Sunteți pe pagina 1din 10

*

Ocimum basilicum L.
Cuprins:
1. Descrierea busuiocului
2. Istoricul plantei
3. Etimologie
4. Răspândire
5. Compoziţia chimică a busuiocului
6. Recoltarea
7. Condiţionarea
8. Păstrarea-conservarea busuiocului
9. Ambalare-marcare-depozitare
10. Proprietăţile busuiocului
11. Utilizări
12. Studiu de caz
* Descrierea busuiocului
Busuiocul (Ocimum basilicum) este
o plantă din genul Ocimum, familia
Lamiaceae. Este o plantă ierboasă
originară din India.
* Descrierea busuiocului
-areun gust asemănător cu al
anasonului având un miros
puternic, dulceag-înțepător.
* Istoricul busuiocului
Busuiocul este o plantă originară din India, cunoscută de milenii pentru
virtuţile sale terapeutice, fiind considerat încă din vechime drept o iarbă
sacră.
Din India, busuiocul s-a răspândit rapid în Asia şi Egipt, fiind folosit şi
în procesul de mumificare, deoarece egiptenii i-au descoperit foarte
devreme proprietăţile antibacteriene şi rolul său în conservare.
* Compoziţia chimică a busuiocului
Busuiocul, are un conținut mare de: Mg, P, Fe, Ca, vitamina A,
vitamin C, grupul vitaminic B, este o sursă bogată de uleiuri
volatile (linalool, eugenol, camfor, eucaliptol, anetol, taninuri).
Conţinutul de ulei volatil în herba este de 0,04-0,7% sau de la 0,2
până la 1% ulei volatil şi alţi constituenţi.

În 100 g herbă uscată, s-a determinat un conţinut de ulei volatil de


0,28-0,38 ml identificând 20 de componente, principale fiind
metilchavicolul (33,76%) şi linalolul (24,76%), urmate de α-pinen,
camfen, β-pinen, limonen, ocimen, etc.
* Compoziţia chimică a busuiocului
Diferitele varietăți de busuioc au arome diferite datorită
faptului că planta conține un număr variabil de uleiuri
esenţiale, care sunt combinate în diferite proporții pentru
diferite soiuri.
Varietatea de busuioc Aromă Ulei esenţial
Dulce cuişoare eugenol
Lămâios, limă lămâie citral
Albastru african camforată Camfor , camfen
Licorice anason anetol
* Proprietăţile busuiocului
Compuşii din părţile aeriene au efect antiseptic intestinal, carminativ,
stimulent al digestiei şi expectorant, la tratarea astmului bronşic, tusei
convulsive etc.

S-a constatat că uleiul volatil de busuioc are

acţiune antibacteriană şi antimicotică.

Alte proprietăţi ale busuiocului: adaptogen,

antidepresiv, antioxidant,

antiviral, diuretic, galactagog si

imunomodulator.
* Utilizări- industria alimentară
-frunzele și semințele -aromatizant în preparate din carne și pentru
diferite băuturi, supe-creme de legume, sosuri

-în bucătăria românească este folosit și la prepararea murăturilor.

Preparatul cel mai faimos cu busuioc este sosul

„pesto alla genovese”, sos care de obicei se foloseşte

la condimentarea pastelor, dar se poate mânca şi întins

pe pâine. Acest sos pe lângă busuioc mai are în

componenţă ulei de măsline şi seminţe de pin.


* Utilizările busuiocului
 În medicină
-tratarea asmului bronșic și a tusei convulsive, stimulează
pofta de mâncare și alină durerea de cap, afecțiuni
digestive, anorexie, diaree, ca tonifiant al sistemului
nervos.
 În industria cosmetică şi a parfumurilor
-în prepararea cremelor și a unguentelor recomandate
pentru exzeme, micoze, dermatoze și răni deschise,
acnee.
Uleiul volatil din flori de busuioc este folosit în
masajoterapie pentru proprietățile sale carminative.
 Obiect utilizat în realizarea slujbelor religioase
Busuiocul uscat este folosit in slujbele religioase.

S-ar putea să vă placă și