Enzime

• Ce sunt enzimele?
• Nomenclatura enzimelor
• Caracteristici generale ale enzimelor
• Clasificarea enzimelor
• Structura enzimelor
• Specificitatea enzimelor
• Mecanismul catalizei enzimatice
• Cinetica enzimatica
• Cofactori (coenzime, grupari prostetice).
 Enzime

• Definiţie
• Biocatalizatori proteici care măresc viteza reacţiilor chimice,
dar numai pentru reacţiile termodinamic posibile

• Coordonează toate procesele metabolice

• Catalizează un număr redus de reacţii, foarte frecvent numai
una; se caracterizează printr-o înaltă specificitate

• Sunt implicate în majoritatea reacţiilor biochimice din celule,

fiind importante în diagnostic şi tratament
ai
 Enzime
Caracteristici

 Au o toC si pH optim de functionare

 Nu sunt produse sau consumate in timpul unei reactii chimice
 Nu declanseaza o reactie chimica ci intensifica viteza reactiei
chimice
 Enzimele modifica viteza reactiei dar nu constanta de
echilibru a reactiei catalizate.
 Enzime
• Nomenclatura
• 2 denumiri:
• A. Denumirea recomandată sau comună
1. “- ază “ la numele substratului reacţiei
Ex.: glucozidază, urează sau
2. la formula care descrie acţiunea desfăşurată
Ex.: lactat dehidrogenază, adenilat ciclază

Există enzime care îşi păstrează în continuare

formula originală, istorică, neavând legătură cu
reacţia catalizată
 Enzime

• B. Denumirea ştiinţifică sau sistematică

• IUBMB (Uniunea Internaţională de Biochimie şi Biologie
Moleculară): 6 clase de enzime, fiecare cu mai multe
subclase

• Sufixul “- ază “ este ataşat unei formule descriptive complete

a reacţiei chimice catalizate, incluzând denumirea tuturor
substraturilor

• Ex. D-gliceraldehid 3 fosfat: NAD+ oxidoreductaza

• Denumire prea complexa pt a fi utilizata in practica uzuala
 Enzime- clasificare

• 1) Oxidoreductazele
• - enzime ce catalizează reacţiile de oxidoreducere ce au loc
în organismele vii;

• Lactat dehidrogenaza

Piruvat Lactat
 Enzime- clasificare

• 2) Transferazele

• - enzime ce catalizează
reacţii de transfer ale unor
grupe de atomi (C-, N-, P-) Metilen
ce pot fi şi grupări Serin-hidroximetil THF
funcţionale de la un substrat transferaza
la altul, fără ca aceste THF
grupări să existe libere în
timpul procesului;
 Enzime- clasificare

• 3) Hidrolazele
• - enzime ce catalizează scindarea diferitelor legături covalente
din molecula substratului cu participarea moleculelor de apă;

+ HOH ---- CO2 + NH3

ureaza
UREE
 Enzime- clasificare

• 4) Liazele

• - catalizează clivarea Piruvat

legăturilor de tip C-C, decarboxilaza
C-S, C-N cu rearanjarea
ulterioară a valenţelor;
 Enzime- clasificare

• 5)Izomerazele
• - enzime care catalizează diferite reacţii de izomerizare a
substratelor;
 Enzime- clasificare

• 6)Ligazele sau sintetazele

• - enzime ce catalizează formarea unor noi legături chimice
• C – C sau C– O, S, N în majoritatea cazurilor utilizându-se
energia stocată în legăturile macroergice ale moleculelor de
ATP.

Piruvat carboxilaza
Enzime
 Structura enzimelor

• 2 categorii:
• 1. formate numai din AA; structură exclusiv proteică. Ex
proteaze, lipaze, ribonucleaze
• 2. componenta proteică sau APOENZIMA + componenta
neproteică sau COFACTOR; majoritatea enzimelor

• COFACTORI:
• A. Gruparea prostetică
• Componenta neproteică legată de apoE prin legături ferme,
stabile, neputându-se desprinde de aceasta. Ex FMN, FAD
Structura enzimelor
 Structura enzimelor

• COFACTORI:

• B. Coenzima

• Derivat al unei vitamine, componenta neproteică legată de

apoE prin legături labile
• Poate trece uşor de la o apoE la alta
• NAD+; NADH, H+; NADP+
Structura enzimelor
 Structura enzimelor

• COFACTORI:

• B. Ionii metalici
• Sunt necesari pentru pentru activitatea a numeroase
enzime. După modul de legare a şi rolul ionului
metalic, enzimele sunt:

• - metaloenzime ce conţin o cantitate bine definită de

ion metalic funcţional, fiind strâns legat de apoE

• - enzime metaloactive, a căror activitate creşte în

prezenţa ionului metalic, care leagă metalul slab, iar
cantitatea acestuia nu este strict delimitată
 Structura enzimelor

• COFACTORI:

Metaloenzime:

-Fe-enzime: grup prostetic hem (citocromi, catalaze,

peroxidaze);
-Cu-enzime: citocromoxidaza, superoxid-dismutaza,
tiroxin-hidroxilaza;
- Mn-enzime: peptidaza, arginaza, izocitrat-
dehidrogenaza;
- Co-enzime: cobalamin-enzime;
- Se-enzime: glutationperoxidaza
Structura enzimelor
 Structura enzimelor

• Unele enzime necesită pentru a fi active prezenţa

coenzimelor, altele a gruparilor prostetice sau a ionilor
metalici

• In reacţiile catalizate de enzime ce necesită prezenţa

coenzimelor, acestea sunt considerate al doilea substrat,
fiind numite cosubstrat

• Modificările pe care le suferă coenzima

contrabalansează exact modificările de la nivelul
substratului
Cofactori enzimatici
 Structura enzimelor

• Regiunea din enzimă unde se fixează moleculele substratului

şi se produc reacţiile chimice care transformă aceste molecule
se numeşte centru activ.
 Centrul activ al enzimelor
• O regiune a componentei proteice în care resturile de AA sunt
aranjate astfel încât să permită o interacţiune adecvată cu
substratul, numit la modul generic ligand
 Centrul activ al enzimelor

• Complexul ES de la nivelul centrului activ este

stabilizat prin:

• Atracţii electrostatice
• Legături de hidrogen
• Interacţiuni hidrofobe

• După fixarea S la centrul activ al E numeroase resturi

laterale ale AA din vecinătatea ligandului catalizează
transformarea acestuia.
 Centrul activ al enzimelor
• Centrul activ cuprinde resturi de fixare a S cât şi resturi
catalitice

• Centrul activ ocupă o porţiune mică din enzimă şi este

o entitate tridimensională

• Cofactorii joacă un rol important atât în fixarea S cât şi

în procesul catalitic

• S trebuie să aibă o formă potrivită pentru a pătrunde în

centrul activ al unei E
 Centrul activ al enzimelor

• 1890
• Fisher propune Fisher

modelul “broască-
cheie”:

• S trebuie să se
potrivească perfect la
centrul activ pentru a
suferi procesul
catalitic
 Centrul activ al enzimelor

• 1958
• Koshland susţine
că centrul activ al
enzimei nu este
rigid

• Forma acestuia se
modifică în
momentul legării
S= recunoastere
dinamica a S de
catre E
 Centrul activ al enzimelor

S se leagă de E prin forţe relativ slabe; complexul ES

care se formează trece în produşii de reacţie cu
eliberarea E sau poate reface S iniţial
 Centrul activ al enzimelor

• Apare sub forma unei despicături în apoE căptuşită cu

AA hidrofobi , apa fiind exclusă în mare parte

• Conţine şi aa polari esenţiali în procesul de cataliză

• Pe lângă resturile catalitice aflate în centru activ, care
participă direct la transformarea S, apoE conţine şi aşa-
numitele resturi de specificitate, unde sunt prezenti aa
cu rol în recunoaşterea S

• Ex. ribonucleaza scindeaza ARN

• Centrul activ prezinta: resturi catalitice (His 12 si His
119) si resturi de specificitate: intre aa 31-41 exista 5 aa
bazici care recunosc ARN cu caracter acid
 Centrul activ al enzimelor

• Contine: Ser, Cys, His, Tyr, Lys

• Enzimele alosterice contin pe langa

centrul activ si centrul alosteric;

• Aici se fixeaza efectorii alosterici

care nu intervin direct in cataliza, dar
pot influenta procesul catalitic prin
modificarea conformatiei spatiale a
enzimei
Centrul activ al enzimelor
 Specificitatea enzimelor

• Specificitate de substrat: absoluta, Arg

relativa si stereochimica Lys

 specificitate de legatura:
 enzimele recunosc un anumit tip de
legatura chimica

Esterazele recunosc legaturile de tip

esteric
Tripsina recunoaste legatura dintre
Arg-Lys
Trombina recunoaste legatura dintre
Arg-Gly
 Specificitatea enzimelor

• Alte exemple:
• Chimotripsina actioneaza asupra legaturilor peptidice
la care participa AA aromatici

• Carboxipeptidazele scindeaza legatura peptidica cea

mai apropiata de capatul C-terminal, daca ultimul AA
este aromatic

• Glicozidazele scindeaza legaturile glicozidice si sunt

specifice unei monozaharide particulare: glucozidaza,
galactozidaza etc
 Specificitatea enzimelor

• Acetilcolinesteraza hidrolizeaza
esterul acidului acetic cu colina

• Substituirea radicalului acetil

din S cu alt radical alifatic
diminua mult activitatea
enzimatica (cu cat radicalul este
mai lung)

• Butirilcolina este hidrolizata cu

o viteza de 100 ori mai mare ca
acetilcolina
 Specificitatea enzimelor

• 1. Specificitate de substrat relativa

• Enzimele actioneaza asupra unui grup de substraturi
cu structura asemanatoare

• ADH (alcool dehidrogenaza) transforma toti alcoolii cu nr mic

de atomi de C
 Specificitatea enzimelor

• 1. Specificitate de substrat relativa. Alte exemple

 Specificitatea enzimelor

• 2. Specificitate de substrat absoluta

• O enzima actioneaza asupra unui singur substrat
• Ureaza, arginaza
 Specificitatea enzimelor

• 2. Specificitate de substrat absoluta

 Specificitatea enzimelor

• 3. Stereospecificitate
• Specificitatea stereochimica. Existenta unor compusi
biologici sub forma de izomeri determina posibilitatea
actiunii selective a unor enzime asupra unuia dintre ei

• Enzima leaga substratul pe baza complementaritatii

intre centrul activ si un fragment din molecula,
respectata numai in cazul unuia dintre izomeri

• Celalalt izomer avand o dispozitie spatiala diferita nu se

poate lega de enzima.
 Specificitatea enzimelor

• Stereospecificitate
• Enzimele pot sa determine:

• transformarea unui anumit izomer

geometric (cis sau trans);
• formarea unui anumit izomer geometric
sau optic;
• transformarea unui substrat apartinand
unei anumite serii sterice D sau L.
 Specificitatea enzimelor

• Stereospecificitate
 Specificitatea enzimelor

• Stereospecificitate
• Lactat dehidrogenaza (LDH) este o enzima care determina
transformarea acidului L-lactic dar nu si pe cea a acidului D-
lactic

• Determina transformarea unui compus optic inactiv, acidul

piruvic, intr-un compus optic activ, acidul L-lactic, realizand o
sinteza asimetrica

• L-aminoacid oxidaza care catalizeaza reactiile de dezaminare a

L-aminoacizilor si D-aminoacid oxidaza care transforma D-
aminoacizii;
 Specificitatea enzimelor

• Succinat dehidrogenaza (SDH) catalizeaza preferential

dehidrogenarea acidului succinic cu formarea acidului fumaric
(izomerul trans).
 Specificitatea enzimelor

• Specificitate de actiune

• Enzimele catalizeaza un anumit tip de reactie, in functie de

modul de actiune asupra substratului

• Acest tip de specificitate sta la baza clasificarii enzimelor si

este datorat cofactorului care guverneaza tipul de reactie in
care se va angaja substratul.
Specificitatea enzimelor

De exemplu, un anumit α-aminoacid

poate fi substrat pentru mai multe enzime
care au cofactori diferiti.
Mecanismul de actiune al enzimelor
 Mecanismul de actiune al enzimelor

• Intr-o reactie S  P, la un moment dat un anumit numar de

molecule de substrat au energia necesara sa atinga o stare
reactiva, denumita stare de tranzitie, intermediara intre S si P si
instabila

• Aceasta poate fie sa se transforme in produsul P fie sa

reformeze substratul si se situeaza la punctul maxim al
diagramei energetice ce caracterizeaza relatia intre S si P
 Mecanismul de actiune al enzimelor

• Reactia se desfasoara cu o viteza proportionala cu

concentratia moleculelor de substrat ce au energia
necesara pentru a realiza tranzitia

• Cu cat este mai mare aceasta energie fata de energia

medie cu atat sunt mai putine molecule capabile sa
realizeze tranzitia si reactia se desfasoara mai greu

• Bariera de energie dintre energia starii de tranzitie si

energia libera medie a lui S se numeste energie de
activare.
Mecanismul de actiune al enzimelor
Mecanismul de actiune al enzimelor
 Mecanismul de actiune al enzimelor

• Enzimele actioneaza prin scaderea energiei de activare si nu prin

cresterea energiei reactantilor, combinandu-se cu substratul astfel
incat sa permita trecerea acestuia in starea de tranzitie

• Complexele formate ES si EP sunt intermediari avand energia

punctelor minime in diagrama variatiei energiei dintre S si P

• Energia de activare este o bariera energetica pentru reactiile

chimice, moleculele cu o energie de activare mare fiind mai
stabile. Fara aceasta bariera energetica complexele
macromoleculare ar reveni spontan la moleculele simple ce le
compun si nu ar putea sa existe procesele metabolice si
structurile ordonate.
 Mecanismul de actiune al enzimelor

• Enzimele nu acţionează toate după un singur mecanism de

reacţie universal valabil

• Dintre numeroasele mecanisme de acţiune propuse, cele mai

importante sunt:

cataliza acido-bazică,
cataliza covalentă
cataliza prin ioni metalici
cataliza prin distorsiune.
 Mecanismul de actiune al enzimelor

• Cataliza prin ioni metalici

 Mecanismul de actiune al enzimelor

• Cataliza acido-bazica

• Este cel mai frecvent mecanism întâlnit în cataliza enzimatică

• Consta in procese de transfer de protoni intre gruparile acido-
bazice ale enzimei si cele ale substratului

• În calitate de catalizatori acido-bazici generali pot funcţiona

grupările carboxilice sau aminice libere ale resturilor
aminoacizilor acizi sau bazici; gruparea tiol a cisteinei,
gruparea imidazol a histidinei şi gruparea hidroxil a tirozinei.
 Mecanismul de actiune al enzimelor

• Cataliza acido-bazica

• Viteza reactiilor catalizate de acizi sau baze este influentata de

doi factori importanti:

• Taria acizilor sau a bazelor: gruparea imidazol a histidinei are

pka=6, actionand ca donor/acceptor la pH fiziologic
• Viteza cu care acidul sau baza cedeaza/accepta protoni; si din
acest punct de vedere este eficienta His

• In chimotripsina, aminoacizii Asp 102 si His 57 functioneaza ca

grupe cu caracter acid si, respectiv caracter bazic.
 Mecanismul de actiune al enzimelor

• Cataliza covalenta
• Formarea complexului enzimă-substrat presupune formarea
unei legături puternice, de tip covalent (punere in comun a
electronilor), între S şi E

• In acest tip de cataliza, atacul unei grupe electrofile sau

nucleofile din situsul activ al enzimei asupra substratului
determina atasarea acestuia prin legaturi covalente la enzima.

• Multe enzime formeaza legaturi covalente cu substratul,

labilizandu-l fata de cel in forma nelegata
 Mecanismul de actiune al enzimelor

• Cataliza covalenta

• Serin proteazele (tripsina, chimotripsina, trombina) actioneaza

dupa acest mecanism.

• Inainte de a se lega la enzima, substratul adopta o stare de

tranzitie caracterizata prin entropie scazuta, pentru care
enzima are afinitate mai mare
Enzime care actioneaza prin cataliza covalenta
 Mecanismul de actiune al enzimelor

• Cataliza prin distorsiune

• Se aplică în special la enzimele hidrolitice

• Accelerarea vitezei de reacţie prin acest mecanism s-ar datora

inducerii unei tensiuni în molecula substratului, ceea ce ar
determina “activarea” sa.
 Mecanismul de actiune al enzimelor

• Se presupune astfel că legarea specifică a substratului

de molecula enzimei induce apariţia unei tensiuni sau
a unei deformări în legătura ce urmează a fi
scindată

• Deformarea survenită permite complexului enzimă-

substrat să fie mai reactiv decât substratul singur şi să
se transforme mai rapid în produşii de reacţie.
Cinetica enzimatică
 Cinetica enzimatică

• pH-ul

• Pentru enzimele din organismul uman, pH-ul optim

de actiune este pH-ul normal al mediului in care ele
isi manifesta actiunea catalitica

• Centrul activ al enzimelor contine grupe ionizabile,

acide sau bazice, deci modificarea pH-ului are ca
efect modificarea gradului de disociere si, implicit,
modificarea vitezei de reactie.
Cinetica enzimatică
 Cinetica enzimatică

• Pentru enzimele din organismul uman pH-ul optim este intre

5-9, dar exista enzime ce actioneaza si in afara acestui interval.
De exemplu, pepsina actioneaza la pH 1,5-2, fosfatazele
alcaline la pH 9-10, iar fosfatazele acide la pH 4,5-5.

Pepsina Colinesteraza

Tripsina
 Cinetica enzimatică

• Temperatura
• Efectul temperaturii asupra activitatii enzimelor este rezultanta
actiunii a doi factori opusi, cresterea vitezei de reactie cu
temperatura si denaturarea termica a enzimelor

• Activitatea oricarei enzime variaza cu temperatura

• Temperatura optima pentru enzimele din organismul uman este

37-40ºC, la plante 50-60º C, iar pentru cele din
microorganismele din apele termale este 80-100º C

• Determinarea activitatii unei enzime trebuie sa se faca la o

temperatura intre 25-37º C.
Cinetica enzimatică
 Cinetica enzimatică
• Concentratia substratului

• In reactiile cu un singur S, mentinand constanta [E], cresterea

[S] determina marirea vitezei de reactie pana cand se atinge o
valoare maxima peste care oricat ar creste concentratia
substratului viteza reactiei enzimatice ramane nemodificata

• La concentratii mici de S, viteza de reactie este proportionala

cu [S] (reactii de ordin1)

• La concentratii mari de S, viteza de reactie devine

independenta de concentratia substratului (reactii de ordin 0),
enzima saturandu-se cu S.
 Cinetica enzimatică
• Concentratia substratului

• L. Michaelis si M. Menten au propus o teorie generala

de actiune a enzimelor bazata pe ideea ca enzima si
substratul se asociaza reversibil pentru a forma
complexul ES.

• Ecuatia exprima faptul ca viteza unei reactii enzimatice

este determinata de concentratia de substrat la acel
moment si de constantele Km si Vmax.

• Aspectul curbei descrise de ecuatia Michaelis-Menten

este hiperbolic
Cinetica enzimatică
 Cinetica enzimatică

• Semnificatia Km si vmax

• Daca V = Vmax/2 , inlocuind in ecuatia Michaelis-

Menten se deduce faptul ca Km = [S], deci constanta
Michaelis poate fi definita drept concentratia de
substrat la care viteza de reactie este jumatate din
viteza maxima

• Constanta Michaelis, Km, este un indice al afinitatii

enzimei pentru substrat, variind invers proportional cu
aceasta
 Cinetica enzimatică
Enzime michaeliene • Zona “a”- v
creste
c proportional cu
[s]
b

• Zona “b” –
cresterea v cu
[s] nu este
proportionala
a

• Zona “c” – este

atins Vmax la
[s] infinita
 Cinetica enzimatică
• Pentru orice E se poate defini, alaturi de Km si V max,
numarul de turn-over al enzimei, ca fiind numarul de
molecule de S convertite in produs de reactie pe
molecula de E in unitatea de timp, atunci cand E este
saturata cu S

• Ecuatia Lineweaver-Burk
• Deoarece reprezentarea ecuatiei Michaelis -Menten
este curba a carei interpretare este dificila, s-au realizat
reprezentari liniare ale dependentei vitezei de reactie de
[S], folosite la interpretarea datelor experimentale:
• reprezentarea Lineweaver-Burk, reprezentarea Hanes-
Woolf, etc.
 Cinetica enzimatică

Reciproca ecuatiei
Michaelis-Menten
 Cinetica enzimatică

• Enzimele alosterice sunt alcatuite din mai multe

subunitati
• curba prezinta un aspect sigmoid
 Cinetica enzimatică

• Influenta efectorilor enzimatici

• Efectorii enzimatici sunt substante cu structuri

chimice variate care aduse in mediul de reactie pot
influenta activitatea enzimei care catalizeaza reactia

• Efectorii enzimatici pot fi activatori sau inhibitori.

 Cinetica enzimatică
zimogen
• Activatorii enzimatici sunt
compusi care stimuleaza activitatea
enzimelor. Acestia pot fi:
Proteaze

• Activatori ai unor proenzime activator Clivare

S

• Forma inactiva a enzimei se

numeste proenzima sau zimogen,
in care centrul activ al enzimei este
mascat

• Prin eliminarea unei parti din

molecula, centrul activ este
demascat, enzima devenind activa
Proenzime sau zimogeni
 Inhibitorii enzimatici

• Inhibitorii enzimatici sunt compusi care influenteaza negativ

activitatea enzimelor pe care o pot anula definitiv sau temporar

• Ei pot afecta situsul catalitic al enzimei sau orice alta regiune a

moleculei, astfel influentand legarea substratului de enzima

• Actiunea inhibitorilor enzimatici este importanta pentru

controlul proceselor biochimice, pentru a intelege
mecanismele de actiune a unor medicamente, droguri, otravuri,
pentru a urmari etape dintr-un proces metabolic.
 Inhibitorii enzimatici

• Inhibitia enzimatica
• Inhibitia enzimatica a fost clasificata in moduri diferite:

• Inhibitie ireversibila, ce se manifesta prin alterarea de

durata a structurii enzimei ca urmare a unor legaturi
mai puternice.

• Inhibitie reversibila, fiind determinata de compusii

care interactioneaza cu enzima prin interactii
necovalente care poate fi:
• competitiva
• necompetitiva;
 Inhibitorii enzimatici
• Inhibitie ireversibila
• Se formeaza un complex EI stabil, nedisociabil
• E+I EI (reactie ireversibila)

1.Inhibitia se accentueaza progresiv pana la inlaturarea

completa a activitatii enzimatice si nu poate fi anulata
prin indepartarea I
2. se datoreaza unor modificari covalente, permanente
ale gruparilor functionale necesare catalizei,
transformand E in molecule inactive;
3.la inceput inhibitia este incompleta, dar creste pe
masura ce apar modificarile chimice respective
 Inhibitorii enzimatici

• Inhibitie ireversibila
• Exemple de inhibitori ireversibili: substantele toxice,
acidul iodacetic, metalele grele, compusii arsenicali

• Acestia interactioneaza cu radicalii aa din centru activ

al E, esentiali pentru structura si functia acesteia
• Acidul iodacetic este inhibitor al ribonucleazei la
pH=5,5; se obtine un produs alchilat al His 119 sau al
His12 si o forma in care ambele histidine sunt alchilate
• Ionii metalelor grele ca Hg2+, Pb2+ sunt I irev pentru E
ce contin sulf in centrul activ
Inhibitorii enzimatici
 Inhibitorii enzimatici

• Inhibitia reversibila
• 1.Intre E si I se formeaza un complex EI care poate
regenera E
• E+I EI
• Se defineste o constanta de inhibitie, Ki ca fiind
constanta de disociere a complexului EI
• Ki = [E] x [I]/ [EI]
• Inhibitia reversibila poate fi:
• competitiva, uncompetitiva si necompetitiva
Inhibitori competitivi
 Inhibitori competitivi

I competitiv prezinta analogie structurala cu S, avand astfel

afinitate pentru situsul catalitic al E

Apare o competitie intre E si S pentru ocuparea situsului

catalitic. Legatura prin care se leaga I este de aceeasi natura cu
cea prin care se leaga S. Reactiile care au loc in acest caz sunt
urmatoarele:
Ks

Ki
 Inhibitori competitivi

• Este o inhibitie reversibila, deoarece prin cresterea [s] se

indeparteaza I competitiv de la situsul catalitic, legarea I
competitiv la E fiind reversibila
 Inhibitori competitivi

• Viteza de reactie atinge Vmax ca si cum I nu ar fi

prezent, daca se mareste suficient de mult [S]

• I competitivi cresc panta curbei, deci Km creste,

scazand afinitatea E pentru S

• Adaugarea I competitiv nu modifica Vmax, dar creste

mult Km
 Inhibitori competitivi

• Exemple de I competitivi:

• Succinat dehidrogenaza: enzima ce transforma acidul succinic in

acid fumaric, este inhibata competitiv de acizii dicarboxilici: acid
malonic, acid malic, acid oxalic, asemanatori structural cu
substratul acestei enzime;

• Sulfanilamida isi exercita actiunea bacteriostatica prin inhibitie

competitiva. Sulfanilamida este asemanatoare structural cu acidul
p-aminobenzoic, pe care il poate inlocui in timpul sintezei
acidului folic de catre bacterii pentru care este factor de crestere.
In lipsa acidului folic bacteriile mor.
 Inhibitori competitivi

• In terapia cancerului se utilizeaza analogi structurali ai bazelor

purinice si pirimidinice, ce inhiba sinteza acizilor nucleici,
impiedicand diviziunea celulara care este mult mai rapida la
celulele tumorale = antimetaboliti

• De exemplu, metotrexatul este antagonist FH2 pentru

dihidrofolat reductaza

• Biosinteza prostaglandinelor este inhibata de anumiti acizi

grasi, inhibitori competitivi ai acizilor cu 20 atomi de carbon
folositi ca substrat.
 Inhibitori competitivi

• Aminele cuaternare inhiba competitiv acetilcolinesteraza, E ce

hidrolizeaza Ach

• Actiunea unor medicamente se datoreaza faptului ca sunt

inhibitori competitivi
Exemple de I comp
Inhibitori competitivi
 Inhibiţie uncompetitiva

• I nu se combina cu E libera si nu
afecteaza relatia sa cu S
• I se combina cu complexul ES formand
un complex ESI ce nu poate genera P
dorit
• Reducerea [ES] creste afinitatea
aparenta e E pt S
• Inhibitorii uncompetitivi sau
anticompetitivi scad Km si Vmax
• Inhibitia uncompetitiva functioneaza cel
mai bine cand [S] este mare, iar I nu tb
sa fie asemanator S
 Inhibiţie necompetitiva

• Inhibitorul necompetitiv nu se leaga la acelasi situs cu

substratul, nu prezinta asemanare structurala cu acesta, deci
efectul acestuia nu poate fi inlaturat prin cresterea
concentratiei de substrat

• Inhibitorul necompetitiv interactioneaza cu complexul ES sau

si cu complexul ES si cu enzima. Reactiile care au loc in acest
caz sunt urmatoarele:

ESI nu se poate
scinda pt a
forma P
 Inhibiţie necompetitiva

Vmax
Km = ct scade
 Inhibiţie necompetitiva

• In cazul inhibitiei necompetitive, I chiar daca nu se

leaga la centru activ al E actioneaza asupra acesteia
deformand-o incat nu mai poate forma cES la viteza
normala,

• iar cES format nu se mai descompune cu viteza

normala pt a forma P

• Inhibitia nu poate fi inlaturata prin cresterea [S]

 Inhibiţie necompetitiva

• Tipuri de inhibitori necompetitivi:

• ioni sau molecule ce actioneaza la nivelul

cofactorilor: CN-CO; pentru citocromi I intervin in
lantul resp. mitoc
• inhibitori ai grupelor -SH libere ale enzimei: acid iod
acetic, p-clormercuribenzoat;
• metale grele: argint, mercur, plumb, ce actioneaza la
nivelul grupelor -SH ale enzimei;
• agenti de chelatare: EDTA.
Efectul inhibitorilor asupra vitezei de reactie
 Enzime alosterice. Efectori alosterici

• Sunt proteine oligomere alcatuite din mai multe

subunitati identice sau diferite, in numar par

• Reactiile catalizate sunt endergonice si ireversibile;

imprima sensul unic al cailor metabolice din care fac
parte

• Intervin in prima etapa a unui lant de reactii,

asigurand controlul intensitatii procesului si
ireversibilitatea lui
• Fiecare monomer poseda un centru activ; fixarea S pe
una din subunitati influienteaza legarea lui pe
 Enzime alosterice. Efectori alosterici
• Pe langa centri activi, monomerii prezinta si centri
alosterici de care se vor lega efectorii alosterici

• Efectorii alosterici sunt compusi cu masa moleculara

mica, fara analogie cu S si care activeaza reactiile
enzimatice (efectori pozitivi) sau le inhiba (efectori
negativi)

• Efectorii alosterici sunt prezenti la locul de actiune al

E variind doar concentratia lor

• E alosterice sunt inhibate de produsul de reactie prin

retroinhibitie sau inhibitie feedback
Efectori alosterici
Reglarea activitatii enzimatice
Reglarea activitatii enzimatice
 Reglarea activitatii enzimatice

• Enzimele modulate prin fosforilare- defosforilare

• Trec din forma activa in inactiva si invers prin procese

de fosforilare-defosforilare la nivelul gruparilor OH ale
unui rest de serina, mai rar treonina sau tirozina (nu fac
parte din centrul activ)

• Fosforilarea se realizeaza pe seama ATP, care transfera

un singur rest de acid fosforic, cu participarea unor
kinaze
• Transformarea inversa are loc prin hidroliza cu
participarea unor fosfataze specifice
Reglarea activitatii enzimatice
 Reglarea activitatii enzimatice

• Enzimele modulate prin fosforilare-defosforilare:

• Glicogenfosforilaza, citrat-liaza activa in forma

fosforilata si inactive in forma defosforilata

• Glicogensintetaza, piruvatdehidrogenaza,
acetilCoAcarboxilaza active in forma defosforilata si
inactive in forma fosforilata
 Reglarea activitatii enzimatice

• Proteoliza incompleta: pepsina, chimotripsina, tripsina,

carboxipeptidazele

• Reglarea activitatii enzimatice prin activarea

zimogenilor sau a proenzimelor la locul de actiune
(stomac, intestin subtire) sub actiune unor factori locali
(pH, enzime) sau autocatalitic

• Transformarile sunt unidirectionale, neexistand

posibilitatea refacerii zimogenului din enzimele active
 Reglarea activitatii enzimatice

• Proteoliza incompleta. Importanta:

• Sinteza E la locul de actiune ar fi mult mai lenta

• Sintetizate in forma activa, ele si-ar putea manifesta
activitatea imediat, la locul de sinteza, determinand
aparitia unor boli grave
• Transportul lor de la locul de sinteza la locul de
actiune in forma activa ar putea avea consecinte grave
 Enzime-rezumat

• Enzimele sunt catalizatori proteici care maresc viteza

reactiilor chimice prin scaderea nivelului energetic al
starii de tranzitie

• E nu sunt consumate in reactiile pe care le catalizeaza

• Moleculele de E contin o nisa speciala denumita situs

activ ce contine catene laterale de aa creand o
conformatie tridimensionala compatibila cu S
 Enzime-rezumat
• Situsul activ leaga S si formeaza complexul ES ce va
fi convertit in compelxul EP care disociaza ulterior in
E si P

• O enzima permite desfasurarea rapida a unei reactii in

conditii intracelulare specifice prin facilitarea unei cai
alternative de reactie, cu energie libera mai mica

• E in cauza nu modifica energiile libere ale reactantilor

sau ale produsilor finali, nu influenteaza echilibrul
reactiei
 Enzime-rezumat

• Majoritatea E se supun cineticii Michaelis-Menten,

iar diagrama raportarii vitezei initiale de reactie (Vo)
la [S] are aspect hiperbolic similar curbei de disociere
a oxigenului in cazul mioglobinei

• Orice substanta capabila sa scada viteza unei reactii

catalizate enzimatic este denumita inhibitor

• Inhibitia poate fi ireversibila si reversibila

 Enzime-rezumat

• Cele mai comune tipuri de inhibitie reversibila sunt:

inhibitia competitiva (care induce cresterea valorii
Km) si necompetitiva (care induce scaderea Vmax)

• E alosterice (contin subunitati multiple) prezinta o

curba cu aspect sigmoidal similara curbei de disociere
a oxigenului in cazul hemoglobinei

• Frecvent, aceste E catalizeaza etapele initiale,

limitante de viteza) ale cailor metabolice
 Enzime-rezumat

• E alosterice sunt reglate de molecule denumite

efectori sau modulatori care se leaga necovalente de
alt situs decat cel activ

• Efectorii pot fi pozitivi (accelereaza reactiile

catalizate enzimatic) sau negativi (inhiba activitatea
enzimatica)

• Un efector alosteric poate altera afinitatea E pt S

corespunzator; modifica activitatea catalitica maxima;
• sau ambele
 Întrebări

• 1. În cazul unei intoxicaţii acute cu etilenglicol şi acidoză

metabolică, măsurile terapeutice includ:
• - corectarea acidozei,
• - indepartarea cantitatilor restante de etlenglicol
• - administrarea unui inhibitor al alcool dehidrogenazei (ADH,
alcool:NAD+ oxidoreducataza) enzima care oxideaza
etilenglicolul in acizi organiciresponsabili de producerea
acidozei

• Etanolul (alcoolul obtinut din cereale) este utlizat frecvent ca

inhibitor competitiv al ADH) in intoxicatia cu etilenglicol.
 Întrebări

• Ca inhibitor competitiv, etanolul determina:

• A. cresterea valorii aparente a Km fara afectarea Vmax

• B scaderea valorii aparente a Km fara afectarea Vmax
• C cresterea valorii aparente a Vmax fara afectarea Km
• D scaderea valorii aparente a Vmax fara afectarea Km
• E scaderea valorilor aparente ale Vmax si Km
 Întrebări

• 2.ADH necesita prezenta NAD+ pentru a-si exercita

actiunea catalitica. In reactia catalizata de ADH, o
molecula de alcool este oxidata cu formarea unei
molecule de aldehida in paralel cu reducerea NAD+ la
NADH si disocierea de enzima. NAD+ exercita un rol
de :

• A. apoenzima
• B cosubstrat
• C grupare prostetica
• D cofactor
 Întrebări

• Co-substraturile sunt molecule organice de mici

dimensiuni in care coenzima se asociaza tranzitoriu cu
o enzima, conferind E o forma diferita

• Gruparile prostetice sunt molecule organice de mici

dimensiuni in care coenzima se asociaza permanent
unei enzime si care revin la forma initiala sub actiunea
enzimei

• Cofactorii sunt ioni metalici

Izoenzime
Izoenzime
Izoformele lactat dehidrogenazei
Izoenzime
Izoenzime
Izoenzime
Izoenzime
 Întrebări
• Un barbat in varsta de 70 ani a fost internat de
urgenta pentru un episod de angina pectorala cu
durata de 12 ore. Activitatea CK serice a fost
determinată la internare (ziua 1) si ulterior in fiecare
zi a spitalizarii

• In ziua a 2-a de internare, pacientul a prezentat un

episod aritmic pt combaterea caruia s-au aplicat trei
cicluri succesive de cardioversie electrica, ultimele
doua cu energia maxim admisa. S-a restabilit ritmul
sinusal
 Întrebări

• Pacientul nu a prezentat episoade recurente de aritmie

in zilele urmatoare. Durerile precordiale au cedat, iar
pacientul a fost externat in ziua 10. Care dintre
urmatoarele variante corespunde descrierii
anterioare?

• A. Pacientul a suferit un IMA cu 40-64 ore inaintea

internarii
• B. Pacientul a suferit un IMA in a doua zi de internare
 Întrebări

• C. Pacientul a suferit o criza de angina pectorala

inaintea internarii

• D. Pacientul a suferit o leziune la nivelul musculaturii

scheletice in ziua a doua de internare

• E. Datele prezentate nu sunt suficiente pt a stabili

momentul producerii IMA: inainte, in cursul sau dupa
internarea in spital
 Întrebări

Ziua 1
Ziua 2
 Întrebări
• Modelul izoenzimelor CK la internare indica un nivel
crescut al CB-MB, fapt ce sugereaza ca pacientul a
avut un IMA in urma cu 12-24 ore.

• In intervalul de 48-64 ore de la producerea IMA,

izoenzima MB revine la valorile normale

• In ziua a 2-a de spitalizare, la 12 ore de la

cardioversie, nivelul CK-MB a scazut, fapt ce
sugereaza absenta oricearei leziuni miocardice
suplimentare
 Întrebări

• Cu toate acestea, se remarca o crestere a izoE MM

dupa cardioversie

• Acest lucru indica o leziune la nivelul musculaturii

scheletice, produsa ca urmare a contractiilor
musculare spastice declansate in in timpul manevrelor
repetate de cardioversie
 Întrebări

• In mod tipic, angina este rezultatul unor spasme

musculare trecatoare la nivelul vaselor coronare care
nu produc necroza tisulara si implicit nici cresterea
consecutiva a creatin-kinazei serice