1

BIOFIZICA SISTEMELOR
COMPLEXE
Proiect realizat de
Bucatariu Andreea
Condurachi Daniela
Hobjila Gabriela
Oniciuc Elena
 2

NOŢIUNI DE BIOACUSTICĂ

 Acustica este ştiinţa care studiază undele mecanice (sunetele mai ales) în toate
aspectele lor: producere, caracteristici, propagare, fenomene produse, recepţie şi
analiză de către dispozitivele tehnice şi de către analizorul auditiv (în particular
uman).
 Undele sonore sunt unde longitudinale iar in medii omogene unda sonoră este o
undă sferică (se propagă în toate direcţiile cu aceeaşi viteză) şi din acest motiv
densitatea de energie , chiar neglijând absorbţiile, scade proporţional cu pătratul
distanţei undele fiind amortizate rapid.
 Clasificarea undelor sonore
1. infrasunete unde cu frecvenţa mai mică de 16 Hz
2. sunete (percepute de urechea umană) cu frecvenţe între 16 şi 20.000 Hz
3. ultrasunete cu frecvenţe mai mari de 20.000 Hz
 3

SUNETUL
 Sunetul reprezintă senzaţia produsă de undele sonore asupra analizorului auditiv.
Caracteristicile sunetului sunt: înalţimea, intensitatea şi timbrul
Înălţimea sonoră: sunetele sunt percepute ca fiind înalte (acute, ascuţite) sau joase
(grave). În mod normal analizorul auditiv uman percepe undele sonore cu frecvenţe
cuprinse între 16 şi 20.000 Hz dar intervalul variază de la persoană la persoană.
Acest interval se micşorează o dată cu vârsta dar şi în cazul expunerii prelungite la
sunete de intensităţi mari.
 Intensitatea (tăria) sonoră indică percepţia mai puternică sau mai slabă a sunetului.
Ea este legată de energia ce trece în unitatea de timp prin unitatea de suprafaţă
(intensitatea undei sonore) dar şi de sensibilitatea analizorului auditiv pentru
diferite frecvenţe. Pentru fiecare frecvenţă analizorul auditiv prezintă două
praguri:pragul de audibilitate şi pragul de durere.
 Timbrul (calitatea) sunetelor permite deosebirea sunetelor produse de instrumente
diferite chiar dacă fundamentală are aceeaşi frecvenţă şi aceeaşi amplitudine.

• Receptorul auditiv este al doilea sistem ce
asigura comunicarea cu mediul exterior.
Vibraţiile mecanice ale mediului inconjurator
care au frecvente cuprinse intre 16-20 000Hz.
produc in analizatorul auditiv senzatia de sunet.
• Sistemul auditiv are rolul de a prelua din aer
variaţiile de presiune(undele sonore) şi de a le
transmite sistemului nervos central. Pentru ca
vibraţia mecanică să dea naştere senzaţiei
auditive, ea trebuie percepută de analizatorul
auditiv, care transformă senzaţia în excitaţie
nervoasă care produce senzaţia auditivă.
• Senzaţiile auditive pot fi: plăcute (sunete
muzicale) sau neplăcute (zgomote). Sunetul este
transmis prin canalul auditiv şi pune în vibraţie
timpanul şi lanţul de osicioare auditive,
transmiţănd vibraţiile spre fereastra ovală.
• Aceste mişcări se transmit scăriţei care este
fixată de fereastra ovală.
4
APARATUL FONATOR
Aparatul fonator uman este alcatuit
(din punct de vedere fizic) din trei
elemente principale :
-cavitatea toracică, ce contine
plamanii in calitate de rezervor de aer
sub presiune.
-corzile vocale, care sunt benzi
musculare puse sub tensiune
mecanica şi care vibrează în timpul
fonaţiei; corzile vocale generează
sunetul primar caracterizat printr-o
mare bogaţie în armonici.
-cavitaţi aeriene rezonante (cavitatea
laringiană, bucală şi nazală), care
joaca rol de rezonatori; ele intra in
rezonaţa numai cu unele dintre
armonicile sunetului primar emis de
corzile vocale, amplificandu-le numai
pe acelea şi generand, astfel,
sunetul secundar final .
 5

 Efectele biologice ale ultrasunetelor sunt:

Ultrasunetele de intensitate mare perturbă
circulaţia sângelui în ficat, producând leziuni ale
ţesutului hepatic.
Ultrasunetele afectează şi celula
Undele cu fracvenţe mari pot micşora
nervoasă, care după iradiere nu
secţiunea vaselor sanguine provocând deficienţe
mai poate conduce influxul
în irigarea unor ţesuturi.
nervos, blocând legătura dintre
sistemul nervos şi organul pe care
Ultrasunetele cu frecvenţa joasa dereglează
îl coordonează.
sistemul neuro-vegetativ, afectând funcţiile
glandelor hipofiza,tiroida,suprarenale.
Ultrasunetele pot dizolva
depunerile de calciu de la nivelul
încheieturilor.

Gamele de frecvență aproximative

corespunzătoare ultrasunetelor
6

ELEMENTE DE OPTICĂ BIOLOGICĂ
Ochiul uman este organul vazului, fiind
un organ pereche, componentele
ochiului sunt .globul ocular şi organele
anexe
Globul ocular este alcatuit dintr-un
perete format la rândul lui din 3 tunici:
externă (corneea si sclerotică), mijlocie
(coroida, corpul ciliar si irisul) şi
internă (retina) si medii refrigente.
Corneea, porţiunea anterioară a
tunicii externe, este transparenta şi mai
bombată decât sclerotica. O mare
parte a fluxului luminos patrunde în ochi
prin partea centrală a corneei.
7
Sclerotica reprezintă partea
posterioară, fiind opaca si mare ca
întindere. Ea este formată din
fascicule de fibre colagene, fibre
elastice. Faţa externă a acesteia are
o culoare diferită în functie de
nivelul de dezvoltare biologică a
individului: la copii este albastruie,
la adulti alb - sidefie si la batrâni
usor galbuie.
Rolul scleroticii este acela de a
proteja celelalte componente ale
globului ocular.
 8

 Corneea, porţiunea anterioară a tunicii externe, este transparentă şi mai

bombata decât sclerotica. O mare parte a fluxului luminos pătrunde în ochi prin
partea centrală a corneei.

 Coroida este situată în partea  Irisul este o membrana circulară

posterioară a globului ocular, legată de partea anterioara a corpului
captuşind sclerotica. Fiind bogat ciliar şi are în mijloc un orificiu
vascularizată are rol în nutriţia circular, pupila.
globului ocular.
 Corpul ciliar continuă coroida către
partea anterioară a globului ocular şi
este situată între ora serata şi iris. El
este constituit din procesele ciliare şi
muschiul ciliar. În procesele ciliare se
formează, prin filtrarea plasmei
sanguine, umoarea apoasă, iar
muschiul ciliar are rol în acomodarea
vizuală la distanta.
 9

 Retina optica ocupa partea posterioară a feţei

interne a globului ocular şi se continuă anterior
pană la Ora serrata. Pe fata interioară a retinei
optice, în partea ei posterioară, se afla 2 regiuni CRISTALINUL
distincte.
Cristalinul este elastic şi perfect
 Macula lutea (pata galbenă) cu o depresiune transparent. El poate fi considerat
centarală - Fovea centralis şi nervul pupilei o lentila biconvexă.
optice.
 Umoarea apoasă este un lichid transparent.
 Corpul vitros este o substanţa gelatinoasă,
omogenă şi transparentă.
• Există 5 tipuri de celule prezente în retină dispuse
în straturi succesive: celulele epiteliului
pigmentar, celulele fotoreceptoare, celule
orizontale, celule bipolare, celule amacrine,
celule ganglionare.
 10

 Celulele fotoreceptoare realizează funcţia de  Celulele cu conuri permit

traducere a semnalului vizual – radia ţia perceperea culorilor (vedere
electromagnetică din domeniul vizibil- în semnal fotopică – diurnă). Ele sunt
electric. activate în condiţii de
 Celulele cu bastonaşe sunt mai numeroase la luminozitate accentuată– au un
periferie,mai puţine în pata galbenă şi lipsesc din prag crescut de activare.
foveea centralis.Pigmentul fotosensibil este Pigmentul fotosensibil al
rodopsina.Celulele cu bastonaş asigură vederea conurilor este iodopsina.
la lumina slaba,vederea nocturna.
11
 12

Bioluminiscenta este luminescență produsă de unele bacterii, insecte, pești etc.

datorită unor reacții biologice; are are proprietatea de a emite lumină de origine
biologică.
 13

BIBLIOGRAFIE
 https://www.scribd.com/document/29247893/8-Biofizica-Analizorului-Vizual-
MG
 Manual Biologie clasa a XI-a editura Corint
 http://www.scritub.com/medicina/OPTICA-OCHIULUI-
UMAN74920613.php
 http://colegiultehnicpn.3x.ro/Folder_lucru/Fiziologia
%20analizatorului%20vizual.htm
 http://daneremia.eu/curs/09notiuni_de_bioacustica/asp.htm
 https://www.scribd.com/doc/96743048/Efectele-Biologice-Ale-Ultrasunetelor