Patologia Senzorialitatii

Title

• iluziile vizuale şi falsele recunoaşteri

• iluzii auditive, olfactive, gustative, iluzia de modificare a
schemei corporale
• condiţii clinice care favorizează apariţia iluziilor
• imagini eidetice, halucinaţii funcţionale, halucinoze,
halucinaţii psihosenzoriale, halucinaţii psihice
• modalităţi halucinatorii – halucinaţii auditive, vizuale,
gustative, olfactive, tactile, kinestezice, viscerale
 Senzaţia şi percepţia
• Senzaţia
– act psihic elementar „monomodal” de realizare a
imaginii singulare a unor însuşiri ale obiectelor şi
fenomenelor lumii înconjurătoare
– senzaţiile sunt imagini subiective ale lumii
obiective
– imaginea reflectată devine element de conştiinţă
(excitaţia se transformă în senzaţie în scoarţa
cerebrală) şi ca atare ea nu este materială, ci de
ordin ideal.
• Percepţiile
– procese senzoriale elementare care de disting prin
sintetism, unitate şi integritate; ele redând realitatea
obiectuală în imagini de ansamblu (subiective)
– percepţia reflectă însuşiri multiple ale obiectelor externe
– este treapta întâi de cunoaştere, oferă concretul lumii,
factualitate

• Datorită multului ei grad de subiectivitate, semnificaţia

nu va avea caracter permanent şi imuabil, în structura
percepţiei survenind treceri ale unei dominanţe în
alta.
• Aceluiaşi obiect în momente şi condiţii diferite îi
putem relevă însuşiri fizice diferite.
• Rubinstein (1962) – „Efectul psihologic al oricărei influenţe
exterioare care se exercită asupra persoanei este condiţionat
de istoria dezvoltării acestei persoane de legităţile sale
interne.”

• Percepţia realizează nu numai imaginea ansamblului

însuşirilor ci şi a raporturilor spaţio-temporale.

• Percepţia conţine şi note de generalizare şi abstractizare în

primul rând prin intermediul cuvântului → denumind obiectul
perceput, subiectul îl raportează, îl pune în anumite limite şi
abstractizează diferitele sale însuşiri particulare.

• Percepţia este întotdeauna simultan unită cu o reprezentare.

• Reprezentarea
 Patologia senzorialităţii
modificări cantitative

Hiperestezia
– coborârea pragului senzorial → suprasensibilitate la excitanti care până
atunci (subliminale) nu erau precepuţi
– creşterea intensităţii senzaţiilor şi percepţiilor
• persoanele respective suportă greu atingerile cutanate,
zgomotele, lumina, trepidaţiile

Se întâlneşte în:
• stări de surmenaj, de suprasolicitare nervoasă şi fizică
• stadiile prodromale sau de debut ale bolilor infecto-
contagioase
• la debutul unor afecţiuni psihice – manie, tulburări anxioase
• în boala Bassedow
• neurastenie
Cenestopatiile (Dupré)
• tulburare conştientă a senzaţiei şi percepţiei
intero şi proprioceptivă

– sunt senzaţii penibile, difuze cu sedii variabil

– apar fără modificări organice evidenţiabile
– se întâlnesc în sdr. nevrotice cu componente
astenice (neurastenie)
Cenestopatia
• senzaţii corporale
• în neurastenie, depresie
• imposibilitatea găsirii substratului anatomo-
patologic
• complicată în panul gândirii – hipocondrie
• Hipoestezia - ridicarea
ic pragului senzorial în
stări reactive acute
– în stări de inducţie hipnotică
– isterie
– tulburare de conştiinţă
– oligofrenie
– schizofrenie
– tulburări afective – depresie, stări maniacale
– demenţă, PGP
 Patologia senzorialitatii
modificari calitative

Iluziile
• percepţii deformate ale obiectelor
– fiziologice deformarea obiectelor prea îndepărtate
datorită:
• distanţei prea mari
• luminii insuficiente
• stări afective speciale – frică
• optico-geometrice (băţul în apă pare frânt)
• iluzii de greutate, volum în condiţii de întuneric
– patologice – subiectul crede în falsitatea percepţiei şi prin
urmare cunoaşterea este deformată
• H. Ey consideră că iluzia este în general orice eroare
de percepţie sau cognitivă.
• Ea constă fie în prelucrarea eronată a imaginiilor
percepute, fie din proiectarea imaginarului şi a
inconştientului (asupra unui obiect)
• În cazul iluziilor patologice, percepţia falsă în care
bolnavul crede şi nu o corijează, poate fi însoţită de
interpretarea delirantă, modificarea lucidităţii,
superficializarea proceselor asociative, de atenţie şi
memorie.
 Iluziile vizuale
• cele mai frecvente.
• exista obiectele in realitate dar sunt percepute
deformat
– dimensiunile
– forma
– distantele intre ele
– aspectul static ori dinamic
 Iluziile vizuale
• METAMORFOPSII (iluzii de modificare a obiectelor si a
spatiului perceput)
– macropsie – obiectele mai mari
– micropsie – obiectele mai mici
– dismegalopsie – alungite sau lărgite
• PORROPSIA
– percepţia falsă a distanţei până la obiect
– obiectele statice pot apărea câteodată şi animate de mişcări
• PAREIDOLIE
– animarea unor percepţii simple
• la copil
• în febră, frică – percepţii simple, anodine pot deveni pericole maxime (ex. o
pată de pe perete poate fi luată drept un animal)
– complexe – preotul tămâiază, aerul bisericii pare misterios, credincioşii
încep să vadă sfinţii mişcându-se.
 Iluziile vizuale
• Falsele recunoaşteri – identificarea gresita a diverselor persoane, sunt
intalnite in:
– în stările maniacale – labilitate şi dispersia atenţiei
– în stările confuzionale – prin scăderea vigilenţei, îngustarea conşţtiinţei
– în sindromul Korsakov (tulburare a funcţiei de recunoaştere a memoriei)
– În sindroamele demenţiale senile, traumatice, vasculare (tulburări mnezice)

Variante deosebite de false recunoasteri

• fenomene de tulburare a fazei de recunoaştere a memoriei
– déjà vu
– déjà vecu
– déjà conu
– jamais vu
se întâlnesc în:
– sdr. de derealizare
– sdr. de depersonalizare
– patologia lobului temporal (epilepsia temporală simptomatica genuina)
 Iluziile vizuale
• iluzia sosiilor
– psihoze discordante
– Sdr. Capgras- iluzie de persoană, iluzia sosiilor – cunoscuţi (mama, tata, copiii)
devin necunoscuţi
– datorată delirului de persecuţie au impresia că cei cunoscuţi au trecut în tabăra duşmană
– mecanism divers de producere:
» atenţie superficială
» stare afectivă – de frică
» stare de îngustare a conştiinţei – delirum
» tulburare mnestică – demenţa
» tulburarea gândirii – paranoia
» Sdr. Korsakov
– semn de gravitate şi cronicizare
– Sdr. Fregoli
• falsă recunoaştere de persoane
• necunocuţii devin cunoscuţi în sens persecutiv
• în schizofrenia paranoidă sau paranoia
• existenţa unui . de interpretare persecutorie
 Iluziile auditive
• locul al doile din punct de vedere al frecventei
• impresia că diferite sunete sau zgomote sunt mai apropiate, mai puternice, mai
distincte mai îndepărtate, mai discrete, mai estompate

Modificare pregnant calitativă

• sunete sau zgomote reale / bătăile ceasornicului sunt percepute de bolnav sub
forma unor cuvinte injurioase, strigăte de deznădejde in functie de interpretarea
deliiranta si care duce la perceptie deliranta si in care pacientul ia ceva drept
altceva

Dgs. de interpretare senzorială

• pacientul identifică corect excitantul senzorial dar interpretează percepţia
• interpretarea senzorială este distinctă de percepţia delirantă prin faptul ca
pacientul identifica corect excitantul senzorial dar interpreteaza perceptia reala
• Exemplu:
– Aude pasii unei persoane iar interpretarea senzoriala este “pasii sunt a unei persoane
care vor sa fure, sa-mi faca rau, sa ma urmareasca.”
 Alte Iluzii

• Iluziile gustative şi olfactive

– perceperea eronată a gustului sau a mirosului normal
(PAROSMIE)

• Iluzii viscerale – perceperea eronată a funcţionării

unor organe sau aparate

• Cenestopatiile – senzaţii corporale

 Iluziile de modificare a schemei corporale
perceperea denaturată a formei, mărimii, greutăţii şi a poziţiei corpului
• senzaţia de mărire sau micşorare a dimensiunii şi greutăţi corpului (tulburare totală
de schemă corporală)
• transpoziţia părţilor corpului,, micşorării sau măririi acesteia (tulburare parţială de
schemă corporală)
– picioarele le ies pe geam, ajung în tavan
• senzaţia de fragmentare a corpului (linia de demarcaţie a acestuia apare
fragmentată).

Se întâlnesc în:
• leziuni organice – dispar prin controlul vederii si reapar la incetarea acestuia
• schizofrenie – false percepţii de schimbare a aşezării membrelor, contorsiune (se
datorează disocierii conştiinţei propriului Eu)
• intoxicaţii
• alterarea lucidităţii conştiinţei
• patologia obsesiv-fobică şi dismorfofobii obsesivo-fobice sau delirante (nas
mare,fata asimetrica)
• halucinoza pedunculară
• modelele psihozelor experimentale, provocate substanţe psihedelice (Mescalină,
psilocibină, LSD25 ) + metamorfopsii
 Condiţii clinice ce favorizează apariţia
iluziilor
1 la oamenii normali
• în condiţii externe deosebite
• distanţă mare, lumină insuficientă, crepuscul
• solitudine
• sugestibilitate
• emotivitate
• stare hipnagogică
2 bolnavi cu tulburarea funcţiei sau leziuni ale receptorilor, căilor de conducere, sau zonelor
integrative (lob temporal) cu rol în analiza senzorială şi compararea cu experienţa
anterioară
3 bolnavi cu stări febrile, boli infecto contagioase, toxice
4 bolnavi cu stări confuzionale - îngustarea câmpului conştiinţei
5 bolnavi nevrotici – obsesivo-fobici / isterici – în condiţii de anxietate
6 bolnavi psihotici
• debut al schizofreniei
• stări delirnate – tulburare de gândire
• stări depresive – stări afective negative
• stări maniacale – atenţie superficială
 HALUCINAŢIILE
• halucinaţia este o percepţie fără obiect (Ball)
• H. Ey – “halucinaţia este o percepţie falsă făra obiect de perceput”
• este un fenomen complex
• se produce în anumite destructurări ale conştiinţei
• există prin dedublare a personalităţii
• halucinaţie este în mod greşit socotită ca o percepţie; ea este de fapt o
reprezentare, activare a unei reprezentări
• înlocuirea realului cu imaginarul
• este o substituţie, o proiecţie a unei reprezentări convertite în percepţie
• halucinaţiile fac parte din propriul inconştient (H. Ey → normalul este
autohalucinator)
• halucinaţia este un fenomen involuntar şi fără critică → fenomenul
halucinator este indisociabil de delir, halucinaţia oferă materialul concret
care sprijină convingerea delirului
• halucinaţiile pot dezorienta profund persoana, îndrumând-o la acţiuni
periculoase, antisociale, criminale
 Halucinatii functionale
• percepţia unor excitanţi obiectivi determină apariţia unor
percepţii false de tip halucinator
• concomitent cu percepţia reală (ex. Zgomotul roţilor de tren)
el aude voci care-l injuriează, îl ameninţă
• ele sunt percepute de către bolnav atâta timp cât există
excitantul real

Dg dif cu iluziile (unde excitantul real este reflectat defectuos)

• în halucinaţii funcţionale există 2 proiecţii la nivel central al

analizatorilor – una care realizează imaginea obiectului real şi
perceput corect şi o alta, apărută concomitent, condiţionat de
prima care este imaginea halucinatorie
 Halucinoidele

• nu izbutesc să convingă pe deplin bolnavul

asupra existenţei lor reale
• sunt forme prehalucinatorii
• apar în perioada de dezvoltare sau de
dispariţie a halucinaţiilor
 Imaginile eidetice

• reproiectări în exterior ale imaginilor unor obiecte,

fiinţe (animale sau oameni) care au – o forţă
receptivă deosebit de vie, fiind strâns legate de trăiri
afective intense şi apropiate de prezent
• prin eidetism înţelegem facultatea pe care o prezintă
anumiţi subiecţi de a putea revedea, reproiectând în
exterior un obiect, o fotografie care le-a fost expusă
numai câteva clipe
• se întâlnesc frecvent la copii, caracter fiziologic
 Imaginile eidetice
Acest fenomen ne arată că pot exista halucinaţii
nepatologice, halucinaţii fiziologice, ele apărând la
subiecţi normali
• în perioada stării de fază hipnotică înaintea instalării
somnului(halucinaţii hipnagogice)
• la trezire (halucinaţii hipnapompice)
• uneori
– tulburări de percepţie provocate prin sugestie individuală/de
masă
– de scurtă durată, provocate sau stimulate
– persoanele respective le corectează în mod critic, cu uşurinţă
 Halucinozele

• halucinaţii a căror semnificaţie patologică este

recunscută de bolnav → atitudine critică faţă de
ele
• bolnavul caută să le verifice autenticitatea pe
care de altfel o neagă
• se întâlnesc la pacienţi cu leziuni ale diferitelor
segmente ale analizatorilor
 Halucinozele
halucinoza pedunculară (Lhermitte şi von
Bogaert)
• leziuni în focar ale trunchiului cerebral
• se manifestă prin succesiunea unor imagini
(oameni sau animale) mobile, colorate, în
relief
• apare mai ales vesperal, evolutie paroxistica
• durează minute – ore, uneori 1-2 zile
 Halucinozele

• în stări toxice – alcool, bariturice

• în stări infecţioase – encefalită epidemică
• în arterioscleroză cerebrală
 Halucinozele

Pentru Wernicke termenul de “halucinoză” se

referă la psihoze halucinator delirante, aflate
în afara unor episoade de tulburări ale
conştiinţei
• “halucinoza acută Wernicke”
• “halucinoza cronică Korsakov”
 Halucinaţiile
se pot produce la nivelul tuturor celor 5 simţuri

I → halucinaţiile propriu-zise (psihosenzoriale) → caracter de senzorialitate

II → halucinaţii psihice (pseudohalucinaţiile) → trăirea este situată la capătul
central al analizatorului “în cap”
• exacerbare a reprezentărilor → autoreprezentare aperceptivă
• fără proiecţie spaţială
• apar spontan, incoercibil
• caracter de exogenitate ( “de străin”)
• impus din afară (automatism) - de Clérembault
• Guiraud → fenomene xenopatice (reprezentări mentale aperceptive)
• Baillanger → halucinaţii psihice
– lipsite de obiectivitate spaţială, de obiectualitate
– bolnavul le acordă obiectivitate psihică (sunt convinşi de realitatea existenţei lor)
• Pseudohalucinaţiile sunt o parte esenţială a sdr. de automatism mental şi
reprezintă simptome de gradul I, deci de importanţă majoră în diagnosticul
schizofreniei (Kurt Schneider)
 Halucinaţiile

Sindromul de automatism mental (Kandinsky,

Clérembault)
• antrenează convingerea delirantă
– că pacientul nu mai este stăpân pe voinţa sa,
– ci este influenţat de o forţă străină
– care controlează activitatea sa psihică, actele sale,
gândirea, percepţiile
• Sindromul de influenţă se manifestă în psihozele
acute (schizo / PHC)
• În cadrul sindromului de automatism mental
se descrie un triplu automatism.
 Triplu automatism
A. Ideo verbal - comentarea şi enumerarea gândurilor şi
acţiunilor
• pseudohalucinaţiilor auditive – sub forma unor “voci
interioare” auzite cu “urechiile minţii”
• “ecou” al gândirii şi lecturii, devansare a gândirii
• “sonorizare a gândirii” – determină la bolnav convingerea că
alte persoane îi aud şi îi descoperă gândurile, i le ghicesc
(tranzitivism)
• Senzatie de telepatie
• Transmiterea gândurilor cu ajutorul sugestiei, undelor,
radiaţiilor cosmice
• Jocuri silabice, absurdităţi, voci, nonsensuri, ,,mentism
(Chaslin)
 Triplu automatism
B. Senzorial şi senzitiv
• pseudohalucinaţiile – vizuale → bolnavii “văd cu ochi interiori”
• pseudohalucinaţiile olfactive şi gustative
• pseudohalucinaţiile tactile
– senzaţii penibile provocate de la distanţă
– electrizare a suprafeţei corpului
– curenţi magnetici
– iradiere
• În sfera genitală → senzaţia de viol / de orgasm de la distanţă
• pseudohalucinaţiile interoceptive
– “lipsa de libertate interioară”, senzaţia de “stăpânire interioară”
– trăiesc senzaţia corporală, fiind convinşi că sunt posedaţi de spirite de
animale (şerpi, câini, pisici, şoareci), care pătrund în diferite organe şi
acţionează conform dorinţelor acestora
 Triplu automatism
C. Automatism motor
• pseudohalucinaţiile motorii sau kinestezice
– perceperea executării unor mişcări impuse
• convingerea că le execută automat
• halucinaţii motorii grafice – bolnavului i se
pare ca scrie sub o influenţă xenopatică
• halucinaţii psihomotorii verbale (automatism
verbal) – bolnavul are impresia că vorbeşte
sub o influenţă exterioară
 Halucinaţiile propriu-zise
(psiho-senzoriale)

• Caracter de senzorialitate şi obiectualitate

• Bolnavul nu are atitudine critică, necunoscându-i
conţinutul patologic, ci este convins de realitatea lor
• Proiecţie spaţială
• Specificitate
– Halucinaţiile vizuale → mai frecvent în patologia acută şi la
copil
– Halucinaţii auditive → mai frecvent în patologia cronică si la
adult
• Rezonanţa afectivă
– la început anxiogene
– în stadiile ulterioare fără participare afectivă deosebită
 Halucinaţiile exteroceptive
a. halucinatiile auditive
• pot fi situate in câmpul auditiv perceptibil (campin) / extracampin
• intensitate variabilă – discrete (« atitudine de ascultare ») /
puternice (măsuri de apărare)
• caracter inteligibil (clar) / neinteligibil (bolboroseşte)
• complexitate
– elementare –foneme, ţiuituri, fosnete, pocnituri
– comune – sunete bine definite (ciripitul, lătratul, paşi, sunete muzicale)
– verbale (complexe) – bolnavul percepe “voci”, fraze, cuvinte / verbigeratie
halucinatorie (bolnavul nu le înţelege)
• continuitate în timp – continuu / episodice
• conţinut afectiv
– favorabil / defavorabil (injurii, ameninţări, acuzaţii) → de obicei apar la
poligloţi (vocile străine sunt ostile şi vocile în limba maternă sunt
prietenoase)
– imperative (de comandă), poruncindu-i bolnavului să execute anumite acte
periculoase, de homicid = urgenţă psihiatrică
 Halucinaţiile exteroceptive
a. halucinatiile auditive
Se întâlnesc în:

Halucinatii auditive elementare şi comune

1. afecţiuni ORL (otite, masoidită, surditate)
2. în boli neurologice (leziuni ale lobului temporal, leziuni ale căilor de
conducere)
3. în stări confuzionale, în special onirice
4. în deliruri toxice şi infecţioase
5. în boli psihice (puseuri depresive, schizofrenie, parafrenie, aura epileptică)

Halucinaţii auditiv verbale (complexe)

• în schizofrenie (paranoidă) – caracter bizar, discordant cu fondul afectiv
• în depresie – conţinut trist, dureros; voci care îl acuză pe bolnav, îl
condamnă pentru fărădelegi monstruoase
 Halucinaţiile exteroceptive
b. halucinatiile vizuale

• percepţii vizuale ale uor obiecte, fiinţe, imagini inexistente

în realitate
• la copii, trăite cu un intens dramatism
• în general – caracter terifiant
• mono / poli cromatice
• pot ocupa
– câmpul hemianopsic
– scotom (scotomul pozitiv descris de Morel)
• pot fi macroscopice, gulliveriene / microscopice, liliputane
• în câmpul vizual normal (spaţiul campin) / extracampine
 Halucinaţiile exteroceptive
b. halucinatiile vizuale
• claritate – distincte / estompate, vagi
• complexitate
– elementare (fosfene, fotopsii) – puncte luminoase,
scântei, linii
– complexe – figuri, obiecte informe (fantasmoscopii),
obiecte bine definite (halucinaţii figurate)
– scenice – statice (panoramice) / în mişcare
(cinematografice), scene de vis(mişcare caleidoscopică)
• unice / multiple
• în accese / permanente
 Halucinaţiile exteroceptive
b. halucinatiile vizuale
• tonalitate afectivă
– pozitivă / negativă
– halucinaţiile vizuale antrenează intens subiectivitatea insului
Exemple:
• Pozitive
– delirul psihozelor de inaniţie (bolnavii văd mese pantagruelice)
– fumătorii de opiu (figuri infumusetate)
– intoxicaţia cu mescalina (figuri infumusetate)
– delirurile mistice – scene feerice
• Negative
– delirum tremens – aspect terifiant, zoopsic
– onirismul toxic exogen / endogen – derularea unor scene îngrozitoare
 Halucinaţiile exteroceptive
b. halucinatiile vizuale

Halucinaţiile vizuale po fi favorizate de:

• luminozitatea insuficientă
• slăbirea vederii
• slăbirea controlului conştiinţei
 Halucinaţiile exteroceptive
b. halucinatiile vizuale
Pot apărea:
1. la oamenii normali – halucinaţii hipnapompice / halucinaţii hipnagogice – de scurtă durată,
recunoscute de cel în cauză ca imaginare lipsită de corespondent real
2. stare de surmenaj intens – durata foarte scurtă, caracter hipnagogic
3. neurastenie – elementare (puncte luminoase, scântei), caracter anxiogen, treifiant
4. afecţiune oftalmică – retinită, cataractă, glaucom, nevrită retrobulbarăă
5. afecţiuni neurologice – migrenă oftalmică (fosfene, fotopsii),
• leziuni ale lobului occipital (traumatisme, focare de ramolismnet, tumori); caracter
halucinozic
• afectarea căilor optice → hemianopsie sau scatom – halucinaţia apare cu predilecţie în
câmpul hemianopsic sau al scotomului
• Lhermite a descris halucinoze micropsice cinematografice, pe un fond de claritate a
conştiinţei
• Aspect particular → în sdr. Charles Bonnet , în glaucom, cataractă, dezlipire de retină, leziune
ale chiasmei, nervului optic, forme geometrice simple sau figurate viu colorate
6. stări infecţioase grave
7. sdr. confuzional toxic
8. delirul acut alcoolic (figuri de animale şi miniatură)
 Halucinaţiile exteroceptive
b. halucinatiile vizuale

Vizuale complexe (vedenii) pot apare:

9. psihoze – schizo paranoidă, parafrenie (mistice)

10. aura epileptică
 Halucinaţiile exteroceptive
c. autoscopice
(hemiautoscopice, deutoscopice)
• realizează “imaginea dublă” prin care subiectul îşi
percepe vizual propriul corp, părţi ale corpului,
unele organe proiectate în afara sa
• identic cu originalul / urâţit / înfrumuseţat
• Întotdeauna acompaniament afectiv – de groază,
surpriză sau poate fi trăit detaşat cu oconştiinţă
critică → halucinoză
• în intoxicaţii cu substanţe psihodisleptice:
mescalină, LSD
 Halucinaţiile exteroceptive
d. olfactive şi gustative
• mult mai frecvent decât se presupune → 80% din totalul halucinaţiilor
• au caracter secundar frecvent – după alte halucinaţii / după apariţia
delirului (consecinţă a delirului)
• gusturi sau mirosuri neplăcute (chimice, metalice, cadaverice) sau
plăcute

Se întâlnesc în:
• crizele uncinate din epilepsie (Jackson) + halucinaţii vizuale, stări de
deja vu, stare afectivă partic.
• unele tumori şi leziuni ale lobului temporal ce interesează riencefalul,
• uncusul hipocampic
• stări delirante (cu conţinut persecutor) – schizo, parafrenie
• stare confuzională (onirice) de etiologii diferite
 Halucinaţiile exteroceptive
e. tactile
senzaţii neplăcute – atingere, arsură, înţepături, curent
electric, cald / rece

Se întâlnesc în:
• intoxicaţia cu cloral (sub formă de reţea)
• intoxicaţia cu cocaină (punctiformă)
• stările toxice alcoolice
– mişcări de reptatie , insecte sub piele (parazitoze
halucinatorii)
– halucinaţii vizuale
 Halucinaţiile interoceptive
(viscerale) somatice

• trăiesc senzaţia existenţei unor fiinţe în corp /

schimbării poziţiei unor organe / perforarea,
obsturarea unor organe
• convingerea atrofierii / dispariţiei unor organe
• transformarea organismului lor în animale
• localizare genitală → violuri, senzaţia de
orgasm
 Halucinaţiile interoceptive
(viscerale) somatice
Frecvente:
• în schizofrenia paranoidă cu automatism mental
• - alteori existenţa patologiei schemei corpoirale (halucinaţii
somatognozice) → metamorfoze segmentară / membru fantomă
• Dg. diferential cu cenestopatiile (perceperea unor tulburări somatice cu
localizare variabilă, fără modificări obiective organice)
• Existenţa iluziilor căci scade pragul de sensibilitate
• Au caracter > nosofobic

Se întâlnesc în:
• neurastenie
• TOC şi fobice
• stări hipocondriace
 Halucinaţiile proprioceptice
(kinestezice, motorii)

• impresie de mişcare sau deplasare a unor

segmente ale corpului şi întregime
• caracter de exogenitate (pseudohalucinaţii)
 Halucinaţii plurisenzoriale
Frecvent
• există halucinaţii plurisenzoriale în
→ sdr. Toxiinfecţioase
– predominant vizuale + halucinaţi auditive
– tactile
→ schizofrenie şi parafrenie
– frecvnt halucinaţii şi pseudohalucinaţii auditive
– halucinaţii vizuale, tactile, proprio, interoceptive
– tulburări de schemă corpoală (la adolescenţi)
 Semnificaţia halucinaţiilor

• existenţa unor stări psihotice

• urgenţă psihiatrică → periculozitate, sursă de
comportament agresiv sau autoagresiv
• valoare localizatorie orientativă → tulburări
neurologice diverse
 Evoluţia pacientilor cu halucinatii
I. faza adaptativă
• – anxietate
• - reacţii neurovegetative
• - reacţii psihogene (depresie, TS)
• - caracter xenopatic, impersonal (“mi-a apărut”, “ mi s-a spus”)
II. Ulterior
• adaptare relativă
• conduită specifică
• replici verbale → solilocvie – bolnavii vorbesc singuri
• manifestări emoţionale nemotivare de realitate
• conduită disimulatorie → refuzul comunicării prezenţei şi conţinutului halucinatiilor
Metode folosite:
• observarea unui comportamnet halucinator sau ± dezinhibiţie a bolnavilor cu
amital sodic / cofeină
• uşoară apăsare pe globii oculari → intensificarea halucinaţiilor vizuale