Sunteți pe pagina 1din 11

GLOBALIZAREA CULTURALĂ.

CONSECINȚELE
GLOBALIZĂRII ASUPRA SECURITĂȚII
NAȚIUNILOR

Student: Bologa Raul -Vlad


I. INTRODUCERE

• Conceptul sau fenomenul de • În acest sens, globalizarea poate


globalizare poate fi definit prin prisma desemna declinul statului- naţiune şi al
societăţilor delimitate din punct de
diferitelor domenii unde îşi face simţită
vedere teritorial, care au format
prezenţa, cu o intesitate din ce în ce unitatea de bază în analiza socială,
mai mare, în zilele noastre. politică şi a relaţiilor internaţionale.
• Având în vedere tema lucrării şi • Desigur, globalizarea poate fi
contextul în care o să analizez mai percepută mai mult ca un proces
departe fenomenul de globalizare, am complex sau ca un set de procese
ales să definesc fenomenul dintr-un complexe, decât ca o stare singulară.
punct de vedere politico- social centrat Procesul de globalizare poate fi văzut
pe poziţia statului şi a societăţii în ca o adâncime şi accelerare a
interconectării la scară mondială , în
interiorul procesului de globalizare
toate domeniile vieţii sociale
contemporane, de la cultură la
finanaţe până în sfera spirituală
II. GLOBALIZAREA CULTURALA
• Globalizarea, a fost începută ca şi o • Globalizarea poate fi definită în
revoluţie în domeniul economic, însă perspectiva a trei teorii diferite : teoria
are pretenţia de a remodela toate sistemului mondial, teoria organizării
planurile existenţei unei comunităţi, iar politice mondiale, teoria culturii
mondiale. În următorul capitol o să
una dintre principalele caracteristici abordez teoria culturii mondiale sub
ale globalizării (pe lângă faptul că auspiciile culturii globale7
originea sa nu poate fi depistată)
constă în erodarea continuă a • În contextul actual una dintre cele mai
barierelor din calea fluxurilor de direct percepute şi trăite forme de
globalizare este cea culturală. Ea
bunuri, informaţii, valori, servicii, bani poate fi definită ca o mişcare tot mai
şi capital intensă a imaginilor şi simbolurilor,
într-o varietate extraordinară a
modurilor de gândire şi a modurilor de
comunicare, caracterizată de trăsături
unice şi fără precedent
• Globalizarea culturii din punct de • În acest caz trebuie să menţionăm că,
vedere spaţio- temporal, apara ca şi globalizarea culturală depinde de decalajele
tehnologice dintre state şi de dependenţa
o deplasare de obiecte , semne şi unor state, de anumite resurse care nu le
oameni peste regiuni şi în spaţiul permite să dezvolte reţele de comunicare în
intercontinental. Pentru a putea rând cu celelalte. De exemplu, o ţară din Africa
numi globalizarea culturii, ca fiind o de Nord nu- şi va putea promova strategia de
turism cultural la nivel internaţional, fel de
teorie plauzibilă, aceasta trebuie
viabil ca şi o ţară din Uniunea Europeană.
saă implice deplasarea tuturor celor Putem să spunem că la fel ca la nivelul
trei elemente( oameni, idei , sectoarelor de securitate, globalizarea
simboluri) ca un întreg culturală, interacţionează cu alte tipuri de
globalizare, din moment ce totalitatea
• Desigur globalizarea culturală poate activităţilor din interiorul unui stat pot să-şi
fi privită, mai ales ca şi consecinţă a găsească materializare în altă ţară.
apariţiei telecomunicaţiilor şi Globalizarea culturală, se foloseşte de celelate
sectoare privind generarea de idei şi
evoluţiei acestora. transformarea lor la nivel global, mai ales în
contextul actual, în care dezvoltarea continuuă
a internetului, reduce costurile comunicaţiilor
şi le globalizaează, astfel că fluxul de idei
creşte într-un ritm spectaculos
• La fel cum la nivel structural, globalizarea presupune interdependeţă
şi deteritorializare, aşa şi globalizarea culturală depinde de apariţia şi
dezvoltarea unor infrastructuri şi instituţii privind transmiterea,
reproducerea şi receptarea culturală la scară globală, transregională
sau transcontinentală a ideilor şi simbolurilor. Evoluţia diferitelor
infrastructuri poate fi şi o consecinţă directă a unui fenomen de
emulaţie culturală, prin care statele încearcă să egaleze sau să
întreacă o altă cultură. Aşa se explică şi faptul că un stat mai
dezvoltat cu accesibilitate mare mare la resurse poate să dezvolte o
tehnologie mult mai ridicată decât un stat mai puţin dezvoltat, iar în
măsură cu trecerea timpului tehnologiile demodate ( din ţările
dezvoltate) sunt pasate ţărilor subdezvoltate pentru a face loc
apariţiei şi dezvoltării unor tehnologii mai performante

• Din acest punct de vedere putem să spunem că,


globalizarea culturală poate să impună diferite
standarde , adică poate ierarhiza sau poate crea
disparităţi la nivelul statelor. De exemplu, accesul la
reţeaua globală de telecomunicaţii este unul asimetric
atât între societăţi cât şi în interiorul lor
• Având în vedere aceste prerogative putem să
spunem că dimensiunea culturală şi cea
economică ale globalizării, merg ”mână în mână”
şi că ambele au cel mai mare impact asupra
omenirii.
• Este globalizarea culturală un instrument subtil
de promovare a capitalismului liberal şi un mijloc
de percepţie a conflictelor etnice şi culturale sau
o realitate cotidiană imposibil de evitat?
III. ESTE GLOBALIZAREA CULTURALĂ O
AMENINȚARE LA ADRESA SECURITĂȚII
NAȚIUNILOR ?
• Dezvoltarea culturii globale îşi are • Era contemporană se descrie ca şi o
rădăcinile în puterea şi prestigiul serie de transformări tehnologice şi
unuia sau mai multe dintre culturile instituţionale care au puterea de a
şi centrele de putere ale marilor afecta balanţa puterii culturale,
metropole contemporane, iar astfel încât noile tehnologii de
procesele de globalizare sunt privite comunicaţii şi apariţia corporaţiilor
de cele mai multe ori ca fiind o internaţionale de mass- media
consecinţă firească şi neinniţiată a alături de emergenţa Internetului ca
evoluţiei în timp a mijloacelor de forţă economică majoră, au generat
comunicaţie fluxuri culturale globale ale căror
intensitate , diversitate şi
răspaândire rapidă le depăşesc pe
cele din perioadele anterioare
• Putem identifica faptul că o cultură globală sau una cu pretenţii hegemonice poate reprezenta
o ameninţare deoarece, atâta timp cat caile prin care se transmit bunuri, idei şi semnificaţii
pozitive pot fi utilizate pentru transmiterea semnificaţiilor şi valorilor negative (ex:
terorismul transfrontalier, crima oraganizată transfrontalieră, nonvalori etc.) .Cu toate acestea
globalizarea culturală poate ajuta la dezvoltarea ( şi apărarea) unei culturi naţionale doar în
cazul în care ataşamentul indivizilor faţă de cultura naţională, este atât de mare încât opune
cultura altei entităţi, considerând propria cultură ca fiind superioară
• “Cultura, specifică o naţiune, conferindu-i acesteia
o identitate inconfundabilă. Globalizarea culturală
pune în pericol identitatea naţională şi atacă acele
culturi care nu se pot apăra”

• Elena Cobianu, Cultura și valorile morale în procesul de globalizare


• Globalizare culturală, este o consecinţă directă a uzului de bunuri, informaţii, valori şi
simboluri în context economic. De cele mai multe ori aceste elemente sunt de
provenienţă occidentală. Chiar dacă preluările din afară devin din ce în ce mai
complexe, nu putem vorbi despre o cultură unificată la nivel global, deoarece la nivel
naţional aceste ”împrumuturi” vor suferi o adaptare la specificul local sau cultural al
zonei ( adoptare prin adaptare). Acest model îl întâlnim chiar şi în cazul politicilor de
marketing de la companii precum Coca –Cola sau McDonald’s ( o campanie publicitară
pentru un produs ca şi Coca- Cola nu va avea aceleaşi rezultate în SUA şi în România
deoarece background-ul istoric al acestor două naţiuni nu corespunde iar relaţia dintre
cele două ţări are la bază prerogative economice )
IV. Concluzii
• Globalizarea este un sistem sau un fenomen complex, uneori ambivalent, chiar contradictoriu,
care a fost privit şi analizat în mod diferit de către cei ce şi-au asumat acest risc sau această
răspundere.
• Consider că cel mai mare pericol pe care-l poate implica globalizarea este dezumanizarea unora
dintre cei pe care valul ei îi înghite pur şi simplu.
• Cucerită de piaţă, dopată de televiziune, sport sau internet, lumea globalizată trăieşte în acelaşi
timp, pe fondul unei crize generale a sensurilor vieţii, un dezastru cultural şi educaţional global,
simptom îngrijorător, dar sigur, al barbarizării societăţii viitorului.
• Cultura tradiţională a societăţilor dispare sau se preface în spectacol şi marfă, cultura umanistă e
eliminată tot mai mult de tehnoştiinţa invadatoare şi transformată într-o pseudo-ştiinţă.
• Omul mondial sau globalizat, omul centrat doar economic riscă să devină omul atomizat care
trăieşte numai pentru producţie şi consum, golit de cultură, politică, sens, conştiinţă, religie şi
orice transcendenţă. Probabil acesta este ultimul stadiu în evoluţia umanităţii.
• În ciuda tuturor acestor avertismente, nu putem evita sau elimina globalizarea.
• Globalizarea, ca toate fenomenele umane, nu este nici ceva bun în sine, nici ceva rău în sine.
Putem spune că prezintă chiar mai multe aspecte pozitive decât negative. Însă idolatrizându-i
excesiv principiile şi uitând de ceea ce înseamnă la nivel personal factorul uman, globalizarea
poate deveni un agent al sfârşitului civilizaţiei umane în forma în care aceasta a evoluat de-a
lungul timpului.