Sunteți pe pagina 1din 15

UTILIZAREA METODELOR KLAPP

ȘI KABAT ÎN TRATAREA
SCOLIOZEI FUNCȚIONALE
Cîlmău Diana-Mihaela
BFKT III, grupa 5
Coloana vertebrală
Coloana vertebrală este cel mai important
segment al aparatului locomotor. De ea sunt
legate toate celelalte segmente care formează
trunchiul (toracele şi bazinul) şi tot pe aceasta
se inseră membrele superioare şi inferioare.
Segment complex, de o mare importanţă
funcţională, coloana vertebrală - aşa după cum
arată sinteza statistică a lui Reinberg — este
alcătuită din 33 sau 34 de segmente osoase, 344
de suprafeţe articulare, 24 de discuri inter-
vertebrale şi 365 de ligamente cu 730 de puncte
de inserţie. Asupra acesteia acţionează nu mai
puţin de 730 de muşchi cu acţiune directă, la
toate acestea trebuind adăugate formaţiunile
nervoase (somatice şi vegetative), vasculare,
etc.
Mișcările coloanei vertebrale
Cele 5 mișcări pe care le realizează coloana vertebrale sunt:
• Flexia - coloana vertebrală se înclină înainte, în plan medio-sagital;
• Extensia - coloana vertebrală se înclină înapoi, în plan medio-sagital;
• Înclinare laterală - se realizează în plan frontal, în partea dreaptă sau
stângă;
• Rotația - poate fi executată fie la dreapta, fie la stânga. Se realizează în
urma unei torsiuni a discurilor intervertebrale, la nivelul unei singure
articulaţii intervertebrale;
• Circumducția - rezultă din succesiunea mişcărilor de flexie/ extensie/
înclinare laterală dreaptă/ înclinare laterală stângă.
Curburi fiziologice ale coloanei vertebrale
Curburi în plan sagital:
Sunt în număr de 4, de sus în jos:
lordoza cervicală, cifoza dorsală,
lordoza lombară şi apoi cifoza
sacro-coccigiană (pelviană).
Radiografic, acestea măsoară:
- lordoza cervicală=36ᵒ
- cifoza dorsală=35ᵒ
- lordoza lombară=50ᵒ
Curburi fiziologice ale coloanei vertebrale
În plan frontal apare o usoară
curbură la nivelul vertebrelor 3-
4 toracale, cu convexitatea
spre dreapta, explicate prin
faptul că crosa aortei se
sprijină pe această curbură.
Toate aceste curburi normale,
în afara rolului de sustinere,
dau o elasticitate coloanei în
cazul șocurilor, amortizându-le.
Scolioza
Scolioza reprezintă o
deformare rahidiană în cele
trei planuri spațiale – frontal,
sagital și orizontal – fără
pierderea continuității
osteoligamentare,
dezvoltându-se pe întreaga
lungime sau pe o porțiune a
coloanei vertebrale, mai ales
în perioada de creștere.
Cauzele scoliozei
a. Factorul ereditar - Influența genetică are un rol foarte
important, boala fiind frecventă la pacienții cu antecedente
heredocolaterale de scolioză. Tulburarea elasticității părților
moi determinată genetic, conduce la afectarea funcției
locomotorii și a metabolismului colagenului.
b. Factorii neuro-musculari reprezintă o tulburare de
maturație a propriocepției și a echilibrului postural, sub
incidență genetică (predominanță feminină).
Teorii ale apariției scoliozei
Teoria ținutei vicioase
Această teorie implică ținuta școlară greșită care ar Teoria genetică
putea fi cauza atitudinilor scoliotice cu tendință la
Numărul restrâns al scolioticilor față de
permanentizare, pe care copiii le au în ortostatism și
așezați, pe care copii școlari le iau in pozitie numărul total al elevilor examinați care
verticală, și șezândă: au această ținută, ne orientează către alt
• când scriu sau citesc printr-o educație greșită; element etiopatogenic care ar putea
• când poartă o îmbrăcăminte necorespunzatoare;
genera apariția scoliozelor.
• din cauza mobilierului școlar defectuos, se repetă Teoria osteoparalitică
de multe ori pe zi, menținându-se timp Implicarea tulburărilor de osificare sub
îndelungat.
influența multiplelor cauze mecanice duc
Copii studioși, stau ore întregi aplecați peste o masă la schimbări în forma vertebrelor și
prea joasă, cu spatele nesprijinit pe scaun,
deviații laterale ale corpilor vertebrali,
menținând mult timp coloana încovoiată și deviată
lateral. Atitudinea amintită ar putea sta la originea datorate hipotoniei musculare (rahitism).
scoliozelor, dar s-a demonstrat că aceasta se
întâmplă destul de rar. Ținuta școlară greșită ar
putea fi cauza atitudinilor cifotice, care, rareori, se
permanentizează.
Grade de curbură
În funcție de unghiul de
înclinare:
- gradul I între 0 - 25°, neînsoțite de
torsiune –kinetoterapie;
- gradul II între 25 - 45°, frecvent
însoțită de torsiune parțial
reductibilă – kinetoterapie și corset;
- gradul III peste 45° unghiurile fiind
însoțite de deviații costale
accentuate – intervenție
chirurgicală.
Metode de evaluare și testare

• Testul aplecării înainte – prin intermediul căruia se


observă mai ușor asimetrii in aliniamentul coloanei
vertebrale, cel mai adesea așa-numitele „coaste de
bizon”. În timpul evaluării coloanei folosind acest test, am
însemnat apofizele pacienților pentru a evidenția
asimetriile coloanei.
• Unghiul Cobb (unghiul scoliozei) - principiu:
- se trasează câte două linii, una paralelă cu marginea
superioară a vertebrei terminale superioare, iar cealaltă
paralelă cu marginea inferioară a vertebrei terminale
inferioare (vertebrele terminale sunt acelea care limitează
superior și inferior unghiul curburii scoliotice și a căror
înclinație maximă se situează spre concavitatea curburii).
- apoi se trasează alte două linii perpendiculare pe primele
și unghiul ce rezultă din intersectarea lor este măsurat.
Metodele Klapp și Kabat
Metoda Klapp Metoda Kabat
• Poziții lordozante, care, în funcție de înclinarea trunchiului, Modelele de mișcare Kabat fac parte din tehnicile
facilitează mobilizarea unei anumite zone vertebrale. de facilitare neuromusculară proprioceptivă sau
• Există trei poziții redresate (deasupra orizontalei), una FNP.
orizontală și două coborâte (sub orizontală):
Semnificația conceptului tehnicilor de facilitare
• poziția 1 redresată corespunde segmentului L4 – L5;
neuromusculară proprioceptivă poate fi înțeles
• poziția 2 corespunde segmentului L1 – L2;
din sensul fiecărui cuvânt component.
• poziția 3 corespunde segmentului D11 – D12;
• poziția orizontală corespunde segmentului D8 – D10; • Proprioceptiv – se referă la proprioceptorii
• poziția 5 corespunde segmentului D6 – D7; musculari, tendinoși și articulari;
• poziția 6 corespunde segmentului D3 – D5. • Neuromuscular – se referă la interacțiunea
• Din acceste poziții se execută flexii laterale. dintre nerv și mușchi;
• Poziții cifozante Klapp. Sunt în număr de 5 și sunt • Facilitare – ușurare, încurajare.
asemănătoare celor de mai sus, trunchiul fiind menținut însă
în cifozare dorso-lombară. În aceste poziții, flexibilitatea Așadar F.N.P. constituie un concept de tratament
coloanei dorsale este obținută în pozițiile redresate, iar a a cărui bază o constituie facilitarea.
coloanei lombare, în cele coborâte (sub orizontală) – adică
invers față de pozițiile lordozante.
Program terapeutic

Exercițiul 1
• Poziția pacientului: Pe genunchi, așezat pe
călcâi, trunchiul îndoit în față corespunzător
segmentului ce urmează a fi tratat (se
urmărește obținerea unei contracții
palpabile la nivelul apexului curburii
scoliotice) , brațele întinse înainte pe lângă
cap, palmele pe sol.
• Acțiune: Pacientul este rugat să execute
flexia laterală a trunchiului, mișcând
alternativ palmele pe sol.
• Se execută 3 serii a câte 8-10 repetări.
Pauză între serii de 30 secunde
Program terapeutic

Exercițiul 2 Exercițiul 3
• Poziția pacientului: Pe genunchi, în fața • Poziția pacientului: Pe genunchi,
spalierului, trunchiul în flexie așezat pe călcâi, flexie din coloana
corespunzătoare segmentului ce urmează
cervicală corespunzătoare
a fi tratat, brațele întinse, agățate de
spalier.
segmentului care urmează a fi
tratat, brațele pe lângă corp.
• Acțiune: Pacientul este rugat să realizeze
mișcarea de înclinare laterală fără a • Acțiune: Pacientul este rugat să
desprinde mâinile de pe bară și fără a efectueze mișcarea de înclinare
executa mișcări accesorii din bazin. laterală cu capul în poziția
• Se execută 3 serii a câte 8 – 10 repetări. cifozantă. Se execută 3 serii a câte
• Pauză între serii de 30 secunde. 8 – 10 repetări.
Program terapeutic

Exercițiul 4
• Poziția pacientului: Cu picioarele pe o
bară a spalierului, mâna dreaptă se ține
pe o bară la nivelul umerilor, iar mâna
stângă (în cazul scoliozei dextroconvexe)
se ține pe o bară la un nivel mai ridicat.
• Acțiune: Pacientul este rugat să își
coboare corpul cât mai jos posibil fără a
coborâ picioarele de pe spalier și fără a
desprinde mâinile de pe acesta.
• Se execută 3 serii a câte 8 – 10 repetări.
Pauză între serii de 30 secunde.
Vă mulțumesc!