Capitolul 4

Dezvoltare si modernizare urbana. Precizari

conceptuale
 Tipologia aşezărilor umane
• Conceptul de aşezare umană a fost convenit la Conferinţa
Naţiunilor Unite din 1976, de la Vancouver, din Canada;
• Satul este prima formă de aşezare umană, apărută o dată cu
agricultura, având vatra de sat şi moşia sau ţarina;
• România are în prezent, în cele 13.268 de sate,cca 2,5
milioane de gospodării rurale, care în viitor este de presupus
că se vor comasa şi reduce ca număr la cca. 1 milion, întărite
însă ca forţă economică;
• Oraşul reprezintă o formă complexă de aşezare umană, cu o
populaţie numeroasă. Un oraş îndeplineşte de regulă,
funcţiuni multiple, politice, administrative, comeciale, de
servicii şi culturale.
 Oraşul
• Oraşele s-au specializat, existând oraşe concentrate -
metropole, oraşe de transformare ( centre industriale), oraşe
de redistribuire a bunurilor materiale (centre comerciale,
porturi, târguri) şi / sau spirituale.
• Un oraş optim asigură una sau cel mult două funcţii speciale
de producţie, transformare sau redistribuire, concentrarea
excesivă a ramurilor fiind periculoasă.
• Oraşul este cel mai dinamic şi activ centru al creşterii
economice, adevărată locomotivă a creşterii şi model de
dezvoltare, centru de inovaţie tehnologică de cercetare
ştiinţifică şi un adevărat incubator economic.
 Clasificare
• O grupare importantă a oraşelor este în raport de funcţiile
lor;

• oraşe comerciale;
• oraşe culturale;
• oraşe balneoclimaterice;
• oraşe porturi;
• oraşe cu funcţii administrativ-politice.
• O altă clasificare este în funcţie de numărul de locuitori între
diferite limite, care pot varia de la stat la stat.
 Clasificare
• În funcţie de teritoriul pe care îl organizează deosebim:
• oraşe locale;
• oraşe regionale;
• oraşe naţionale;
• oraşe internaţionale.
 Clasificare
• În ierarhia urbană se pot identifica cinci niveluri principale:
• Metropolele naţionale şi internaţionale sunt la nivelul
superior al ierarhiei urbane. Ele dispun de cele mai înalte
funcţii printre care funcţia de capitale politice naţionale
(Viena, Budapesta, Bucureşti, etc.). În Germania sunt
reprezentative capitatele marilor landuri occidentale şi
metropolele Berlin, Hamburg, Frankfurt.
• Megalopolisurile – oraşe cu peste 10 milioane de locuitori;
• Centrele urbane regionale sunt metropole regionale dotate cu
funcţii de alt nivel.
• Aglomerările secundare regrupează aglomerări şi mari oraşe
ce funcţionează ca şi capitale subregionale;
 Clasificare
• Centrele urbane intermediare dispun de funcţii administrative
şi de servicii de nivel intermediar (prefectură, diverse servicii,
instanţe etc.).
• Centre urbane elementare cu funcţii minore.
• La nivelurile superioare ale acestei scări de mărime se află
metropolele.
• Este destul de greu de stabilit nivelul de la care un oraş îşi
capătă statut de metropolă
• Etimologie -din greacă: meter = mamă şi polis = oraş,
respectiv oraşul care are grijă de celelalte),
 Definirea termenelor: amenajare a teritoriului,
urban şi urbanizare
• Amenajarea teritoriului şi urbanismul sunt ramuri ale aceluiaşi
trunchi. Domeniul de referinţă îl reprezintă spaţiul;
• Astfel, amenajarea teritoriului şi urbanismul reprezintă un
domeniu de studiu şi o disciplină spaţială înrudindu-se pe de o
parte cu geografia, iar pe de alta cu arhitectura;
• Astăzi, asistăm la o nouă abordare a celor două, din
perspectiva ştiinţelor administrative ce accentuează rolul
autorităţilor publice în dezvoltarea şi utilizarea instrumentelor
de urbanism şi amenajare a teritoriului, ca şi implicarea
cetăţenilor în activităţile specifice.
 Definirea termenelor: amenajare a
teritoriului, urban şi urbanizare
• Cele două concepte includ totalitatea unor acţiuni succesive
de cunoaştere, remodelare şi urmărire a evoluţiei
organismului teritorial şi presupun:
• activităţi de investigare, analiză şi diagnoză;
• activităţi de previziune;
• activităţi de elaborare a deciziilor.
• Între amenajarea teritoriului şi urbanism este o relaţie de tipul
întreg-parte. Urbanismul poate fi privit ca o parte a
amenajării teritoriului, dar o parte cu multe elemente
specifice. Se impune prin urmare prezentarea unor
caracteristici distincte:
 Definirea termenelor: amenajare a
teritoriului, urban şi urbanizare
• amenajarea teritoriului are în vedere suprafeţe vaste de teren,
în care (de cele mai multe ori) spaţiul natural domină, în timp
ce urbanismul se concentrează asupra aşezării umane
propriu-zise (oraşe), un ansamblu de terenuri şi construcţii în
care rezultatul acţiunii umane, artificialul (construitul)
domină;
• pentru amenajarea teritoriului localităţile sunt privite ca
elemente ale unui sistem, în timp ce pentru urbanism,
localităţile sunt însuşi sistemul de care acesta se ocupă;
• există grade de detaliere spaţială diferite, între amenajarea
teritoriului şi urbanism.
 Definirea termenelor: amenajare a
teritoriului, urban şi urbanizare
• Văzute din perspectiva acţiunilor, amenajarea teritoriului şi
urbanismul cuprind:
• elaborarea strategiilor şi politicilor de dezvoltare teritorială şi
urbană;
• elaborarea, avizarea şi aprobarea documentaţiilor tehnice
specifice (planuri şi regulamente), a studiilor de fundamentare
a acestora şi a cercetărilor;
• formularea propunerilor de acte cu caracter reglementar (legi
şi alte acte normative);
• coordonarea proceselor de gestiune teritorială şi urbană;
• monitorizarea şi controlul modului de punere în practică a
prevederilor planurilor şi regulamentelor specifice
 Definirea termenelor: amenajare a teritoriului, urban şi
urbanizare
Urbanism Amenajarea teritoriului
Funcţiuni urbane(locuire, producţie, Funcţiuni teritoriale (zone ecnomice,
recreere, educaţie, circulaţie) centre de polarizare, rol administrativ,
nod funcţional)
Caracteristici demografice locale, Demografie regionalǎ şi mari mişcǎri
sociologie si psihologie urbanǎ de populaţie / mobilitatea populaţiei
Micro-economie, dezvoltare localǎ, Maro-economie, structuri regionale,
echiparea zonelor de producţie sectoare de activitate economicǎ,
localizarea activităţilor
Echipamente tehnico-edilitare Echipare majorǎ a teritoriului,
gospodǎrirea apelor, amenajări
hidrotehnice
Circulaţie şi transport local Magistrale / coridoare de transport
Amenajarea zonelor plantate Centurile verzi din jurul marilor oraşe
Amenajarea ansamblurilor de locuit Localizarea ariilor de dezvoltare
rezidenţialǎ
Esteticǎ urbanǎ, patrimoniu construit Reabilitarea marelui peisaj (peisajelor
culturale
 Dezvoltarea sistemului urban

• În contextul actual, abordarea conceptului de „politici

urbane”, trebuie făcută din cel puţin trei puncte de vedere:
• din punctul de vedere al ariilor de interes, politicile urbane
evidenţiază aspectele sectoriale ale locuirii, ale terenurilor
urbane, dezvoltării economice, îmbunătăţirii serviciilor
publice, protecţia mediului;
• din punctul de vedere al conţinutului, politicile urbane
reprezintă orice principiu sau plan de guvernare privind
problematica urbană. Enunţul lor trebuie să se formuleze pe
domenii specifice de analiză pe baza identificării şi prioritizării
problemelor urbane ce rezultă din analiza datelor,
informaţiilor şi indicatorilor ce reflectă situaţia existentă
 Dezvoltarea sistemului urban

• din punctul de vedere al procesului, politicile urbane

reprezintă un demers ciclic, care cuprinde formularea
obiectivelor dezvoltării urbane şi evaluarea rezultatelor
dezvoltării, planificarea acestei dezvoltări, proiectarea şi
implementarea, încorporând investiţiile publice şi consumul.
• Dezvoltarea urbană sau urbanizarea a fost vazută diferit în lucrările de
specialitate:
• 1. Proces amplu ce presupune transformări economice, sociale şi de
mediu, generând modificări ale cadrului natural şi construit, ale utilizării
terenurilor şi ale relaţiilor teritoriale;
• 2. Proces de dezvoltare a oraşelor existente şi de sporire a numărului
acestora, a populaţiei urbane în general şi a calitaţii vieţii;
• 3. Proces de echilibrare a caracteristicilor urbane: concentrarea mare a
populaţiei, densitate ridicată a construcţiilor, echiparea tehnico-edilitară
avansată, zonificarea funcţională complexă, ponderea semnificativă a
populaţiei ocupate în alte activităţi decât cele agricole.
 Dezvoltarea sistemului urban

• Politica de dezvoltare urbană constituie un set de măsuri promovate de

autorităţile publice de la diferite niveluri administrative (naţionale,
regionale şi locale) omogene şi integrate (economice, sociale, culturale, de
mediu, de amenajare a teritoriului, educaţie, ştiinţă) care se adresează
comunităţilor urbane. Politicile de dezvoltare urbană au drept scop
formularea unor direcţii de dezvoltare, îmbunătăţirea unei situaţii
existente, eliminarea disfuncţionalităţilor.
• Un sistem urban reprezintă un sistem de localităţi urbane învecinate între
care se stabilesc relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de
amenajare a terenului, de protecţie a mediului şi de echipare tehnico-
edilitară, fiecare păstrându-şi autonomia administrativă. Pentru sistemele
urbane naţionale sau regionale, dezvoltarea echilibrată reprezintă un
deziderat.
 Urbanismul în România
• In România, aşa cum am precizat, procesul de urbanizare excesivă a fost
lansat în ani ‘60, prin politica de dezvoltare intensivă a industriei ce a
condus la dislocarea de mase mari de oameni din mediul rural, care au
fost aduşi la oraşe, ca muncitori industriali, şi instalaţii în aşa-zisele
cartiere dormitor cu blocuri tip pentru locuinţe de masă, multe, dar cu
confort redus.
• Aceasta expansiune a condus la depopularea rurală şi apariţia unor
dezechilibre locale şi regionale profunde, inclusiv o criză a forţei de
muncă rurale.
 Actori ai dezvoltării urbane în România
• Administraţia publică centrală
• elaborarea, sub coordonarea primului-ministru, a Strategiei de
dezvoltare teritorială a României şi a politicilor publice în
conformitate cu obiectivele acesteia;
• elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional;
• elaborarea Planului de amenajare a teritoriului regional, care
fundamentează planurile de dezvoltare regională;
• elaborarea Regulamentului general de urbanism;
• avizarea proiectelor de acte normative referitoare la
activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
• colaborarea cu ministerele, precum şi cu celelalte organe
ale administraţiei publice centrale, pentru
fundamentarea, din punct de vedere al amenajării
teritoriului şi al urbanismului, a programelor strategice
sectoriale;
 Actori ai dezvoltării urbane în România

• Inspectoratul de Stat în Construcţii

• sistematizarea şi concentrarea legislaţiei în domeniu, prin
reunirea acesteia într-o structură unitară sub forma unui Cod
al Construcţiilor.
• reevaluarea procedurilor specifice de control, inclusiv
elaborarea unora noi care să cuprindă întreaga gamă de
activităţi desfăşurate;
• informatizarea gestionării activităţii de control.
 Registrul Urbaniştilor din România (RUR)

• organizarea examenelor privind dobândirea dreptului de semnătură

pentru documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului;
• asigurarea şi gestionarea evidenţei specialiştilor cu drept de
semnătură în domeniu;
• elaborează, împreună cu alte organisme interesate, statutul şi codul
deontologic al profesiunii de urbanist;
• asigură publicitatea privind specialiştii înscrişi în registru;
• propune şi participă la elaborarea de reglementări în domeniul
planificării teritoriale şi de urbanism şi în cel al proiectării urbane;
• avizează norme metodologice privind elaborarea, avizarea şi
aprobarea, precum şi conţinutul documentaţiilor de amenajare a
teritoriului şi urbanism.
 Actori ai dezvoltării urbane în România

• Administraţia publică locală

• Consiliul judeţean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi
de urbanism la nivel judeţean.
• Structuri specializate în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului,
conduse de arhitectul-şef al judeţului, al municipiului sau al oraşului,
respectiv de arhitectul-şef al municipiului Bucureşti;
• Consiliul local coordonează şi răspunde de întreaga activitate de urbanism
desfăşurată pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale şi asigură
respectarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de amenajare a
teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de
dezvoltare urbanistică a localităţilor componente ale comunei sau
oraşului.
 Actori ai dezvoltării urbane în România

• Ordinul Arhitecţilor din România (OAR)

• protejează şi promovează calitatea produsului de arhitectură
şi urbanism;
• urmăreşte exercitarea competentă şi calificată a profesiei în
respectul codului deontologic al acesteia;
• propune reglementări legislative şi normative specifice, în
vederea promovării lor;
• reprezintă interesele membrilor săi în faţa autorităţilor
publice şi administrative, precum şi în organismele
profesionale internaţionale;
• acordă arhitecţilor dreptul de semnătură şi gestionează
Tabloul Naţional al Arhitecţilor
 Cadrul legal privind urbanismul şi amenajarea
teritoriului în România
• Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor;
• Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul
• obligativitatea desfăşurării activităţilor de amenajarea teritoriului,
în vederea gestionării teritoriului continuu şi de perspectivă, în
interesul colectivităţilor care îl folosesc, în concordanţă cu valorile şi
aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul european;
• structura instituţională şi atribuţiile în domeniu ale administraţiei
publice centrale, judeţene şi locale;
• categoriile de documentaţii de amenajarea teritoriului şi urbanism,
competenţele de avizare şi aprobare ale acestora;
• structura instituţională şi atribuţiile în domeniu ale administraţiei
publice centrale, judeţene şi locale;
• categoriile de documentaţii de amenajarea teritoriului şi urbanism,
competenţele de avizare şi aprobare ale acestora.
 Autorizaţia de construire

• emiterea certificatului de urbanism, ca urmare a cererii pentru autorizarea executării

lucrărilor de construcţii, depusă de solicitant;

• evaluarea iniţială a investiţiei şi stabilirea necesităţii evaluării efectelor acesteia asupra

mediului de către autoritatea competenta pentru protecţia mediului;

• notificarea de către solicitant a autorităţii administraţiei publice locale cu privire la

menţinerea cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în situaţia în care
autoritatea competenta pentru protecţia mediului stabileşte necesitatea evaluării efectelor
investiţiei asupra mediului;

• emiterea avizelor şi acordurilor stabilite prin certificatul de urbanism;

emiterea actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, după caz;
• elaborarea documentaţiei tehnice - D.T.;

• depunerea documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii la autoritatea

administraţiei publice locale competente;

• emiterea autorizaţiei de construire.

 Reţeaua naţională de localităţi

• Structura reţelei de aşezări umane din România prezintă următoarele

aspecte :
• a) pentru oraşe
• ponderea populaţiei urbane reprezintă 55% ;
• repartiţia oraşelor este raţională şi echilibrată în judeţe ( 4-10 oraşe) :
• densitatea medie a populaţiei urbane pe judeţe este de cca. 33 loc./kmp ;
• creşterea teritorială a oraşelor s-a remarcat, în ultimii 20 de ani, prin
expansiune ;
• municipiile se remarcă prin sinteza dezvoltării urbane, în calitate de
centre nodale sau poli de creştere ;
 Reţeaua naţională de localităţi

• b) pentru sate :
• urbanizarea satelor a devenit o tendinţă modernă,
ireversibilă ;
• dispariţia unor sate este fenomen contemporan.
• Reţeaua naţională de localităţi este compusă din localităţi urbane şi
din localităţi rurale, ierarhizate pe ranguri.

• Potrivit Legii 351/2001, ierarhizarea localităţilor pe ranguri este

următoarea:
• rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanţă europeană;
• rangul I - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială
la nivel european;
• rangul II - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu
rol de echilibru în reţeaua de localităţi;
• rangul III - oraşe;
• rangul IV - sate reşedinţă de comună;
• rangul V - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând
municipiilor şi oraşelor.
• Trecerea localităţilor de la un rang la altul se face prin lege, la
propunerea consiliilor locale, cu consultarea populaţiei prin
referendum şi a instituţiilor implicate, în condiţiile legii, cu
respectarea principalilor indicatori cantitativi şi calitativi
minimali
• Principalii indicatori, elementele şi nivelurile de dotare
prevăzute de lege pentru ierarhizarea localităţilor urbane şi
rurale vor sta la baza criteriilor de stabilire a impozitelor şi
taxelor.
1. Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a
localităţilor urbane:
Indicatori minimali Municipiu Oraş
Număr de locuitori 25.000 5.000
Populaţia ocupată în 85 75
activităţi neagricole
(% din totalul populaţiei
ocupate)
Dotarea locuinţelor cu 80 70
instalaţii de alimentare cu
apă
(% din totalul locuinţelor)
Dotarea locuinţelor cu 75 55
baie şi WC în locuinţă (%
din totalul locuinţelor)
Număr de paturi în spitale 10 7
la 1.000 de locuitori
 Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor
Număr de medici care revin la 1.000 2,3 urbane: 1,8
de locuitori
Unităţi de învăţământ postliceal liceal sau altă formă
de învăţământ
secundar
Dotări culturale şi sportive săli de spectacol, eventual săli de spectacol,
teatre, instituţii muzicale, biblioteci publice, spaţii pentru
biblioteci publice, stadion, săli de activităţi sportive
sport
Locuri în hoteluri 100 50
Străzi modernizate 60 50
(% din lungimea totală a străzilor)
Străzi cu reţele de distribuţie a apei 70 60
(% din lungimea totală a străzilor)
Străzi cu conducte de canalizare 60 50
(% din lungimea totală a străzilor)
Epurarea apelor uzate staţie de epurare cu treaptă staţie de epurare cu
mecanică şi biologică treaptă mecanică
Străzi cu reţele de hidranţi 70 60
exteriori pentru
stingerea incendiilor (% din
lungimea totală străzilor)
Spaţii verzi (parcuri, grădini 15 10
publice, squaruri) -
m2/locuitor
Depozit controlat de deşeuri, parc public grădină publică
cu acces asigurat
 Ierarhizarea localităţilor urbane existente pe ranguri

Rangul Statutul localităţii Numărul de localităţi

0 municipiu, capitală 1
I municipii 11

II municipii 81
III oraşe 172
 Elemente şi nivel de dotare ale localităţilor urbane de rangul 0 şi ale localităţilor urbane de
rangul I

• Situare geostrategică de interes internaţional sau european, constituind centre de

dezvoltare şi atractivitate, localizate în lungul axelor majore de căi de comunicaţie
de importanţă internaţională / europeană.
• Populaţie:
• număr important de locuitori: minimum 200.000 de locuitori;
• formare profesională de înaltă specializare: forţă de muncă cu o calificare
superioară şi pregătire continuă, caracterizată prin flexibilitate / dinamism;
• identitate proprie: identificarea caracterului specific al oraşului simultan cu
conştiinţa apartenenţei sale la grupa oraşelor de acelaşi rang.
• Accesibilitate:
• La nivel internaţional, paneuropean: accesibilitate directă la reţeaua
majoră de căi de comunicaţii paneuropene (rutiere, feroviare, navale şi
aeriene)
• La nivel naţional: accesibilitate la reţeaua de căi de comunicaţii naţionale
(autostrăzi, drumuri expres, căi ferate cu viteză mare / sporită, căi
navigabile maritime sau fluviale, porturi, aeroporturi).
• Funcţiuni economice: bază economică la înalt nivel tehnologic şi flexibilă
(sector secundar, servicii productive, social-culturale şi de natură
informatică).
 Elemente şi nivel de dotare ale localităţilor urbane de rangul 0 şi ale
localităţilor urbane de rangul I

• Nivel de dotare / echipare:

• Localităţile asigură un potenţial de găzduire / primire a unor funcţii şi
echipamente ale căror importanţă, calitate şi capacitate corespund
standardelor / cerinţelor europene. Caracterul internaţional sau european
al acestor localităţi constă în caracterul şi dimensiunea internaţională sau
europeană a funcţiilor şi echipamentelor lor.
Principalele categorii şi tipuri de dotări, echipamente pentru rangurile 0 şi I:

• instituţii de decizie politică, juridică şi economică de importanţă internaţională,

naţională sau regională:
– Parlament, Guvern, ministere şi alte instituţii centrale, instanţe supreme
(Curtea Supremă de Justiţie, Curtea Constituţională, Consiliul Legislativ),
ambasade etc.;
– sedii ale administraţiei publice locale, sedii de servicii descentralizate în
teritoriu ale ministerelor şi ale altor organe centrale, judecătorii, tribunale,
parchete, sedii ale organizaţiilor politice, sedii de sindicat, fundaţii, sedii ale
unor organizaţii neguvernamentale etc.;
• instituţii naţionale şi regionale de reputaţie internaţională / europeană sau active
în domeniul relaţiilor internaţionale / europene:
– sedii ale filialelor organismelor internaţionale, mari instituţii naţionale cu
caracter ştiinţific de deschidere internaţională / europeană (academie, centre
şi institute naţionale de cercetare etc.);
– sedii pentru congrese şi conferinţe, sedii pentru expoziţii şi târguri, hoteluri -
de lux şi de mare capacitate, şcoli internaţionale, birouri pentru profesiuni
recunoscute pe plan internaţional, de arbitraj internaţional etc.
Principalele categorii şi tipuri de dotări, echipamente pentru rangurile 0 şi I:

• instituţii străine şi internaţionale cu sediul permanent:

– firme şi bănci străine, diverse alte instituţii social-economice,
culturale şi ştiinţifice, organizaţii internaţionale
neguvernamentale, instituţii ştiinţifice străine (şcoli,
universităţi), consulate şi alte reprezentanţe diplomatice,
comerciale, turistice etc.
• diferite organizaţii cu sucursale, filiale şi agenţii în străinătate:
– sedii financiar-bancare, de asigurări, sedii ale unor organizaţii
culturale şi ştiinţifice;
 Elemente şi nivelul de dotare al localităţilor urbane de rangul II

• Municipii reşedinţă de judeţ

• Populaţie
• de la circa 50.000 la circa 200.000 de locuitori;
– zona de influenţă: circa 200.000-500.000 de locuitori;
• Rază de servire: circa 60-80 km
• Accesul la căile de comunicaţie: acces direct la cel puţin două
sisteme majore de căi de comunicaţie (traseu de cale ferată
principală, drumuri naţionale ce tranzitează sau pornesc din acel
loc, eventual aeroport, porturi şi / sau gări fluviale).
• Funcţiuni economice: capacităţi de producţie diversificate din
sectorul secundar şi al serviciilor productive, social-culturale şi
informative cu rază de servire prioritar judeţeană;
 Elemente şi nivelul de dotare al localităţilor urbane de rangul II

• Nivel de dotare-echipare:
• instituţii de decizie politică, administrativă, juridică de importanţă
judeţeană;
• sedii ale administraţiei publice locale; sedii de servicii
descentralizate în teritoriu ale ministerelor şi ale altor organe
centrale neguvernamentale;
• judecătorii, tribunale, procuratură, parchet şi alte instituţii juridice;
sedii de partid, de sindicat, sedii ale organizaţiilor
neguvernamentale;
• educaţie, cercetare ştiinţifică;
• institute de învăţământ superior sau filiale ale acestora, colegii,
institute sau filiale ale unor institute naţionale de cercetare;
• sănătate, asistenţă socială;
 Alte municipii

• Populaţie
• de regulă între 25.000 şi circa 70.000 de locuitori;
• din zona de influenţă: între circa 30.000 şi circa 100.000 de locuitori
• Rază de servire: circa 20 km
• Accesul la căile de comunicaţie: acces direct la calea ferată, drum
naţional, drum judeţean şi accese facile ale localităţilor din zona de
influenţă;
• Funcţiuni economice: capacităţi de producţie diversificate din sectorul
secundar şi terţiar, eventual şi din agricultură;
• Nivel de dotare-echipare:
• administraţie publică, autorităţi judecătoreşti, partide politice, sindicat:
• sedii ale administraţiei publice locale; judecătorie, parchet, sedii de partid,
de sindicat şi alte asociaţii;
• educaţie, cercetare ştiinţifică:
 Elemente şi nivel de dotare ale localităţilor urbane de rangul III

• Populaţie:
• de regulă de la circa 5.000 la circa 30.000 de locuitori;
• din zona de influenţă: între circa 5.000 şi 40.000 de locuitori;
• Rază de servire: circa 10-20 km
• Accesul la căile de comunicaţie: acces direct la drum naţional
sau judeţean, la centrul de rang superior şi legături facile cu
localităţile din zona de influenţă;
• Funcţiuni economice: capacităţi de producţie din domeniul
secundar (industrie prelucrătoare şi construcţii), terţiar (servicii
sociale şi comerciale) şi primar (industrie extractivă, agricultură,
piscicultură, silvicultură);
 Elemente şi nivel de dotare ale localităţilor urbane de rangul III

• Nivel de dotare-echipare:
• administraţie publică, autorităţi judecătoreşti şi asociaţii:
• - primărie, judecătorie, parchet, tribunal, notariat, sedii
pentru diferite asociaţii;
• educaţie: - învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal;
• sănătate, asistenţă socială:
• spital general sau secţie-spital, maternitate, dispensar
policlinic, staţie de salvare, creşă, farmacie, cămin de bătrâni;