Specificaţia de Bluetooth a fost formulată pentru prima dată

de Sven Mattisson şi Jaap Haartsen, din Suedia, la divizia mobilă

Ericsson.
În 1994 Ericsson a iniţiat un proiect pentru studiul unei
interfeţe radio cu consum redus şi cost minim, menită să
înlocuiască cablurile dintre telefoanele mobile şi accesoriile
acestora.
Documentaţia Bluetooth este de tip “open specification” şi
este disponibilă tuturor, larg răspândită şi acceptată, fabricanţii
având dreptul de autor asupra produselor lor la baza cărora stă
această specificaţie.
• Sistemul nucleului (core) bluetooth constă în emiţătorul-transmiţătorul în
frecvenţă radio (RF), banda de bază şi stiva de protocoale.

• Bluetooth utilizează tehnologia trecerii de la un canal de comunicaţie la alt

canal de comunicaţie într-un spectru de bandă apropiat de banda de origine,
tehnologie cunoscută sub denumirea de frequency-hopping spread spectrum.

• Sunt disponibile 79 de canale a câte 1MHz, iar după fiecare transmisie sau
recepţie de date dispozitivul comută către un nou canal.

• Modelul comutării de canal poate fi adaptat astfel încât să excludă

intervale de frecvenţă care pot interfera cu alte dispozitive.
Schema tehnologiei Bluetooth
Scenarii de conectare cu Bluetooth
 Elementele constituente ale stivei (protocoale,
niveluri, aplicaţii) sunt împărţite din punct de vedere
logic în trei grupuri:

 Grupul protcoalelor de transport

 Grupul protocoalelor de mijloc (middleware)
 Grupul aplicaţiilor
Stiva de protocoale Bluetooth
 Tehnologia Bluetooth a pus accent, încă de la începuturi,
pe securitate în timpul conectării dispozitivelor.
 Există trei moduri de relizare a securităţii pentru accesul
Bluetooth între două dispozitive:
 Modul 1 – Insecur;
 Modul 2 – Securitate intărită la nivelul serviciului;
 Modul 3 – Securitate întărită la nivelul legăturii.
 Serviciile au trei niveluri de securitate:
 servicii care solicită autorizare şi autentificare;
 servicii care solicită doar autentificare;
 servicii care sunt deschise către toate dispozitivele.
 Modulaţia - tipul GFSK (Gaussian frequency shift
keying).
 Puterea la emisie :
 Sensibilitatea receptorului - Nivelul de sensibilitate al
unui receptor Bluetooth este definit ca nivelul unui
semnal de intrare pentru care se atinge o rată a erorilor pe
bit (BER) de 0,1%. Cerinţa este ca această rată să fie
atinsă pentru un nivel de –70dBm sau chiar mai scăzut.
 Toleranţele pentru frecvenţele radio:
Se remarcă aici două probleme:
• acurateţea frecvenţei iniţiale (frecvenţa centrală, stabilită
înaintea transmiterii oricărei informaţii) - abaterea admisă
în acest caz este de ± 75 KHz.
• abaterea admisă pentru frecvenţele centrale la care se
transmit efectiv pachetele de informaţie.
 Adresa de dispozitiv Bluetooth (BD_ADDR) - adresă
pe 48 de biţi, unică pentru fiecare dispozitiv
Bluetooth , unicitatea fiind garantată de către o
autoritate însărcinată cu asignarea acestor adrese.
 Ceasul Bluetooth - ceas pe 28 de biţi, frecvenţa
ceasului este 3,2 KHz. Ceasul de sistem al masterului
determină faza secvenţei de salt al frecvenţei şi
stabileşte temporizarea (timing).