Sunteți pe pagina 1din 20

Tema: „BAUHAUS”

Stiluri şi Decor în Arhitectură


St. Gr. ARH-141
Lungu Daniela
Bauhaus (Staatliches Bauhaus)

• Şcoală de artă, design şi arhitectură, precum şi


un curent artistic extrem de influent în
arhitectură, artele plastice, designul, fotografia,
mobilierul şi decorările interioare ale secolului
XX.
Bauhaus a apărut în rezultatul fuziunii:

• Kunstgewerbeschule Weimar
( Şcoala de Arte şi meserii din Weimar, director arh. Henry van de
Velde)
• Großherzoglich Sächsische Hochschule für Bildende Kunst
( Şcoala de Arte frumoase a marelui ducat al Saxoniei, director Fritz
Makkensen).

Încercările de a desfăşura reforma învăţămîntului în domeniul


artelor decorative a adus la crearea Bauhaus-ului.
Rolul Bauhaus-ului:

• A încercat să apropie arta şi industria, arta şi viaţa


cotidiană, folosind arhitectura ca un nucleu de legătură.

• Pentru prima dată studierea arhitecturii a fost bazată pe


principiile artei contemporane.
Scopul Bauhaus-ului:

• Sinteza artei şi a tehnicii ca bază a formei contemporane.


Bauhaus

• Această şcoală şi mişcare artistică a funcţionat la maxima sa


anvergură între anii 1919-1933 în trei oraşe germane:
• 1919-1925 – Weimar. Fondator Walter Gropius
• 1925-1928 – Dessau. Walter Gropius
• 1928-1930 – Dessau. Hannes Meyer
• 1930-1932 – Dessau. Mies van der Rohe
• 1932-1933 – Berlin. Mies van der Rohe
Bauhaus

În 1918, după terminarea primului război mondial,


corespunzînd unor necesităţi sociale, culturale şi artistice,
Walter Gropius are ideea înfiinţării unei instituţii artistice
complexe prin fuzionarea unora din şcolile artistice şi de
meserii ale Weimar-ului care erau total disfuncţionale.
Bauhaus, perioada Weimar, 1919-1925

• Gropius a argumentat că odată cu terminarea războiului o nouă


perioadă istorică începuse. El dorea să creeze un nou stil
arhitectural care să reflecte această nouă perioadă.
• Întrucît această perioadă era perioada producţiei de masă, care
începuse să ia avînt pretutindeni în lumea industrializată;
arhitectura, desginul, mobilierul, artefactele şi decoraţiunile
înterioare trebuiau să reflecte aceasta în cel mai tranşant mod
posibil.
Bauhaus, perioada Weimar, 1919-1925

• Viziunea programatică a lui Walter Gropius era să creeze spaţii


ambientale funcţionale, ieftine, practice şi reproductibile cu
ajutorul producţiei de masă, fiind în acest fel accesibile absolut
fiecăruia.
• Strîns legate de cele de mai sus, Gropius dorea ca artefactele să
constituie un alt grup de produse, de data aceasta, relativ
accesibile material, dar care să se încadreze armonios în spaţiile
ambientale construite cu ajutorul producţiei de masă.
• El dorea ca instituţia să fie locul în care artiştii, arhitecşii,
inginerii, proiectanţii şi constructorii să creeze şi să lucreze
împreună realizînd orice produs final ambiental.
Bauhaus, Berlin, 1932-1933

• Partidul nazist împreună cu alte grupuri politice fasciste se


opuseseră continuu mişcării Bauhaus de-alungul anilor 20, în
special datorită artiştilor originari din Uniunea Sovietică.
• Unii dintre arhitecţii ce contribuiseră la arhitectura complexului
Weissenhof au găsit ulterior refugiu în Uniunea Sovietică, fapt
care a agravat contradicţia şi a întărit radicalismul autorităţilor
naziste, după preluarea puterii de către Adolf Hitler.
• Astfel, scriitorii nazişti propagandişti au criticat şcoala Bauhaus,
ba chiar mai mult, au numit mişcarea drept reprezentare ale artei
degenerate şi total opuse direcţiei naţional-socialismului.
Bauhaus, Berlin, 1932-1933

• Paradoxul aparent al mişcării timpurii Bauhaus a fost contradicţian


dintre manifestul său artistic, care proclama ca ţel ultim al
întregii activităţi artistice şi creatoare clădirea, ca un ansamblu
finit şi lipsa oferirii de cursuri de arhitectură pînă în 1927.
• Pînă la data primelor cursuri de arhitectură pînă, aparent, cel mai
clar produs arhitectural Bauhaus a fost reprezentat de posterele
sale şi de tapetul folosit pentru decorarea unora dintre pereţii
clădirii Bauhaus din Dessau.
Bauhaus, Berlin, 1932-1933

• Studenţii de la Staatliches Bauhaus erau educaţi interdesciplinar şi


complex ca arhitecţi, designeri, fotografi, pictori, creatori de
mobilier şi textile, etc.

• Erau totodată stimulaţi să utilizeze materiale noi, specifice


producţiei de masă, avînd ca produs final al activităţii lor clădiri,
în special industriale, furnizate „la cheie”.