Razele X

Elevi:

Hoțescu Alexandru
Abdulac Alexandru
 Definiție

Raze X sau Radiațiile X sunt radiaţii electromagnetice de energie

foarte mare, cu o frecvenţă cuprinsă între 3×1017 Hz şi 3×1019 Hz. Lungimea
de undă a razelor X este cuprinsă între 10−7 cm şi 10−9cm, mărime foarte
mică, datorită căreia razele X pot fi tratate şi ca radiaţii electromagnetice şi ca
particule.
 Istoric

Razele X au fost
descoperite accidental în anul
1895 de fizicianul german
Wilhelm Conrad Röntgen, pe
timpul unor experimente ce
utilizau fluxuri de electroni
rapizi. Pentru această
descoperire, Röntgen a primit
în anul 1901 premiul Nobel
pentru fizică.
 Mod de generare

Razele X sunt generate la impactul dintre un flux de

electroni de viteză foarte mare şi atomii materiei, mai precis
electronii din afara atomului. Electronii sunt acceleraţi şi
focalizaţi spre un anod, iar la impactul cu atomii acestuia, 99 %
din energia electronilor se transformă în căldură, iar 1 % se
transformă în raze X.
 Proprietăți

 Absorbția
Efectul fotoelectric
Imprăștierea fluorescentă
 Imprăștierea
Coerentă Rayleigh
Incoerentă Compton
Difracția
 Tubul de Raze X

Tubul de raze X este format dintr-o încăpere goală ce

conține un filament, anodul și o fereastră, pentru a permite
razelor X generate să iasă și să iradieze proba. Curentul prin
filament este controlat automat, iar cu cât intensitatea este mai
mare, cu atât sunt eliberați mai multi electroni și se produc mai
multe radiații X.
 Curiozități

 Radiația emisă de razele X are lungimi

de undă mai mici decat cele ale luminii.
 In industrie, razele X sunt folosite
pentru verificarea calității sudurilor.
 Razele X sunt utilizate și în fotografie.
 Standardele de securitate foarte ridicate
din aeroporturi fac ca aparatele cu raze
X să fie obligatorii pentru operațiunile
de check-in și verificarea bagajelor.
 Iodura de sodiu face ca razele X să
poată fi vizibile.