UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

CLUJ-NAPOCA

SISTEMUL RESPIRATOR

ENACRACHI GEORGE-IULIAN
FOTEA ANDRADA
 Patologia sistemului respirator
reprezintă una dintre cele mai importante
cauze de morbiditate și mortalitate la
animale, cât și o cauză majoră a
pierderilor economice.

În asemenea situații, medicul

veterinar este solicitat frecvent pentru a
diagnostica, trata și a implementa măsuri
de profilaxie în vederea reducerii
impactului bolilor cu această distribuție.

La animalele de companie bolile

sistemului respirator sunt de asemenea
comune și chiar dacă au o importanță
economică scăzută, ele reprezintă un
procent semnificativ din patologia
veterinară.
Principalele patologii ale sistemului respirator
1 Anomalii congenitale:
Imperforarea nazofaringiană,palatoschizis,agenezie pulmonară,hipoplazie pulmonară etc
2 Distrofii:
Metaplazie scvamoasă ,amiloidoza nazală,icter,hemosideroză,antracoză etc
3 Tulburări de circulație:
Congestie activă/pasivă,edem,hemoragii, trombembolii.etc
4 Infecțiile/Infestațiile:
Microbii, toxinele pot avea acces în tractul respirator prin următoarele căi:
Aerogenă- cea mai comună cale de transmitere a infecțiilor respiratorii la animalele
domestice.
Hematogenă- întalnită cel mai des în septicemii.
Calea directă- în anumite situații, organismele patogene pot ajunge la pleură și pulmon prin
plăgi deschise, sau direct prin ruptura esofagului sau perforarea diafragmului.
Factori:
Bacterii:ex:Pasterurella spp,Mycoplasma spp,Corynebacterium ș.a
Virusuri:ex:Influența,PI-3,Pneumovirus,Herpesvirus ecvin,PRRS
Fungi:ex:Aspergillus fumigatus,Mucor spp.
Paraziți:Dyctiocaulus,Metastrongylus etc
Acestea producând diverse afectiuni precum: rinite, sinuzite, faringite, faringite, traheite,
bronșite, bronșiolite, pneumonii
Afecțiuni ale pungilor guturale:empiem,micoză etc
 PNEUMONIA GRANULOMATOASĂ
PARAZITARĂ FELINĂ
 Aelurostrongylus abstrusus, cunoscut sub numele de
"vierme pulmonar felin", este un parazit care apare la pisici
oriunde se găsesc gazdele necesare intermediare – melcii.
 Poate provoca boli respiratorii cronice cu tuse și scădere în
greutate și, uneori, dispnee și moarte severă, în special
dacă există infecții secundare bacteriene. Leziunile
macroscopice sunt reprezentate de noduli multifocali,
chihlimbarici, subpleurali de până la 1 cm în diametru pe
plămâni. La incizie, acești noduli granulomatoși conțin de
obicei ouă, larve și exudat turbid, vâscos.
 Din punct de vedere microscopic, paraziții, ouăle și larvele
lor se găsesc în bronhiole și alveole, unde provoacă
bronșiolită catarală, hiperplazia glandelor din submucoasă
și ulterior alveolită granulomatoasă, fibroză alveolară și
hiperplazie fibromusculară.
 În timpul examinării de rutină a pulmonilor, este destul de frecventă găsirea hiperplaziei
fibromusculare în bronhiole și arteriole la pisicile clinic sănătoase.
 S-a afirmat în trecut că această hiperplazie fibromusculară a fost o sechelă pe termen
lung a infecției subclinice cu Aelurostrongylus abstrusus. Cu toate acestea, patogeneza și
semnificația hiperplaziei fibromusculare pulmonare la pisicile sănătoase rămâne incertă.
Toxoplasma gondi, Paragonimus kellicotti și Dirofilaria immitis pot afecta de asemenea
pisicile.
TERAPIE
 Fenbendazol
Mecanism – se leagă de tubulină, o proteină structurală frecvent utilizată de paraziți intestinali utilizați
pentru a absorbi glucoza. Această întrerupere împiedică capacitatea parazitului de a produce energie,
paralizând parazitul până când acesta moare sau este expulzat de la animal
Indicații – carnivore, cabaline, rumegătoare, suine; nematode, cestode, protozoare
Farmacocinetică – absorbție parțială în urma administrării orale; Se metabolizează în ficat la
oxfendazol; oxfendazolul devine parțial redus înapoi la fenbendazol în ficat și rumen. De asemenea,
fenbendazolul în sine este un metabolit activ al unui alt medicament antihelmintic, febantel.
Contraindicații – interzisă administrarea la caii care intră în consum uman
Efecte adverse – rar, la câini și pisici poate apărea voma; reacții la antigenul eliberat de paraziți
Toxicitate – improbabil, IT – 100 ; păsări și reptile – supresia măduvei osoase, necroză intestinală
Interacțiuni – cu salicilanilide (dibromsalan )și niclosamide când sunt co-administrate induc avort la
bovine și exitus la ovine
 Doxiciclină
Mecanism – se leagă reversibil de subunitățle ribozomale 30S (inhibă formarea proteinelor) și 50S
(alterează membrana citoplasmatică)
Indicații – antiprotozoar (prevenirea malariei), antibacterian (spectru larg), antihelmintic (microfilarii)
Farmacocinetică – biodisponibilitate foarte crescută; răspândit în toate țesuturile și secrețiile
organismului; se leagă de proteinele plasmatice în procent de 75-86% la câine, 93% la bovine și suine;
T1/2 10-12h; eliminare (metabolit inactiv) prin fecale pe cale non-biliară 75%, urină <25%; bilă <5%
Contraindicații – prima parte a gestației (afectează scheletul fătului); cabaline (aritmii cardiace, șoc)
Efecte adverse – greață, vomă, strictură esofagiană (pisică), la administrarea I.V. (bolus)– aritmii
cardiace (chelatează ionii de calciu)
Toxicitate – hepato-toxic, emeză severă, diaree severă
Interacțiuni –produse pe bază de fier, aluminiu,bicarbonat de bodiu, bismut, caolin, pectină – reduc
absorbția doxiciclinei; peniciline, aminoglicozide, cefalosporine – le reduce proprietățile bactericide;
digoxin – crește biodisponibilitatea, risc de supradoză; anticoagulante – reduce activitatea
protrombinei plasmatice; scade necesarul de insulină la pacienții cu diabet zaharat; teofilină –
agravează efectele adverse lla nivelul tractului gastro-intestinal; amplifică efectele nefrotoxice ale
metoxifluranului.
 EDEM PULMONAR
 Edemul pulmonar se traduce ca o afecțiune reprezentată de invadarea
spațiului alveolar de către plasma sanguină, datorată cel mai adesea
creșterii tensiunii la nivelul circulației mici.

 Aceasta poate fi datorată unei proaste funcționări a inimii, unui puseu de

hipertensiune arterială sistemică sau unei hipervolemii. Mult mai rar,
edemul pulmonar poate fi consecința unei alterări a permeabilității
capilarelor pulmonare de către agenții infecțioși (virusul gripei, unele
bacterii) sau toxici.

 Edemul inflamator se realizează mai rar, în urma alterării endoteliului ori

al pneumocitelor de tip I, datorat cel mai adesea mediatorilor inflamației

 Clinic, EPA se manifestă prin dispnee, tuse productivă, mucoase palide și

reci, tahipnee, transpirație, nări în trompetă, respirație șuierătoare și
senzație de sufocare.
TERAPIE
 Furosemid
Mecanism – reduce absorbția electroliților în porțiunea ascendentă a ansei lui Henle, reduce
reabsorbția Na și Cl și crește excreția K și afectează direct transportul electroliților în tubul proximal
Indicații – folosit ca diuretic la toate speciile, iar la animale mici mai este folosit în tratamentul
cardiomiopatiei congestive, edemului pulmonar, nefropatie hipercalciurică, uremie, ca terapie
adiacentă în hiperkalemie și ocazional ca agent antihipertensiv.
Farmacocinetică – câini- biodisponibilitatea orală este de 77% cu T1/2-1 oră
Contraindicații – contraindicat la pacienții anurici/oligurici sau cu boli renale. Se recomandă cu
atenție la pacienții cu dezechilibre hidroelectrolitice și diabet!
Efecte adverse – poate induce dezechilibre hidroelectrolitice, azotemie prerenală. HIPONATREMIA
(cea mai mare grijă), alături de hipokalemie, hipomagnezemie și hipocalcemie.
Toxicitate – s-a înregistrat efect ototoxic la animalele de companie cu doze ce depășesc 22mg/kg
administrat Iv, alături de discomfort intestinal și apatie
Interacțiuni – efectele sinergic cu teofilina, aminoglicozide, corticosteroizii ( corticotropină,
amfotericina B) cresc șansa de apariție a hipocalemiei
 N-acetilcisteină
Mecanism – reduce vâscozitatea secrețiilor purulente sau nu și facilitează eliminarea lor
prin tuse, aspirație și drenajul postural. Gruparea sulfhidril liberă reduce legăturile
disulfidice din mucoproteine la un ph bazic. Nu are efect pe țesut viu sau fibrină.
Indicații – folosit ca agent mucolitic în afecțiuni atât pulmonare cât și oftalmologice.
Folosit în tratamentul intoxicației cu acetaminofen.
Farmacocinetică – oral: absorbit în intestin
nebulizare: implicat în reacția sulfhidril-disulfid
-medicamentul absorbit este convertit în cisteină și metabolizat la nivel hepatic
Contraindicații – pacienți cu afecțiuni ce produc bronho-spasm
Efecte adverse – oral: greață, vomă, urticarie
nebulizare: în caz de hipersensibilitate apare bronhoconstricție, iritație
traheală
Toxicitate – câine: DL50: 1g/kg per os sau 700mg/kg i.v.
Interacțiuni – cărbunele medicinal anihilează efectul de antidot în intoxicația cu
acetaminofen
 BRONȘITĂ ALERGICĂ FELINĂ (ASTM BRONȘIC)
 BAF-ul este un sindrom care apare la pisicile de toate vârstele caracterizat
prin episoade recurente de bronhoconstricție, tuse și dispnee

 Patogeneza nu este pe deplin elucidată, dar se presupune că

hipersensibilitatea de tip I este responsabilă. Astfel, părul de pisică( de la altă
pisică), fumul de țigară, praful, polenul, proteine parazitare și multe alte
proteine au fost declarate ca posibili alergeni.

 Biopsiile bronhiale de la aceste pisici au demonstrat o inflamație moderată

caracterizată de edem al mucoasei și infiltrat leucocitar abundent,
predominant eozinofile.

 În cazurile cronice, netratate, bronhoconstricția și mucusul în exces duc la

hiperplazia musculaturii netede care va obstrua bronhiile și bronhiolele și mai
tare.

 Un sindrom asemănător este astmul canin, dar nu este la fel de bine

caracterizat ca cel felin, fiind mult mai rar.
TERAPIE
 Prednisolon
(deltahidrocortizon, metacortandralona)
Mecanism –glucocorticoid sintetic, puțin solubil în apă și alcool.
Indicații - endocrine, articulare (artrită), boli de colagen (lupus), stări alergice, boli respiratorii (astm),
boli ale pielii (pemfigus, dermatite alergice), hematologice (trombocitopenii), neoplazii ale SN,
gastrointestinale (colita ulcerativă), oculare si renale (sindrom nefrotic).
Contraindicații –în general contraindicat în infecții fungice, trombocitopenii idiopatice; poate induce
parturiția la animale mari, în stadiile avansate de gestație.
Efecte adverse – apar în urma administrărilor de lungă durată și se manifestă prin simptomele
hiperadrenocorticismului (PU, PD, obezitate, alopecie, vomă, diaree, pancreatită..)
Toxicitate – abuzul atât acut cât și cronic duce la potențarea efectelor de mai sus
Interacțiuni – Amphotericina B, furosemid, thiazide (hipokalemie), insulin (doza de insulină necesară
crește), fenobarbital, rifampin (cresc metabolismul glucocorticoizilor), ciclosporine (scade
metabolismul ambelor substanțe), mitotan (alterează metabolismul corticoizilor); vaccinurile cu virusuri
vii atenuate(scade răspunsul imun), antiinflamatoare nesteroidiene (administrarea celor două deodată,
crește riscul de apariție a ulcerului gastric), estrogeni (potențează efectul glucocorticoizilor).
 Ciproheptadina
Mecanism –nu blochează eliberea histaminei, insă intră în competiție pentru receptorii H1 cu
histamina de pe celulele efectoare
- activitate anti-serotoninică și blochează canalele de Ca
Indicații – la pisici este folosit ca stimulant al apetitului, ASTM felin și prurit
- la câini nu este atât de eficace, dar poate fi folosit in terapia adjunctivă în sindromul Cushing
Farmacocinetică – 99% metabolizat în ficat, metaboliții fiind excretați exclusiv prin urină
Contraindicații – hipertrofie prostatică, obstrucția gâtului vezical urinar, insuficiență cardiacă,
glaucom. Nu se cunoaște dacă traversează bariera transplacentară sau dacă pătrunde în lapte, însă s-
au înregistrat diverse efecte adverse la descendenți
Efecte adverse – depresie SNC (sedație), pisicile suferă de o stare paradoxală de agitație, efect anti-
colinergic, caii au o depresie ușoară, anorexie și letargie
Toxicitate –nu există antidot specific, se recomandă spălături gastrice
Interacțiuni – sinergie (intensifică efectul anti-colinergic) cu barbituricele, furazolidon, împreună cu
TSH-ul crește nivelul de amilază și PRL din sânge
Vă mulțumim pentru atenție!