Medicina Preventiva

MEDICINA PREVENTIVA
2014
Medicina preventiva
 Principalul rol al Asociaţiei Veterinare Mondiale (WVA), care
reprezintă medicina veterinară în toate aspectele ei la nivel
mondial, este promovarea sănătăţii animale respectiv umane
şi a bunăstării printr-o utilizare durabilă şi umană a
animalelor (WWA, 2009).
 În mod similar, Colegiul European de Sănătate Publică (ECVPH)
are ca scop principal îmbunătăţirea şi promovarea bunăstării
şi sănătăţii animalelor prin punerea la dispoziţie a
cunoştinţelor de specialitate din medicina umană şi industria
alimentară în beneficiul animalelor (ECVPH, 2009).
 În esenţă, scopurile declarate ale ambelor organizaţii internaţionale
reflectă motto-ul latin hominum animaliumque saluti (pentru
sănătatea şi bunăstarea omului şi a animalelor)..
Medicina preventiva
 clinicienii specializaţi pe animale de
companie se confruntă în mod inerent cu
proprietarii animalelor, care au de cele mai
multe ori o legătură emoţională puternică cu
animalele lor,
 medicii specializaţi pe animalele de interes
economic sunt în contact cu proprietari care
au în vedere mai mult problemele legate de
profit şi consecinţele pentru siguranţa
consumatorilor de produse de origine
animală.
Medicina preventiva
 Idea unei medicini preventive apare pentru prima
dată în “Tratamente” și în “Tratamentul Bolilor
Acute“, în care Hippocrate discută influența unor
factori ca:
- vârsta, regimul alimentar, modul de viață și
clima asupra stării de sănătate.
 medicina veterinara modernă va deveni din ce in ce
mai mult preventivă, îndreptându-se spre o
medicină a animalului sănătos, fără să neglijeze
nicidecum marile ei obligaţii terapeutice, de a
vindeca şi recupera pacientul bolnav.
 Viitorul apartine prevenirii bolilor !
Medicina preventiva
 inca de la 1853, potrivit Legiuirii pentru intinderea asezamintelor
sanitare s-au organizat cursuri privind boalele epidemice
 pe parcursul
- evolutiei societatii romanesti ,
- a conturarii cerintei sociale fata de sanatatea
animalelor
- preocuparile pentru bolile transmisibile ale
animalelor,
- in mod particular a celor cu etiologie microbiana,
au reprezentat o constanta, pe care o regasim ca atare, in
publicatii de-a lungul timpului.
 in 1855, doctorul Vasile Lucaci scrie pentru uzul elevilor sai
Manualul de epidemicile boale ale dobitoacelor, iar in urmatorii
douazeci de ani a publicat alte lucrari de referinta dedicate
domeniului veterinar.
Medicina preventiva
 in anii de evolutie ai invatamintului veterinar studiul
bolilor transmisibile a devenit un domeniu
exhaustiv, realizindu-se in cadrul mai multor
discipline, dintre care Bolile infectioase si medicina
preventiva,
 prin impactul economic, social si asupra sanatatii
publice reperezinta cea mai importanta componenta
a educatiei veterinare,
 facind obiectul reglementarilor legislative in planul
educatiei veterinare si al politicilor sanitar-
veterinare in plan national si international, precum
si obiectul monitorizarii si raportarii in plan
international.
Medicina preventiva
2
Medicina preventiva
 Chiar şi în secolul al XXI-lea, apar noi agenţi patogeni, cum ar fi cei responsabili de
sindromul respirator acut sever (SRAS) şi de gripa aviară.
 bolile cu caracter epidemic, precum holera şi frigurile galbene, îşi fac din nou apariţia.
 Atunci când apare un agent patogen – având în vedere viteza şi volumul traficului şi
comerţului internaţional – acesta se poate răspândi cu repeziciune în întreaga
lume, dând naştere unei noi pandemii.
 grupuri de mare risc lucrătorii :

- care intră în contact cu - animale infectate
- aerosoli, pulberi sau
- suprafeţe contaminate cu secreţiile acestora
- implicaţi în comerţul mondial

- cei care vin în contact cu persoane infectate, cum ar fi:
-- personalul medical
- membrii echipajelor avioanelor, vapoarelor etc.
Medicina preventiva
 In medicina veterinara preventiva aplicam deja mijloace
eficiente inca din primele momente ale conceperii vietii:
monta si gestatie corespunzatoare.
 Dupa fatare puii primesc o ingrijire anume, pentru ca
viitoarea fiinta sa se dezvolte eficient.
 Amintim de bolile renale la motani, de bolile
metabolice la caini si pisici. ( Obezitate, diabet).
 Medicina interna veterinara urmareste prevenirea
bolilor degenerative grave: boli cardiovasculare,
reumatism si afectiuni osteoarticulare inflamatorii
degenerative, etc).
 profilaxia prin vaccinare eficienta.
 Nu in ultimul rand abordam de pe principii preventive
notiunile de nutritie si metabolism.
Medicina preventiva
 In medicina veterinara a animalelor de
companie, elementele de medicina preventiva
aplicate la timp, dau rezultate formidabile.
 Sa nu uitam ca un caine traieste in medie 11-16
ani iar o pisica 12-18 ani.
 Perioada nu este lunga, comparativ cu viata
omului, iar daca aplicam aceste principii la timp,
ferim animalul nostru de companie de boli
grave si stari patologice complexe, ce necesita
tratamente lungi,si genereaza un prognostic
negativ, in timp.
Medicina preventiva
 Tot mai multe Spitale si dispensare veterinare ofera si incurajeaza
medicina preventiva prin utilizarea unor programe speciale de
screening general pentru cainii adulti si pentru seniori.
 Animalele de companie se confrunta din ce in ce mai des cu boli
cronice sau forme de cancer.
 Cu cat este diagnosticata mai timpuriu o afectiune si este aplicat un
plan de tratament, cu atat mai eficient si rapid va fi rezultatul.
 Aceste programe recomanda:
- examinarea de doua ori pe an de catre un medic veterinar, in
scopul de a detecta orice modificari sau boli la animalele de
companie pe masura ce imbatranesc.
 un examen clinic,
 alte teste de diagnostic (examenele de laborator: hematologice,
serologice, examenul de laborator al urinei, examenul fecalelor,
radiografiile) sunt adesea recomandate in cazul in care se detecteaza
o problema.
Medicina preventiva
Scopul:
- factorii naturali de mediu şi raporturile dintre aceştia şi

organismul animal;
- căile şi mijloacele de asigurare a condiţiilor optime de
creşterea şi exploatarea animalelor;
- regulile de igienă generală şi specială
- asigurarea bunăstării,
- apărarea sănătăţii,
- creşterea şi exploatarea animalelor;
- relaţia cu ştiinţa bunăstării animalelor şi medicina
preventivă;
- prevenirea zoonozelor;
- protecţia mediului;
Medicina preventiva
Factorii naturali de mediu şi raporturile dintre aceştia
şi organismul animal;
- Aerul – factor esential al vietii

- amestec de gaze: azot (78,08%) oxigen
(20,95%) argon, dioxid de carbon, heliu, neon,
hidrogen etc.
- pulberi de origine – telurica
- vulcanica
- cosmica
- microorganisme – virusuri
- bacterii
- fungi
Medicina preventiva
Căile şi mijloacele de asigurare a

condiţiilor optime - creşterea şi
exploatarea animalelor;
- Influenta conditiilor de mediu si exploatare,

asupra
– productiei
- sanatatii
Medicina preventiva
Regulile de igienă generală şi

specială
- animale de ferma
- animale de companie
Medicina preventiva
Asigurarea bunăstării,
Medicina preventiva
Apărarea sănătăţii,
- vaccinari
- deparazitari
- dezinfectii
- dezinsectii
- deratizari
Medicina preventiva
Creşterea şi exploatarea
animalelor
- cresterea in sistem
- extensiv
- intensiv
- animale de companie
Medicina preventiva
Prevenirea zoonozelor;
Medicina preventiva
Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă
 Aproximativ 320 000 de lucrători din întreaga lume mor în

fiecare an din cauza unor boli transmisibile
- circa 5 000 dintre aceştia în Uniunea Europeană
 În ultimii 10 ani, mass-media a sensibilizat opinia publică în
legătură cu riscurile biologice, cum ar fi:
- antraxul, ca urmare a activităţilor bioteroriste,
- sindromul respirator acut sever (SRAS)
- ameninţarea gripei aviare, a gripei porcine.
 agenţii biologici sunt omniprezenţi şi în multe locuri de
muncă, lucrătorii se confruntă cu riscuri biologice foarte
grave.
Medicina preventiva
 Bolile a căror incidenţă sau distribuţie

este crescătoare în timp scurt sunt
denumite boli emergente
 Această definiţie include:
- boli asociate unor agenţi etiologici noi,
necunoscuţi până în momentul respectiv,
- boli care sunt “re-emergente” spaţial şi
/sau temporal
Medicina preventiva
Societatea Zoologica din Londra,
Scoala de Ecologie Odum a Universitatii din Georgia
Centrul pentru Reteaua de Informatii Internationale in Stiintele Pamantului
Consortiul pentru Medicina Mediului al Trustului Wildlife
 Bolile infectioase emergente, cum ar fi: SIDA, virusul West Nile,

pneumonia atipica, virusul Ebola si gripa aviara au crescut de patru ori in
ultimii 50 de ani,
 au analizat 335 de boli emergente intre 1940 si 2004, studiind relatiile lor cu
densitatea populatiei, precipitatii si biodiversitate, ducand la elaborarea unei
harti a “punctelor fierbinti” unde acestea ar putea erupe.
 60% dintre bolile emergente sunt zoonoze.
 Zonele de risc sunt Asia de Sud-Est, subcontinentul indian, Delta Nigerului,

regiunea Marilor Lacuri.
 20% dintre bolile emergente au la origine rezistenta la tratamente

(indeosebi tuberculoza si E Coli) din cauza utilizarii abuzive a antibioticelor
in tarile dezvoltate.
DEFINIŢIE
Medicina preventivă este o specializare

medicală unică, fără a avea o denumire
descriptivă
Biroul American al Medicinei
Preventive (ABPM)
defineşte disciplina ca:
”specialitatea practică medicală care
se axează pe sănătatea individului şi
a anumitor populaţii pentru a
proteja, promova şi menţine
sănătatea şi bunăstarea şi pentru a
preveni boala, incapacitarea şi
moartea prematură"
Biroul American al Specializărilor
Medicale (ABMS)
- descrie activităţile distincte ale medicinei
preventive ca:
• aplicaţii ale biostatisticii şi epidemiologiei,
• managementului serviciilor sanitare şi administraţiei
• controlului şi prevenţiei factorilor de mediu şi
ocupaţionali
• activităţilor clinice de medicină preventivă
• şi monitorizarea influenţelor sociale, culturale şi
comportamentale asupra sănătăţii
În medicina omului, ramura
preventivă se compune din:
1. Medicina aerospaţială (AM)

2. Medicina ocupţională (OM)
3. Sănătate publică şi medicină preventivă
generală (PH/GPM)
Medicina aerospaţială
- se ocupă de aspecte de sănătate în timpul

zborurilor aeriene şi spaţiale
- potenţialii pacienţi care călătoresc însoţindu-şi

proprietarii,
- Animalele trimise in spatiu (Laica,ciini,
maimute,soareci etc.)
- animalele salbatice transportate de pe un
continent pe altul
- acest aspect al medicinei preventive este mai puţin

important în practica medicală veterinară.
Medicina ocupaţională
(medicina muncii)
- se ocupă de:
- bolile legate de diferite locuri de muncă,
(inclusiv intoxicaţii si menţinerea sănătăţii lucrătorilor)
- influenţa mediului asupra sănătăţii.
- munca desfăşurată şi mediul în care se efectuează aceasta pot avea

efecte favorabile sau adverse asupra sănătăţii lucrătorilor sau a
altor populaţii;
- obiectul acestei ramuri poate fi reprezentat în medicina veterinară

preventivă de animalele utilizate pentru diferite munci.
Sănătate publică şi medicină preventivă
generală
- este legată de promovarea şi menţinerea sănătăţii

comunităţii, incluzând subiecte ca imunizări şi
securitatea hranei şi a apei
- aditivi alimentari, hormoni, coloranti,

conservanti etc.
- ambalarea, depozitarea, transportul
Aspectele legate de măsurile imunoprofilactice în

medicina veterinară preventivă vor fi abordate
într-un capitol aparte.
MEDICINA PREVENTIVA
O altă clasificare:
clinică
 Medicină preventivă
 non-clinical
Medicina preventivă clinică oferă servicii
de screening, consiliere în sănătate şi imunizări.
 Medicii
- îşi examinează pacienţii cu regularitate (uneori zilnic) şi
- oferă servicii de: - monitorizare,
- consiliere sanitară, şi
- imunoprofilaxie,
în funcţie de caz
-diabetici, fumători, cardiaci, obezi şi alte categorii de
pacienţi care pot beneficia de prevenţie şi schimbarea
stilului de viaţă
- În medicina preventivă veterinară, pacienţii care beneficiază de

servicii ale medicilor veterinari clinicieni în domeniul monitorizării şi
prevenţiei, diferită de vaccinare, sunt îndeosebi animalele de
companie cu probleme cronice de sănătate.
Medicina preventivă non-clinică
- poate include politici de sănătate, aspecte

sociale şi comportamentale ale sănătăţii şi
bolii, epidemiologie sau alte domenii în
care pacienţii individuali nu reprezintă
obiectul zilnic de activitate
 În medicina veterinară preventivă, laturi non-clinice care

cunosc o deosebită dezvoltare sunt:
- epidemiologia prospectivă şi
- politicile de asigurare a sănătăţii, preventiv
sau după declanşarea episoadelor morbide.
Termeni operaţionali în
medicina veterinară preventivă
 Prin monitorizarea permanentă a stării de
sănătate a animalelor cu ajutorul unor metode
de screening
 serologic, pentru supravegherea bolilor infecţioase;
 biochimic, pentru profilul metabolic;
 metode imunologice
 dozare a hormonilor, pentru cuantificarea stresului, etc.,
suma rezultatelor obţinute reflectă statusul

populaţional, permiţând aplicarea metodelor
optime pentru eradicarea bolilor
Termeni operaţionali în medicina
veterinară preventivă
populaţiilor de animale
medicina populaţ
Diagnostic Indemnitate
(ansamblu) (efective)
Eradicarea unor boli: TBC, bruceloză, paratuberculoză,

AIE, etc.
Interacţiunea dintre gazda
receptivă, agentul etiologic şi
mediu în apariţia procesului morbid
 Apariţia procesului morbid, indiferent de etiologia
sa primară, este condiţionată de interacţiunea
dintre :
- gazda receptivă şi
- agentul inductor,
ce are loc în anumite condiţii de mediu.
 Rezistenţa gazdei faţă de boală este influenţată de

factori:
- intrinseci (specie, rasă, vârstă, sex, fond genetic)
- extrinseci (nutriţie, cazare, igienă, tratamente

efectuate, etc.),
ce reprezintă componente ale mediului de viaţă ale individului sau
populaţiei
Interacţiunea dintre gazda receptivă, agentul
etiologic şi mediu în apariţia procesului morbid
Interrelaţia cu alte discipline:
 Epidemiologia populaţiilor de animale

reprezintă parte integrantă a
medicinei preventive veterinare,
- prin latura sa prospectivă, care pe
baza unor date referitoare la evoluţia
a diferite boli, poate estima riscul
apariţiei unor noi episoade (re-
emergenţei).
 Patologia bolilor infecţioase este în continuă modificare
prin:
- apariţia de noi entităţi morbide
- perfecţionarea metodelor de diagnostic încât să permită
elucidarea etiologiei unor fenomene înregistrate mai
demult.
- Exemple elocvente sunt:
- infecţiile cu virusul HIV (inductoare a
sindromului imunodeficienţei dobândite -
SIDA, la om şi animale)
- infecţiile prionice (encefalita spongiformă a
bovinelor, boala caşectizantă a cervidelor,
etc.)
Oficiului Internaţional de Epizootii
 1924 Paris (152 ţări)

 Rostul acestui organism internaţional este
acela de a:
- centraliza datele transmise de serviciile
sanitare veterinare naţionale,
- prelucra şi transmite ţărilor direct
interesate pentru ca acestea să poată
aplica măsurile optime în prevenirea bolilor
respective.
 Epidemiologia bolilor infecţioase este ştiinţa
care se ocupă de:
- studiul originii, evoluţiei şi stingerii fenomenelor
morbide de masă,
- elaborând prin studiul matematic al acestora,
metode de predicţie.
 Evaluarea obiectivă a rezultatelor măsurilor de
combatere instituite permite menţinerea celor cu
eficienţă maximă şi înlocuirea acelora cu
performanţe slabe.
Subiectul studiului este eşantionul,
rezultatele obţinute fiind extrapolate la
nivel populaţional
 EPIDEMIOLOGIE
Sănătate
Boli Populaţi
e
Epidemiologia descriptivă
 face legătura între:

- evenimentul statistic (caz sau episod de boală)
care are loc într-o populaţie,
- spaţiul şi timpul în care evenimentul are loc.
- Plasarea evenimentului statistic în timp şi spaţiu

duce la elaborarea unor ipoteze referitoare la
condiţiile favorizante
Epidemiologia analitică
 este cea care stabileşte pe baza
interpretării:
- datelor descriptive,
- factorii de risc implicaţi şi
- cauza bolii.
 Pe baza acestei analize se instituie

profilaxia corespunzătoare care influenţează
evenimentul epidemiologic
Prevalenţa reprezintă numărul total de cazuri sau
focare de boală într-o populaţie determinată:
- în cursul perioadei date (prevalenţa perioadei)
- la un moment dat (prevalenţa instantanee).
Incidenţa reprezintă numărul de cazuri noi de

boală, într-o populaţie determinată, în cursul unei
perioade date.
- oferă indicaţii asupra dinamicii bolii,
corespunzând vitezei de apariţie.
Harta epidemiologica a unei boli poate fi intocmita in diferite
moduri:
- Pe o perioada, la un moment dat

- In dinamica
Incidenta cumulativa a brucelozei pe plan mondial: 1995-1999

epidemiologie : prevalenţa la un moment dat
Prevalenta antraxului in lume in iulie 2000
neraportat Cazuri raportate, neepidemic

Nu cazuri recente incidenta mare la om
sporadic necunoscut
dinamica colibaciloza la suine pe o perioadă

Evaluarea in dinamica a diferitilor agenti etiologici este utila
pentru elaborarea planului de masuri preventive in perioada
urmatoare
Frecvenţa comparativă a serotipurilor pe perioade diferite

(Frecvenţa comparativă a serotipurilor de leptospire )
Din punct de vedere profilactic este esentiala identificarea
populatiilor afectate de un episod morbid
Prevalenţa comparativă pe o perioadă cu indicarea speciilor

afectate
prevalenţa regională pe o specie, cu menţionarea mediei

naţionale (Brucella melitensis)
Patogenitatea şi contagiozitatea bolii pot
fi exprimate prin rata de morbiditate,
cea de mortalitate şi cea de letalitate.
 Morbiditatea repreprezintă raportul dintre

totalul de animale îmbolnăvite dintr-o
populaţie receptivă şi cuantumul populaţiei
respective.
 Mortalitatea exprimă raportul dintre numărul

indivizilor morţi şi totalul de indivizi din
populaţie
 rata letalităţii se determină raportând

numărul de indivizi morţi în urma îmbolnăvirii
la totalul celor bolnavi
Procesul epidemiologic include totalitatea factorilor
biotici şi abiotici care, în diferite moduri, intervin în
apariţia, evoluţia /difuzarea şi stingerea unei
epidemii.
Verigile lanţului epidemiologic sunt reprezentate de :

izvorul de infecţie,
căile de transmitere şi
receptivitatea populaţiei ţintă.
Importanţa acestora rezidă din posibilitatea

intervenţiei la nivelul lor, astfel încât prin
eliminare, lanţul epidemiologic să fie întrerupt.
Izvorul (sursa)de infecţie
 este reprezentată de:

- animalele bolnave,
- cele convalescente (trecute prin boală)
- produsele şi cadavrele acestora,
- vectorii activi (vectori insensibili la agentul
microbian, dar în organismul cărora acesta
persistă şi se multiplică, de ex. artropode, ţânţari,
etc.)
Izvorul (sursa)de infecţie
 Eliminarea microorganismelor patogene are loc

pe mai multe căi, prin:
- secreţii conjunctivale, nazale, lacrimale,
vaginale, uterine, salivă, lapte, fecale, leziuni
cutanate, transplacentar sau transovarian.
 Durata stării de purtător şi eliminator de
germeni este diferită în funcţie de cursul
interrelaţiei germen-gazdă, variind:
- de la câteva zile (bursita infecţioasă)
- la câţiva ani sau toată viaţa (AIE).
Surse primare
 Cadavrele animalelor moarte în urma unor

boli infecţioase reprezintă surse primare
importante, în măsura în care nu se asigură
distrugerea lor şi este permis contactul cu
acestea al animalelor din populaţii receptive.
 Un real pericol reprezintă cadavrele în care
agentul etiologic poate rezista la putrefacţie timp
îndelungat (Bacilul rujetului rezista la putrefactie
in jur de 6 luni).
Surse primare
 Carnea şi celelalte produse de origine

animală sunt surse de infecţie primare
importante, atât în infecţiile caracteristice
animalelor, atunci când se folosesc în
alimentaţia acestora deşeuri nesterilizate
termic sau mai ales, în cazul infecţiilor
transmise la om (zoonoze)
 Bacilul rujetului rezista in carnea
conservata prin saramurare 5-6 luni, iar
prin afumare 3 luni.
Sursele secundare de infecţie
 sunt reprezentate de toate elementele de mediu contaminate prin contactul

cu animalele bolnave sau purtătoare:
 Aerul nu asigură supravieţuirea timp

îndelungat a germenilor dar poate înlesni
deplasarea acestora pe distanţe mari.
Particulele de aerosoli sau praf conţinând
microorganisme patogene pot fi vehiculate
şi pot fi inhalate, transmiţându-se astfel
infecţia
 Brucelele in praf pina la 10 saptamini
 Solul poate reprezenta o sursă importantă de

infecţie atunci când rezistenţa germenilor la acest
nivel este mare, în aşa numitele boli telurice
(antrax), fiind considerat chiar sursă primară
 bacilul tuberculozei rezista in sol, pe pasuni pina
la un an,
 salmonelele in sol si in fecalele uscate 6-12 luni,
 Brucelele in sol pina la 10 saptamini,
 Listeria monocytogenes rezista in sol uscat pina
la 2 ani, in cel umed 1 an.
 Apa constituie mediul de transmitere pentru numeroşi

germeni infecţioşi, atât în cazul apelor meteorice, care
vehiculează germeni la distanţe mari cât şi a apelor
staţionare, apelor reziduale neepurate, la nivelul cărora
germenii persită timp îndelungat
 Mycobacterium bovis isi pastreaza virulenta in apa de
baut peste un an,
 Colibacilii rezista saptamini sau luni in apa,
 salmonelele in apa pina la 45 de zile,
 Brucelele rezista 10-70 zile in apa,
 Listeria monocytogenes 1 an.
 Furajele, gunoiul de grajd,

adăposturile, padocurile, inventarul
de grajd reprezintă surse de infecţie cu
importanţe variabile, dependent de gradul
de rezistenţă al germenilor fiecărei boli
 Bacilul morvei ramine viabil 20-30 de zile
in adaposturi, jgheaburi, galeti, paturi,
furaje etc.
 Listeria monocytogenes pe fin pina la 200
de zile, in furaj combinat peste 6 luni.
 Instrumentarul veterinar
nesterilizat poate constitui o sursă
de infecţie în cazul efectuării unor
operaţiuni în masă.
 Vectorii pasivi (ţânţari, căpuşe, alte

artropode) transmit infecţii ai căror agenţi
persistă fără a se multiplica în
organismele lor.
 Babezioza

 malaria
 Tot pasiv, germenii pot fi vehiculaţi

prin intermediul unor specii cu habitat
extins (rozătoare) sau prin intermediul
omului.
MEDICINA PREVENTIVA
3
ANCHETA EPIDEMIOLOGICA
 este unul dintre instrumentele esenţiale ale

epidemiologiei descriptive
 Ancheta epidemiologică presupune şi utilizează
diagnosticul serologic de masă pentru
identificarea corectă a procentului de infecţie,
chiar subclinică, la nivel populaţional.
 Datele obţinute permit trasarea unor hărţi
epidemiologice pe baza cărora să fie dirijate
mişcările de animale.
 Ancheta epidemiologică în medicina

veterinară urmăreşte:
- dezideratul economic - evaluându-se în
fiecare moment posibilităţile de intervenţie
de o manieră care să asigure pierderi
materiale minime.
- nu reprezintă un instrument exclusiv de
operare în epidemiologia bolilor infecţioase
- aplicabilă indiferent de natura agentului
etiologic.
Obiectivul Acţiuni întreprinse
Suspicionarea bolii Stabilirea datei apariţiei bolii, investigaţii clinice,
anatomopatologice macroscopice, recoltarea probelor
necesare confirmării diagnosticului
Situaţia epizootiei Extinderea bolii în localitate sau în alte localităţi, gradul
de extindere (număr ferme, curţi, etc.), efectivele
receptive, specia sau speciile afectate, categoria de
vârstă, morbiditatea, dinamica morbidităţii şi mortalităţii,
letalitatea
Sursa de origine a Situaţia epidemiologică retrospectivă
bolii Dacă boala a fost introdusă din exterior, se identifică
focarele existente în jurul celui în cauză
Mişcarea efectivelor: direcţia, carantina profilactică,
Căile de introducere operaţiuni de depistare în carantină
în efectiv Mişcarea produselor de origine animală
Sursa silvatică
Importuri de animale sau produse
Introducerea indirectă (persoane, furaje, mijloace de
transport, vectori)
Difuzarea din focar Direcţia mişcărilor de animale, persoane, mijloace de
transport, produse
(continuare)
Obiectivul Acţiuni întreprinse
Identificarea Investigarea condiţiilor tehnologice (adăpostire, alimentaţie,
factorilor favorizanţi microclimat – respectarea condiţiilor), exploatarea
corespunzătoare sau nu, forţajul productiv
Identificarea factorilor de microclimat necorespunzători
(parametri peste cei admişi în cazul gazelor toxice, umidităţii,
curenţilor de aer)
Surse alimentare (deşeuri de abator, de la fabrici de prelucrare a
produselor animale, deşeuri culinare nesterilizate)
Situaţia sanitară veterinară şi imunologică a efectivului
Investigarea factorilor de macroclimat
Alti factori de interventie in extinderea bolii
Stabilirea aspectelor Identificarea particularităţilor de creştere (aspecte tehnologice,
specifice locale de întreţinere, climaterice, etc.)
Identificarea Dacă este cazul, se stabilesc condiţiile favorizante datorate unor
neglijenţelor în omisiuni (neefectuarea unor acţiuni, tratamente profilactice, etc.)
serviciu
 Pentru colectarea unui număr cât mai

mare de date legate de individul/indivizii
bolnavi, este indicată completarea fişei
anamnetice individuale.
 Această fişă poate fi adaptată după nevoi,
servind şi în ancheta efectuată în alte
circumstanţe decât o boală infecţioasă.
FIŞĂ ANAMNETICĂ ÎN DIAGNOSTICUL BOLILOR INFECŢIOASE
Data........................... Cazul.nr...................... Proprietar...................
Medicul...................... Numele/nr Adresa.............................

matricol.......................
Unitatea..................... Specia.........................
Rasa............................
Greutatea.....................
Vârsta......................... Telefon......................
Telefon...................... Sex............................. Adus de....................

ANCHETA
EPIDEMIOLOGICA
Îmbolnaviri în ultimele 6 luni................................................................................
Vaccinări în ultimul an:........................................................................................
Bovine:
Antrax .............................. Pasteureloza ............................ Parainfluenţa .............
Colibaciloza ..................... Salmoneloza ............................ BVD-MD………………
Altele ……………………………………………………………………………………......
Ovine:
Antrax .............................. Agalaxie cotagioasă .................. Avort salmonelic .......
Altele …………………………………………………………………………………….......
Suine:
Pesta porcina clasică …………………………….. Antrax ……......... Gastroenterită
transmisibilă ..........
Salmoneloza..........................................................................
Colibaciloza .................... Rujet ............................... Boala lui Aujeszky ....….......
Leptospiroza .................................................... Altele .........................……………
Cabaline:
Antrax .............................. Leptospiroza ........Tetanos..................………………....
Altele ……………………………………………………………………………................
Galinacee:
Pseudopesta aviara …………………………. Difterovariola.....................................
......…………........................ Salmoneloza .........……...... ..........................
Bursita infecţioasă aviară ………………………………………………………………………
Laringotraheita infecţioasă ..........…................ ……………………………………….
Bronsita infecţioasă………………. …………………………………………………………..
Boala Marek ……………………. Altele ……………………………………………….........
Câini:
Rabie ............................ Parvoviroza …………..…….. Boala lui Carre……………….
Leptospiroza .......………......... Hepatita infectioasa .......................................
Tusea de canisă ……………………………… Altele
……………………………………………………....………………………………….................
Pisici:
Rabie ........................................... Panleucopenie infecţioasă……………………..
............................................................................................................
Coriza contagioasă ……………………………. Peritonita infecţioasă felină……………..
…….......................................................................................................
Altele …………………………………......................................................................
Administrări de medicamente (tratamente antiparazitare, antiinfecţioase etc.) în
ultima lună, tipul şi data
...............................................................................................................
...............................................................................................................
Data ultimei examinări de către medicul curant
......................................................................................................
__________________________________________________
De când este bolnav animalul ? ore ...................... zile ............................. luni

...................................................................
Dacă animalul a fost găsit mort, cât timp a trecut de când a foat văzut viu şi
sănătos ?
Zile ..............................................................................................................
Ore ..............................................................................................................
_______________________________________________________
Modul în care a fost întreţinut animalul
În adapost ................................ Pe teren deschis (păşune) .................................

În padoc .............................................................................................................
Tabără de vară.....................................................................................................
Contacte cu alte animale: din aceeaşi specie .......................... din alte specii………..
……………………………………………………………………………………………………...............
Au fost aceste contacte controlate sau întâmplătoare
......................................................................................................................
Animalul a fost cazat în apropierea:
Unei unităţi de creştere a animalelor .......................................................................

Unei unităţi de prelucrare produse animale .............................………………………………
Unei căi de acces circulate ......................................................................................
La o fermă ..................………..................................................................................
În gospodăria proprie .............................................................................................
(Pentru porci, câini şi pisici) Unui depozit de gunoaie ...............................................
____________________________________________________________________
Pacientul a fost menţinut permanent în aceste condiţii ?
...........................................................................................................................
Dacă nu, menţionaţi modificările
.………………………………….......................................................................................
..............................................................................................................................
................................................................................................................................
Care este tipul de furaje/alimente administrate animalului
........................................................................................................................
Au avut loc recent, modificări referitoare la modul de furajare (cantitate, calitate, tip de
hrană)
........................................................................................................................
..............................................................................................................................
Cum s-a asigurat accesul la apă?
.........................................................................................................................
Au avut loc modificări ale sursei de adăpare (calitative, de locaţie)?
.........................................................................................................................
..............................................................................................................................
Când a consumat animalul ultima dată hrana şi apă?
.........................................................................................................................
Cantitatea consumată a fost aceeaşi ca de obicei sau modificată?
.........................................................................................................................
ANCHETA
EPIDEMIOLOGICA
Aveţi cunoştinţă de probleme similare la alte animale din vecinătate:
din aceeaşi specie ………………...................................................……
din specii diferite............................................................................
_______________________________________________________
Simptome observate de proprietar în perioada de stare a bolii (la

speciile la care inspecţia permite observarea simptomelor):
ANCHETA
EPIDEMIOLOGICA
Urinare dificilă ............................ Rigiditate ……………..

Respiraţie dificilă ............................ Hemoragii ……………..
Sunete emise ………………… Vomitare ……………..
Convulsii ………………... Slăbiciune ……………..
Pierderea vederii ………………… Diaree ………………
Salivare excesivăe ………………… Sete exagerată ………………
Stare de excitaţie ………………… Altele ………………
Depresie …………………
Dacă au mai avut loc îmbolnaviri similare la

acelaşi animal.................................................
Tratamente efectuate în situaţiile
respective.......................................................
Diagnostic de laborator aplicat pentru
diagnostic.......................................................
Rezultate...........................................................
.…………………………..………….............................
Diagnostic prezumptiv........................................
………………………………………………………………………
PROFILAXIE
Prin profilaxie se intelege ansamblul masurilor luate de
individ, familie, societate si stat (ca putere) care
- au drept scopuri:
-sa promoveze sanatatea;
-sa ocroteasca sanatatea;
-sa previna bolile;
-sa reduca consecintele imbolnavirii
(incapacitatea, invaliditatea, productii scazute, );
-sa evite decesele premature.
PROFILAXIE
 Conceptul de profilaxie este aplicabil:
- in medicina clinica (intilnit si sub numele de
medicina preventiva)
- in sanatatea publica.
- este un concept foarte vechi (de peste doua

milenii) care a cunoscut in ultimele decenii
- o reactualizare,
- devenind o preocupare dominanta a multor
societati si guverne din tarile dezvoltate.
PROFILAXIE
Factorii care au condus la aceasta reactualizare au fost:
1.Observatia ca:
- tehnologiile medicale noi, de virf,
- dezvoltarea unei medicini supraspecializate
nu au avut efectul scontat in imbunatatirea starii de sanatate a populatiei.
2.Cheltuielile pentru ocrotirea sanatatii:

- au crescut mult, intr-un ritm mai mare decit produsul national brut al
tarilor,
- iar rezultatele in domeniul sanatatii nu au fost pe masura investitiilor.
Tarile nu mai puteau face fata cresterii cheltuielilor datorate

- imbatrinirii populatiei,
- cresterii supravietuirii bolnavilor cu afectiuni cronice,
- factori care au dus la cresterea volumului ingrijirilor medicale care au devenit si
mai costisitoare.
PROFILAXIE
3.Unele ameliorari ale starii de sanatate au aparut

inainte de introducerea in practica a unor
tehnologii foarte scumpe (rolul altor factori decit
cei sanitari in ameliorarea starii de sanatate:
alimentatia, conditiile de locuit etc.).
4.Inechitati ale starii de sanatate intre diferite
populatii definite geografic sau socio-economic,
- medicina moderna neavind o influenta
satisfacatoare.
PROFILAXIE
Medicina preventiva
 Interventia la nivelul populatiei generale
se poate realiza :
- profilaxie primara;
- profilaxie secundara;
- profilaxie tertiara
Profilaxia primara
 se adreseaza animalelor sanatoase, in
dorinta de a ramine sanatoase, de a nu face
boala.
 urmareste:
-evitarea aparitiei bolii la nivelul individului;
-scaderea incidentei bolii la nivelul populatiei prin
schimbarea factorilor de risc in populatie.
 Se poate realiza:
- la nivelul medicinii preventive aplicata de medic
- la nivelul sanatatii publice (masuri luate si de
alte sectoare, nu numai medicale).
Profilaxia primara
Metode (mijloace) de profilaxie primara:

-imunoprofilaxie;
-fluorizarea apei;
-igiena;
-educatie sanitara pentru schimbarea
comportamentelor nefavorabile sanatatii;
-identificarea cazurilor la risc inalt (boli
profesionale)
-utilizarea unor tratamente (de ex.
tratamente hormonale).
Profilaxia primara
 Trebuie sa instituie masuri de sanitatie privind:
- mediul (aerul, apa, solul),
- alimentatia,
- medicina ocupationala.
 Problemele actuale ale starii de sanatate tin de:
- poluarea - chimica,
- fizica (radiatiile ionizante),
- stress,
 Responsabilitatile revenind atit serviciilor
sanitare cit si altor sectoare.
Profilaxia secundara
 are drept scopuri:
- depistarea precoce a bolii (deci se adreseaza esecului
masurilor profilaxiei primare), pentru a evita consecintele
bolii (durata, incapacitate, etc.);
- sa controleze evolutia bolii, sa previna consecintele,
schimbind cursul nefavorabil al evolutiei bolii la nivelul
individului.
 Aplicate la nivelul grupurilor omogene de bolnavi duc la
scaderea prevalentei bolii prin vindecare si reducerea
duratei bolii, deoarece prevalenta este rezultatul
produsului dintre incidenta si durata bolii.
 sanatatea publica este interesata prin faptul ca aici se
plaseaza screeningul, dispensarizarea, controlul periodic.
Profilaxia tertiara
 cuprinde o serie de masuri care urmaresc:

- evitarea handicapului;
- recuperarea medicala, profesionala, sociala;
- evitarea incapacitatii complete ca urmare a
aplicarii masurilor terapeutice;
 se pune tot mai mult accent pe "strategia"

deceselor evitabile.
Biosecuritatea fermelor
 Timp de peste patru decenii crescătorii de animale
au fost obişnuiţi cu ideea că prevenirea bolilor
transmisibile la animale reprezintă obligaţia
serviciului veterinar de stat, care trebuie să
efectueze:
- vaccinările şi tratamentele preventive obligatorii,
- să planifice - dezinfecţiile,
- dezinsecţiile,
- deratizările
- să impună restricţiile de circulaţie necesare, în
raport cu situaţia epizootică.
 pe de o parte
- trecerea la economia de piaţă, privatizarea
unităţilor zootehnice şi de industrie alimentară,
şi
 pe de altă parte
- liberalizarea practicii medicale veterinare,
 au produs schimbări importante în:
- strategia şi
- tactica prevenirii şi combaterii bolilor la
animale,
 însoţite de un transfer de răspundere dinspre
stat spre fermieri,
Fermierii sunt:
- interesaţi economic:
- să crească animale sănătoase şi
- să producă alimente lipsite de risc
infecţios
- răspunzători legal de:
- managementul sănătăţii animalelor şi
- protecţia sănătăţii publice.
 îmbunătăţirea relaţiilor dintre state a condus la

eliminarea într-un timp relativ scurt a
numeroase bariere de ordin tehnic şi birocratic,
ceea ce a permis accentuarea schimbului
economic şi a circulaţiei animalelor şi a
produselor de origine animală, în contextul
globalizării economiei la nivel mondial.
 Circulaţia mai largă a animalelor şi a produselor
favorizează şi circulaţia rapidă a agenţilor
patogeni.
 În acelaşi timp:
- restrângerea profilaxiei specifice şi mai ales
- eliminarea unor vaccinări preventive, care erau
obligatorii,
- acordarea unei libertăţi mai mari fermierilor în
ce priveşte managementul zootehnic şi veterinar
 au dus la creşterea riscului de apariţie a unor
boli extrem de păgubitoare pentru:
- fermieri şi pentru
- economia naţională.
 Aşa se explică, de exemplu:
- apariţia tot mai frecventă a pestei porcine
clasice în partea de vest a ţării în care,
începând cu anul 2002, a fost interzisă
vaccinarea antipestoasă preventivă.
 devine obligatorie schimbarea mentalităţii
şi a conduitei practice a crescătorilor de
animale, după modelul ţărilor cu:
- economie de piaţă şi o
- zootehnie dezvoltată.
 În acest context, devine necesară însuşirea temeinică şi
respectarea principiilor de biosecuritate a fermelor
de animale.
 La apariţia acestui concept au contribuit valurile de:

- febră aftoasă,
- de encefalopatie spongiformă bovină,
- de gastroenterită transmisibilă la porc,
- de gripă aviară,
- salmoneloze etc.
 în Europa şi Asia, care au produs pagube extraordinare şi
au îngrozit fermierii.
 În ţările dezvoltate,
- asociaţiile de creştere a animalelor,
în cooperare cu
- serviciile de extensie în producţie ale
universităţilor agricole,
difuzează:
- programe de biosecuritate pentru
fiecare specie de animale de rentă.
 Prin biosecuritate se înţelege:
- complexul de măsuri:
- organizatorice şi
- tehnice,
ce trebuie aplicat într-o fermă pentru prevenirea:
- introducerii,
- persistenţei şi
- răspândirii de agenţi patogeni,
astfel încât să fie prevenită apariţia bolilor transmisibile.
 Biosecuritatea este un concept polivalent, managerial,
tehnic şi ştiinţific, dar mai ales important din punct de
vedere practic.
 În ce constă importanţa biosecurităţii?
 Biosecuritatea reprezintă o garanţie a :
- calităţii producţiei zootehnice şi

- salubrităţii produselor alimentare de
origine animală
- protecţiei sănătăţii publice de agenţi
patogeni zoonotici, transmisibili la om
(peste 150 de specii de virusuri, bacterii, ciuperci, parazitari).
 Pentru fermieri este importantă mai ales
asigurarea:
- exprimării potenţialului biologic productiv al
raselor,
- creşterea producţiilor şi obţinerea de profit.
 Ignorarea măsurilor de biosecuritate este

urmată de creşterea costurilor de producţie, ca
urmare a:
- scaderea productivităţii şi a
- cheltuielilor cu combaterea bolilor.
 Aspectul economic este important şi

pentru economia naţională, deoarece
producţia zootehnică:
- asigură hrana indispensabilă pentru
oameni,
- reprezintă şi fundamentul pentru o serie
de alte ramuri industriale, care:
- oferă locuri de muncă şi
- contribuie la creşterea generală
a nivelului de viaţă.
 Responsabilităţi importante privind

biosecuritatea revin:
- fermierilor,
- furnizorilor de furaje
- vecinilor, care prin:
- deţinerea de animale şi prin
- manipularea de produse de
origine animală,
pot favoriza apariţia şi extinderea unor boli.
 De exemplu:
- apariţia în ferme a
- pestei porcine clasice,
- bolii lui Aujeszky,
- pseudopestei aviare
- şi altor boli
se datorează de multe ori existenţei acestor boli
în gospodăriile învecinate ale populaţiei,
- de unde transmiterea se realizează prin:
- vizite,
- insecte,
- rozătoare etc.
 Deosebit de importantă respectarea distanţelor
minime recomandate de normele sanitare veterinare
pentru amplasarea fermelor, în raport de:
- alte crescătorii de animale,
- inclusiv faţă de gospodăriile ţărăneşti.
 Care sunt principalele măsuri de biosecuritate?

 Măsurile de biosecuritate trebuie elaborate pentru fiecare
fermă în parte, în raport cu:
- specia,
- categoria de animale,
- tehnologia de creştere
- şi alte condiţiile concrete şi specifice.
 Totuşi, în limita spaţiului grafic disponibil,

prezint succint zece măsuri mai
importante, care reprezintă un fel de
decalog al biosecurităţii fermelor.
Măsuri importante, al biosecurităţii fermelor.

1) Pentru asigurarea protecţiei sanitare, la toate tipurile de ferme este
necesară o delimitare strictă a cel puţin două zone distincte
funcţional:
- zona administrativ gospodărească şi
- zona de producţie.
 Zona administrativ gospodărească include construcţiile cu caracter
auxiliar, cum sunt: birourile, parcul de maşini, staţia pentru
dezinfecţia vehiculelor etc.
 Zona de producţie cuprinde:
- adăposturile pentru animale,
- depozitul de furaje,
- magazia pentru produse de origine animală,
- centrala termică,
- bascula pentru cântărirea animalelor şi
- alte obiective strâns legate de activitatea directă de întreţinere
şi de exploatare a animalelor.
2) Zona de producţie trebuie să fie împrejmuită cu gard (de 1,5 - 1,8
m), în aşa fel încât contactul dintre personalul celor două zone
(administrativă şi de producţie) şi introducerea diferitelor MATERIALE
să fie, pe cât posibil, excluse.
 În cadrul zonei de producţie, se pot delimita:
- sectoare pe specii sau pe categorii de vârstă şi de producţie.
 În fermele zootehnice mixte, cu mai multe specii de animale,
sectoarele
- se constituie pe specii şi
- se despart prin garduri şi plantaţii de pomi, sub formă de
perdele de protecţie.
- În cazul fermelor mixte, cu un număr mic de animale şi de
adăposturi, despărţirea sectoarelor (adăposturilor) prin garduri nu se
practică.
- În astfel de ferme, adăpostul pentru cabalinele de muncă se
recomandă să fie amplasat aproape de intrarea în fermă.
- În acest mod se evită traversarea incintei la fiecare intrare şi ieşire
a cailor şi a căruţelor.
3) adăposturile trebuie astfel amplasate,

încât circulaţia animalelor pe fluxul
tehnologic să se facă fără intersectarea
acestuia,
 capacitatea sectoarelor să fie perfect
corelată, încât să se asigure aplicarea
principiului igienic totul plin — totul gol.
4) Distanţa dintre construcţii se stabileşte în raport cu
cerinţele igienice şi de pază contra incendiilor.
Cerinţele igienice au în vedere:
- prevenirea transmiterii unor boli de la un adăpost la altul
prin sistemele de ventilaţie şi
- asigurarea aerului curat, neviciat.
- In cazul adăposturilor cu guri de ventilaţie corect executate
şi amplasate corespunzător, este necesar să se asigure
distanţa minimă de 10 m.
- Această distanţă este suficientă şi pentru protecţia contra
incendiilor, în cazul adăposturilor din MATERIALE
rezistente la foc.
5) Zona de producţie este necesar să prezinte o singură intrare (cu
excepţia fermelor de taurine, care au două), astfel încât circulaţia
oamenilor, a animalelor, a vehiculelor, a materialelor etc., să poată fi
supravegheată permanent.
Pentru vehicule, pe drumul de acces al acestora, este necesară

amenajarea unui dezinfector rutier.
- Vehiculele trebuie să treacă prin dezinfector, astfel încât
circumferinţa roţilor să fie umectată cu soluţie dezinfectantă.
- Adâncimea dezinfectorului rutier trebuie să fie de circa 300 mm
- nivelul soluţiei dezinfectante de cca 200 mm.
- Pentru evitarea scurgerii apei de şiroire în dezinfector, marginile
acestuia trebuie să fie mai ridicate
- pentru prevenirea aruncării lichidului dezinfectant peste marginea
dezinfectorului, în timpul trecerii vehiculelor, se recomandă
amenajarea unor rigole transversale, care permit retragerea soluţiei
6) Toate fermele trebuie să prezinte o construcţie

specială numită vestiar filtru, care să fie
amenajată şi dotată corespunzător, încât să
împiedice vehicularea agenţilor patogeni.
Vestiarele filtru se amplasează la limita zonei de
producţie, astfel ca:
- intrarea persoanelor în vestiar să se facă
în afara zonei,
- ieşirea din vestiar direct în zona de
producţie a fermei.

Medicina Preventiva

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Medicina Preventiva

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MEDICINA PREVENTIVA

 grupuri de mare risc lucrătorii :

- implicaţi în comerţul mondial

- factorii naturali de mediu şi raporturile dintre aceştia şi

- Aerul – factor esential al vietii

Căile şi mijloacele de asigurare a

- Influenta conditiilor de mediu si exploatare,

Regulile de igienă generală şi

 Aproximativ 320 000 de lucrători din întreaga lume mor în

 Bolile a căror incidenţă sau distribuţie

 Bolile infectioase emergente, cum ar fi: SIDA, virusul West Nile,

 Zonele de risc sunt Asia de Sud-Est, subcontinentul indian, Delta Nigerului,

 20% dintre bolile emergente au la origine rezistenta la tratamente

Medicina preventivă este o specializare

1. Medicina aerospaţială (AM)

- se ocupă de aspecte de sănătate în timpul

- potenţialii pacienţi care călătoresc însoţindu-şi

- acest aspect al medicinei preventive este mai puţin

- munca desfăşurată şi mediul în care se efectuează aceasta pot avea

- obiectul acestei ramuri poate fi reprezentat în medicina veterinară

- este legată de promovarea şi menţinerea sănătăţii

- aditivi alimentari, hormoni, coloranti,

Aspectele legate de măsurile imunoprofilactice în

- În medicina preventivă veterinară, pacienţii care beneficiază de

- poate include politici de sănătate, aspecte

 În medicina veterinară preventivă, laturi non-clinice care

suma rezultatelor obţinute reflectă statusul

Eradicarea unor boli: TBC, bruceloză, paratuberculoză,

 Rezistenţa gazdei faţă de boală este influenţată de

- extrinseci (nutriţie, cazare, igienă, tratamente

 Epidemiologia populaţiilor de animale

 1924 Paris (152 ţări)

 face legătura între:

- Plasarea evenimentului statistic în timp şi spaţiu

 Pe baza acestei analize se instituie

Incidenţa reprezintă numărul de cazuri noi de

- Pe o perioada, la un moment dat

Incidenta cumulativa a brucelozei pe plan mondial: 1995-1999

Prevalenta antraxului in lume in iulie 2000

neraportat Cazuri raportate, neepidemic

dinamica colibaciloza la suine pe o perioadă

Frecvenţa comparativă a serotipurilor pe perioade diferite

Prevalenţa comparativă pe o perioadă cu indicarea speciilor

prevalenţa regională pe o specie, cu menţionarea mediei

 Morbiditatea repreprezintă raportul dintre

 Mortalitatea exprimă raportul dintre numărul

 rata letalităţii se determină raportând

Verigile lanţului epidemiologic sunt reprezentate de :

Importanţa acestora rezidă din posibilitatea

 este reprezentată de:

 Eliminarea microorganismelor patogene are loc

 Cadavrele animalelor moarte în urma unor

 Carnea şi celelalte produse de origine

 sunt reprezentate de toate elementele de mediu contaminate prin contactul

 Aerul nu asigură supravieţuirea timp

 Solul poate reprezenta o sursă importantă de

 Apa constituie mediul de transmitere pentru numeroşi

 Furajele, gunoiul de grajd,

 Vectorii pasivi (ţânţari, căpuşe, alte

 Tot pasiv, germenii pot fi vehiculaţi

 este unul dintre instrumentele esenţiale ale

 Ancheta epidemiologică în medicina

 Pentru colectarea unui număr cât mai

Data........................... Cazul.nr...................... Proprietar...................