Ocluzia dinamică

* Alina Florina Mogoș

* Fabian-Andrei Dârzu
* Anca Mușat
 Cinematica mandibulară

• Mișcările mandibulei sunt studiate urmărind

deplasările efectuate de un singur punct,
punctul interincisiv mandibular, care este
punctul de contact între unghiurile mezio-
incizale ale incisivilor centrali mandibulari.
Direcția și amplitudinea mișcărilor mandibulare sunt
determinate de structurile particulare ale:

• Articulația temporo-mandibulară – det. posterior

• Contracția m. mobilizatori ai mandibulei – det. mijlociu
• Relieful ocluzal (incizal) al arcadelor dentare – det. anterior

Practic este vorba de mișcări de deschidere, închidere,

propulsie, retruzie, precum și rezultantele compunerii lor în
plan sagital.
Înregistrarea acestor mișcări determină obținerea unui grafic cu o
formă asemănătoare unui premolar, având denumirea de
bicuspidul lui Posselt sau aria mișcărilor limită.
 Ocluzia de obișnuință – ocluzia de necesitate

• Un contact dento-dentar defectuos pe traseul de la R.C.

la I.M. determină apariţia unei interferenţe ce deviaza
mandibula care va ajunge într-o altă poziţie de I.M.
• Acelaşi efect – modificarea poziţiei de I.M. – poate să
apară ca urmare a unui obstacol pe traseul de ridicare a
mandibulei, obstacole produse prin aplicarea unor
proteze unidentare sau obturaţii “înalte”.
• Dacă obstacolul acţionează pe timp mai îndelungat se
instalează intercuspidarea maximă de obişnuinţă sau
ocluzia de obişnuinţă.
 Astfel un obstacol în I.M. poate
determina la nivelul:

• Dinţilor – uzură funcţională

• Sistemului neuromuscular – modificări funcţionale ale
engramei masticatorii
• Parodonţiului – mişcări de amplitudine redusă
• A.T.M. – remodelare adaptativă a suprafeţelor articulare
 Relația de postură (poziția de repaus)
a mandibulei

• În schema lui Posselt apare şi un punct R

care este poziţia diagnostică a mandibulei, fără
contact dento-dentar, poziţia de repaus.
• Punctul R se află pe traseul de la I.M. la D.M.
• În fonaţie contactul dento-dentar lipseşte.
• În majoritatea timpului dintr-un ciclu de 24 de
ore mandibula se află în poziţie de repaus sau
de relaţie de postură.
Între dinţii celor două arcade există un spaţiu liber
care este spaţiul de inocluzie fiziologică (SIF).

• Acelaşi individ prezintă mai multe poziţii de postură ale

mandibulei în funcţie de:

• Vârstă
• Poziţia corpului (Clinostatism sau ortostatism)
• Stări fiziologice: veghe-somn, concentrare, efort fizic
• Stări patologice: algii
• Tratamente medicamentoase.
 Propulsia mandibulei
cu contact dento-dentar
• În cadrul mişcărilor mandibulei în plan sagital,
avansarea punctului interincisiv mandibular
(mişcarea de propulsie a mandibulei, din poziţia
de I.M.) interesează din punct de vedere
funcţional şi pentru utilitatea clinică, numai până
la poziţia în care marginile libere ale incisivilor
mandibulari ajung în dreptul marginilor libere ale
incisivilor maxilari, poziţie numită cap la cap în
propulsie (C.C.P.), necesară pentru incizia
alimentelor.
 Propulsia mandibulei
cu contact dento-dentar

• I.M. C.C.P
 Prehensiunea și incizia alimentelor

• Deşi pentru incizia alimentelor mandibula poate parcurge

traseul C.C.P. – I.M., în realitate acest lucru se întâmplă
numai ocazional.
 Propulsia maximă
• Din poziţia cap la cap în propulsie mandibula are posibilitatea să
efectueze o mişcare mai amplă spre anterior şi superior, până
ajunge într-un punct numit propulsia maximă (P.M.).
• Această mişcare nu are vreo semnificaţie funcţională şi se execută
numai comandat.
 Conducerea mișcării de propulsie

• Mişcarea de propulsie cu contacte dento-dentare se

analizează de la poziţia de intercuspidare maximă (IM),
la poziţia cap la cap în propulsie (CCP).

• Mişcarea de propulsie este condusă de ghidajul anterior:

Mandibula avansează din poziţia de IM prin contactul
marginilor libere a incisivilor mandibulari pe faţa
palatinală a incisivilor maxilari până în poziţia CCP.
 Conducerea mișcării de propulsie

• Ideal: Mişcarea de propulsie trebuie să fie

susţinută de toţi cei opt incisivi.

•  Interferenţă = obstacol pe parcursul unei mişcări.

•  Contact prematur = obstacol ce împiedică realizarea
unei poziţii fiziologice a mandibulei.
 Conducerea mișcării de lateralitate

• Rol esenţial în realizarea mişcărilor de lateralitate ale

mandibulei cu contacte dento-dentare îl are
determinantul anterior (arcadele dentare).
• Elementele dentare de ghidaj ale mişcării de lateralitate
trebuie să se găsească numai de partea lucrătoare (spre
care se face lateralitatea).
• Contactele dento-dentare de partea nelucrătoare sunt
considerate nefuncţionale (excepţie: raporturile ocluzale
inverse unde ghidajul dentar se realizează pe partea
nelucrătoare).
Conducerea mișcării de lateralitate
 Conducerea mișcării de lateralitate

• Ghidaj canin (conducere canină)

• Conducerea canină trebuie să producă dezocluzia (dezangrenarea)
imediată şi totală a tuturor celorlalţi dinţi, cu excepţia caninilor ce
participă la ghidaj.

• Ghidajul antero-lateral (conducere antero-laterală)

• Se realizează prin participarea, la mişcarea de lateralitate, a
caninului împreună cu unul sau mai mulţi incisivi.
• Şi în acest caz trebuie realizată dezocluzia imediată şi totală a
tuturor celorlalţi dinţi cu excepţia celor participanţi la ghidaj.
 Cauzele obstacolelor ocluzale în lateralitate

• Modificări dentare de poziţie:

• Anomalii primare de poziţie ale dinţilor
• Modificări de poziţie (migrări dentare) secundare edentaţiilor
sau distrucţiilor coronare importante.
• Modificări de poziţie (migrări dentare) secundare suferinţei
parodontale.
• Iatrogenii
– modificări dentare de poziţie ulterioare unui tratament
ortodontic – necesitate unei echilibrări ocluzale pre- sau
postortodontic.
– restaurări (odontologice, protetice) care perpetuează
modificările de poziţie ale dinţilor existente deja.
 Cauzele obstacolelor ocluzale în lateralitate

• Modificări dentare de formă:

• Modificări primare de formă – tubercul Carabelli proeminent
şi apropiat de faţa ocluzală.
• Iatrogenii
– restaurări odontale care nu respectă forma naturală,
funcţională a feţelor ocluzale
– restaurări protetice
 Disfuncția mandibulo-craniană (DMC)
CAUZE DETERMINANTE:

• I. Carii netratate, complicaţii pulpare şi periapicale

• 1. Migrări orizontale ale dinţilor cu carii proximale, vecini;

• 2. Migrări verticale ale dinţilor antagonişti unui dinte cu carie
ocluzală profundă, ce a redus dimensiunea verticală coronară;
• 3. Basculări ale dinţilor vecini sau antagonişti dinţilor cariaţi;
• 4. Lezarea parodonţiului marginal cu afectare parodontală care
determină o traumă ocluzală secundară (datorită pierderii punctelor
de contact interdentar).
 Disfuncția mandibulo-craniană (DMC)
CAUZE DETERMINANTE:

• II. Edentaţia neprotezată

• 1. Migrări
• 2. Masticaţie unilaterală
• 3. Leziuni articulare (osteoartroza)
• 4. Modificări neuromusculare.
 Vă mulțumim!

P.S.: ,,Ocluzologia ne scapă de probleme!”

Bibliografie: ,,Ocluzologie” – Dr. Mariana Sabău