fața la scara fixă, banda elastică prinsă de ultima treaptă și de articulația
gleznei membrului afectat,
T1 extensie din articulatia coxofemurala
T2 revenire in PI
T3 abductie din articulatia coxofemurala
T4 revenire in PI
T5 adductie din articulatia coxofemurala
T6 revenire in PI
T7 extensie din articulatia coxofemurala
T8 revenire in PI
16. P.I Decubit dorsal pe saltea, membrele inferioare întinse prind mingea Bobath
între articulațiile gleznelor.
T1, T3 Ridicarea mingii la 45 de grade,
T2, T4 revenire fără a lua contact cu solul.
2 serii x 15 repetări.
17. P.I. Atârnat la scara fixă, membrele inferioare cu greutăți la
nivelul articulațiilor gleznelor,
T1, T3 efectuează tripla flexie.
T2, T4 revenire in PI,
2 serii x 15 repetări.
18. P.I Sprijin cu spatele pe perete,
T1, T3 genunchii flexați la 90 de grade, tălpile pe sol, menținerea poziției 40
De T2, T4 revenire in PI
5 repetări.
19. P.I Așezat pe mingea Bobath, picioarele prinse la o treaptă a scării fixe,
T1, T3, T5, T5, T7 flexie din articulația genunchilor, rulând mingea pe sol.
T2, T4, T6, T8 extensii di articulatia genunchilor,
2 serii x 25 repetări.
20. P.I Șezând la marginea patului, membrele inferioare fiind flexate cu o
minge la nivelul articulației gleznelor,
T1, T3 extensi a membrelor inferioare , menținând poziția timp de 10 secunde,
T2, T4 revinire in poziția inițială.
2 serii x 10 repetări.
21. P.I ortostatism cu fata spre banca de gimnastica
T1 punerea membrului stanga pe banca
T2 revenire in PI
T3 punerea membrului drept pe banca
T4 revenire in PI.
15 repetari.
22.P.I ortostatism, cu banca de gimnastica intre glezne
T1 punerea piciorului stang pe banca,
T2 punerea piciorului drept de banca,
T3 revenire in PI cu piciorul stang,
T4 revenire in PI cu piciorul drept.
RECOMANDĂRI
Programul de recuperarea trebuie urmat pas cu pas, fără a forța
recuperarea. Pacientul trebuie supravegheat și corectat în
momentul în care execută o mișcare incorectă sau dacă acuză
dureri mari pe timpul ședințelor.
După fiecare ședință de kinetoterapie, este bine a se aplica
(măcar în primele săptămâni) local gheață, pe un prosop și
menținerea acesteia timp de 10-15 minute.
Pacientul nu trebuie să forțeze articulația sau să aplice presiuni
mari asupra ei. Trebuie să poarte încălțăminte adecvată și comodă.
Este bine ca pacientul să urmeze recuperarea și acasă cu
frecvență, dar și exercițiile învățate în bazin.