Comunicarea interpersonală şi

stiluri de comunicare
 Obiective de referinţă
La sfârşitul prezentării veţi fi capabili:
• Să definiţi conceptele de bază ale lecţiei: comunicare,
stil de comunicare, comunicare non verbală şi trăsăturile
acesteia,bariere în procesul de comunicare
• Să descrieţi persoanele cu stiluri de comunicare directe
şi indirecte, enumerând cel puţin trei caracteristici ale
fiecărui stil
• Să enumeraţi cel puţin patru bariere care pot să apară în
procesul de comunicare în procesul de învăţământ
• Să descrieţi şi să propuneţi modalităţi practice de
îmbunătăţire a procesului de comunicare interpersonală,
pe baza lecturilor personale şi noţiunilor prezentate
 “Este imposibil să nu comunicăm”

“Cuvintele sunt cele mai puternice droguri

folosite de omenire” (Rudyard Kipling)
 Problematică:
1. Concepte de bază în procesul comunicării şi
axiomele comunicării
2. Comunicarea non verbală (CNV) şi trăsăturile
acesteia
3. Bariere în procesul de comunicare
4. Sugestii practice pentru îmbunătăţirea
procesului de comunicare interpersonală
5. Stiluri de comunicare - descriere şi exemple
6. Teme de studiu şi reflecţie
Ce înseamnă pentru dv. “a comunica”?

• “schimbul de idei şi fapte într-un sistem social”;

• DEX-ul: “ înştiinţare, aducere la cunoştinţă,
contacte verbale în interiorul unui grup sau
colectivităţi, prezentare sau ocazie favorabilă
schimbului de idei”;
• Procesul de transmitere/schimb de informaţii,
opinii, idei dar şi trăirile care apar la participanţi
ca urmare a acestuia;
• Lat. “communis” = a pune de acord, a fi în
legătură cu.., a fi în relaţie, a transmite celorlalţi,
a împărtăşi ceva celorlalţi;
• “Comunicarea nu se referă numai la
transmiterea mesajelor verbale, implicite şi
intenţionate ci include ansamblul de
procese prin care subiecţii se influenţează
reciproc” (Bateson, Ruesch)
 Axiomele comunicării
• Cât trăim este imposibil să nu comunicăm
• Comunicarea se bazează pe mijloace verbale şi
non-verbale
• Comunicarea este un fenomen bilateral continuu
dar poate avea şi alte forme (comunicarea
intrapersonală)
• Între persoanele care comunică există
întotdeauna diferenţe de poziţie ierarhică, statut
social, economic, vârstă, prestigiu,
• Nu există viaţă socială fără comunicare
 Comunicarea non-verbală (CNV)
• În comunicarea interpersonală mesajele se transmit
simultan pe două nivele: verbal şi non-verbal
• Dacă semnalele non-verbale contrazic mesajul verbal,
receptorul va acorda credit celor non verbale (oamenii
proiectează atitudinile şi sentimentele lor prin semnale
non-verbale care, “citite” corect, ajută la o comunicare
mai bună)
• Mehrabian şi Weiner au studiat primii limbajul non verbal
şi au constatat că în comunicarea verbală doar 7%
reprezintă cuvinte, 38% paralimbaj şi 55% elemente de
limbaj non-verbal.
Trăsăturile comunicării non-verbale
(după Argyle şi colaboratorii)
• 1. Statice: distanţa, orientarea, postura,
contactul fizic
• 2. Dinamice: expresiile faciale, gesturile, felul în
care privim
• 3. Mobilitatea: mişcările înainte-înapoi (subiect
dezvoltat de Lamb, care consideră că pentru
evaluarea potenţialului managerial al unui individ
este bine să observi ce face în timp ce spune. El
a numit această nouă ştiinţă comportamentală
“analiza mişcărilor”)
• 4. Expresiile faciale
• 5. Contactul vizual
• 6. Comunicarea tactilă
• 7. Spaţiul personal (distanţa pe care o păstrăm
între noi şi ceilalţi) şi amenajarea spaţiului
personal la locul de muncă (ambientul)
• 8. Mijloacele paralingvistice, între care: tonul şi
intensitatea vocii
• 9. Timpul şi utilizarea momentelor de tăcere
• Exerciţiu:
Oferiţi exemple practice prin care să ilustraţi
diferitele categorii de trasături ale CNV
(spre exemplu, în ce măsură influenţează
organizarea spaţiului clasei procesul de
comunicare sau ce rol are contactul vizual
etc.)
 Arta de a-i face pe ceilalţi să se simtă
importanţi!
În următoarele 5 minute scrieţi tot ce gândiţi
şi simţiţi cu privire la acest subiect!
Sugestii:
1.Reguli pe care le aplicaţi în fiecare zi
pentru a arăta colegilor că sunt importanţi
pentru dv. Exemplificaţi!
2. În ce mod vă poate arăta dv. cineva că
sunteţi o persoană importantă?
Exemplificaţi!
 În lucrarea “Arta dezvoltării relaţiilor
interumane”, Les Giblin oferă câteva reguli:
1. Convingeţi-vă că ceilalţi sunt importanţi!
“ Abordarea oamenilor depinde categoric de ceea
ce credem noi că sunt…sentimentele noastre
faţă de ceilalţi depind de ideile noastre şi de
măsura în care îi cunoaştem”
2. Băgaţi-i în seamă pe ceilalţi, observaţi-i!
De obicei observăm doar ce ne interesează şi
suntem foarte centraţi pe propria persoană, pe
problemele, realizările, aspiraţiile noastre…
3. Nu faceţi e grozavii!
Toţi suntem tentaţi să îi impresionăm pe
ceilalţi, să facem o impresie bună. Este
recomandat să nu exagerăm însă cu
poveştile, realizările, diplomele noastre…
A face impresie bună cuiva înseamnă a-i
arăta cât de impresionat(ă) sunteţi de
el/ea!!!
Nu subestimaţi “micile politeţuri”, curtoazia!!
 Bariere în comunicare
• Nerespectarea regulilor anterior enunţate;
• Emiţătorul nu cunoaşte subiectul transmis
sau nu crede în mesajul, ideile promovate;
• Receptorul nu cunoaşte subiectul
prezentat, nu e interesat de el sau nu a
fost pregătit să îl recepteze;
• Receptorul şi/sau emiţătorul nu sunt atenţi
datorită altor probleme care-i preocupă;
• Între cei care comunică există mari diferenţe
culturale sau profesionale;
• Diferenţele de statut sunt considerate de unii ca
impunând un anumit stil de comunicare (ce
exemple puteţi oferi în acest sens?)
• Receptorul sau emiţătorul simte ostilitate faţă de
celălalt, din diverse motive şi manifestă o
atitudine ostilă, reflectată şi în comunicare
(Puteţi oferi un exemplu?)
Completaţi lista cu alte bariere întâlnite!
 Stilul de comunicare
1. Definiţie: desemnează modul particular în care
fiecare dintre noi reacţionează şi/sau răspunde
într-o situaţie de comunicare.
Există o diferenţă între termenii subliniaţi?
Explicaţi!
2. Centrele de răspuns pe care toţi le avem sunt:
- Centrul intelectual (gândim)
- Centrul emoţional (simţim)
- Centrul acţiunii (ne mişcăm, acţionăm)
• Toţi utilizăm toate cele trei centre, în
momente, proporţii şi secvenţe diferite iar
datorită asimilării normelor culturale şi
educaţiei din familie, există tendinţa
utilizării mai frecvente a unuia dintre ele.
• Acest centru dictează aşadar prima
reacţie. (Descrieţi cum procedaţi de obicei
într-o situaţie nouă de comunicare.)
În literatura de specialitate sunt descrise mai
multe stiluri de comunicare.
După criteriul “ căutării provocării sau
securităţii ” distingem:
1. Persoanele cu stil indirect de
comunicare
2. Persoanele cu stil direct de comunicare
Ce caracteristici credeţi că ar avea?
Exemplificaţi utilizând cuvinte cheie.
Persoanele cu stil indirect de comunicare:
- Preocupate de securitatea emoţională, cu ritm
lent în activitate şi comunicare
- Nu au iniţiativa unei conversaţii, nu se confruntă
cu ceilalţi
- Preferă o conversaţie cu un apropiat unei
întâlniri cu mulţi participanţi
- Ţin la detalii, sunt foarte atente la rezultatele
obţinute, nu iubesc competiţia şi nu se implică în
astfel de situaţii
Persoanele cu stil direct de comunicare:
- Sunt caracterizate prin asertivitate
- Nu le este teama să îşi asume riscuri
- Iniţiază cu uşurinţă o conversaţie şi îşi
susţin punctele de vedere cu fermitate şi
argumente
- Pot fi percepute de ceilalţi ca fiind
competitive şi cu uşoare tendinţe spre
control, intră cu uşurinţă în situaţii de
competiţie.
 Cracteristicile procesului de
comunicare
1. Reciprocitate
2. Scop (transmitem un mesaj cu o anumită
intenţie, aşteptăm un răspuns, o reacţie)
3. Ireversibilitate “Cuvântul e ca vântul, nu se
ajunge nici cu armăsarul, nici cu ogarul”
4. Proces simbolic (comunicarea utilizează
simboluri)
5. Proces real (oamenii comunică prin tot ce fac
sau nu fac) şi complex (modificările de la
nivelul personalităţii interlocutorilor)
 Bibliografie selectivă:
• Abric Jean Claude, “Psihologia
comunicării. Teorii şi metode”, Polirom,
2002
• Anghel Petre,”Stiluri şi metode de
comunicare”, Editura Aramis, 2003
• Guilone-Nachez Erica,”Şansa e de partea
ta! Metode şi tehnici de autocunoaştere”,
Polirom ,2003
• Giblin Les, “Arta dezvoltării relaţiilor
interumane”, Curtea Veche, 2000
• Goleman Daniel, “Inteligenţa emoţională”,
Curtea Veche, 2001
• Goleman Daniel,Richard Bozatzis, Annie
McKee, “Inteligenţa emoţională în
leadership”, Curtea Veche, 2005
 Teme de studiu şi reflecţie:
1.Căutaţi înţelesul următorilor termeni şi redactaţi
fişe de studiu pentru fiecare: “asertivitate”,
“empatie”, “încredere în sine”, “autocontrol
emoţional”, “solicitudine”, “persuasiune”, “stil de
conducere agresiv”. Completaţi lista cu alţi
termeni care vă par relevanţi pentru subiectul
prezentat.
2. Redactaţi un eseu de maxim o pagină în care să
utilizaţi termenii anteriori şi cei din conţinutul
prezentării. Subiectul eseului va face referire la
activitatea didactică. Găsiţi un titlu- metaforă
eseului redactat.
• Exerciţiu:
5 cursanţi care se oferă voluntar. 4 vor părăsi încăperea şi unuia i se va relata o poveste
pe care trebuie sa o spună la rândul lui colegului care intră în încăpere.
Povestea sună aşa: “Un orb mergea pe un drum şi avea o lanternă în mâna dreaptă, o
găleată în mâna stângă şi o pălărie pe cap. Se întâlneşte cu un bărbat care îl
întreabă unde merge. Orbul îi spune că merge la râu să ia apă.
Omul îl întreabă: “Şi cu lanterna ce faci?” Orbul îi răspunde: “Luminez drumul ca să vadă
oameni ca tine, orbi ca mine!”
Fiecare cursant va spune mai departe povestea aşa cum o preia de la cel care i-o
povesteşte. Cursanţii au ca sarcină să noteze elementele care apar sau dispar din
poveste pe măsură ce toţi voluntarii preiau şi povestesc mai departe. Scopul
exerciţiului este şi acela de a crea un climat plăcut, favorabil învăţării.
Morala exerciţiului este aceea că mesajele transmise verbal ajung la destinatar
deformate, cu elemente lipsă sau cu alte adăugiri pe care receptorii le adaugă.
Uneori chiar şi mesajele scrise sunt greu înţelese. În comunicarea organizaţională
trebuie să se ţină seama de acest aspect.
 Ascultarea activă se poate realiza
dacă:
• Reformulaţi cele auzite adică spuneţi cu
alte cuvinte ceea ce a afirmat
interlocutorul, fără a schimba sensul.
• Ascultaţi pentru a înţelege.
• Utilizaţi propoziţii care încep cu “Eu” (cred,
simt, părerea mea este că…).
• Separaţi omul de problema abordată.
• Nu întrerupeţi interlocutorul.
 Posibile greşeli în ascultarea
activă:
• Exagerarea: “ Chiar îţi urăşti şeful…”
• Redimensionarea:“ Hai că nu-i aşa de rău!”
• Adăugarea:” Uneori îţi vine să-i spui ceva..”
• Omisiunea:” Cred că nu ai dormit tu bine ”
• Anticiparea:” Probabil îţi doreşti să fie pedepsit..”
• Rămânerea în urmă:” Ieri spuneai că…”
• Repetarea de tip “papagal”- repetarea întocmai
a fiecărui cuvânt
• Exerciţiu:
Imaginaţi o scurtă conversaţie al cărui
răspuns să fie empatic şi non-empatic.

Oferiţi câteva exemple de situaţii în care

puteţi utiliza ascultarea activă.
 Empatia
• Presupune acceptarea necondiţionată a
ideilor, sentimentelor, credinţelor celuilalt,
chiar daca ele nu se potrivesc cu sistemul
meu de emoţii,idei, credinţe.
• Înseamnă a fi în “rezonanţă” cu celălalt, a
te pune în situaţia lui fără a pierde
contactul cu propria persoană.
 Posibile răspunsuri empatice
• Poate că…
• Mă întreb dacă…
• Nu ştiu dacă am înţeles bine…
• Corectează-mă dacă greşesc….
• E posibil ca…
• Poate că tu gândeşti că…
• Doreşti să spui că…
 Stil de comunicare pasiv
• Stil în care drepturile celorlalţi sunt mai
importante decât cele personale, valoarea
personală este minimizată
• “Sentimentele ,mele nu sunt importante”,
“Nu contez”, “cred că sunt inferior
celorlalţi”
• Stil verbal apologetic, de scuză, voce
joasă, înceată
• Non-verbal: priveşte în jos sau evită
privirea, postură încordată, aprobă excesiv
• Cauze si consecinţe: respect de sine
scăzut, sentimente neîntemeiate de
inferioritate,supărat pe sine, lisă de
respect din partea celorlalţi, stârneşte mila
 Stilul de comunicare asertiv
• Stil în care persoana luptă pentru
drepturile personale dar le respectă şi pe
ale celorlalţi
• “Amândoi suntem importanţi”,”Amândoi
contăm”,”Cred că suntem egali”
• Propoziţiile încep cu “Eu”, voce fermă
• Priveşte direct, postură relaxată, mişcări
naturale, relaxate
• Cauze şi consecinţe:
- respect de sine ridicat,
- imagine de sine clară, îşi cunoaşte
valoarea personală
- crede în propria persoană
- este respectat(ă) şi îi respectă pe ceilalţi
 Stilul de comunicare agresiv
• Stil în care persoana îşi respectă şi apără
doar drepturile proprii şi punctele de
vedre, fără a ţine cont de ale celorlalţi
• “Sentimentele tale nu sunt importante”, “Tu
nu contezi”, “Cred că îţi sunt superior”
• Propoziţii care încep cu “Tu…”
• Voce stridentă, ridicată
• Priveşte în gol, cu ochii semideschişi
• Încordat, postură rigidă, degetul se
îndreaptă mereu către cineva
• Cauze şi consecinţe: sentiment de
vinovăţie, cel mai scăzut nivel al
respectului de sine, este doar temut şi nu
respectat de ceilalţi, stârneşte violenţă în
ceilalţi.
 Bariere în comunicarea didactică

- Nesiguranţă în privinţa conţinutului transmis

- Manipularea (prin comunicarea trunchiată a unor informaţii)
- Prezentarea incorectă a mesajului sau alegerea unei modalităţi
greşite de comunicare sau a unor metode inadecvate publicului
- Presupunerile neexplicite sau falsele presupuneri (mesaje care sunt
interpretate diferit)
- Incompatibilitatea punctelor de vedere aparţinând sursei şi
receptorului
- Camuflarea (comunicare ambiguă în mod intenţionat)
- Interferenţele (adică evenimente care pot deturna atenţia
receptorului de la descifrarea mesajului)
- Zgomotul, stresul, invadarea spaţiului personal, limbajul