Sunteți pe pagina 1din 36

MASTER – Mentoratul în educație

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ-
imperativ al lumii contemporane
DISCIPLINA: „Modele culturale în societatea contemporană”
Conf. Univ. Dr. MIHAIL ROȘU

STUDENT: IONESCU (SARIS) I. MIRELA


Motto:

„Învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce i-am învăţat şi


noi pe ai noştri: că pământul, cu tot ce are frumos, este
mama noastră. Tot ceea ce i se întâmplă pământului va
ajunge să li se întâmple şi copiilor acestui pământ. Noi ştim
cel puţin atât: nu pământul aparţine omului, ci omul
aparţine pământului. Omul este firul care ţese drama vieţii
şi ceea ce-i face pământului îşi face lui însuşi.”

Sieux Seattle
ECOLOGIE (acrostih)
E – echilibru, ecosisteme, economic
 C – comunitate, comuniune, credință
 O – origine, organisme, oxigen
 L – lume, limitare, legalitate
 O – oameni, organizare, optimizare
 G – geografie, globalitate, grijă
 I – indivizi, inițiativă, implicare
 E – evoluție, educație, entuziasm
ECOLOGIA
Ecologia (din grec. „oikos” – casă,
gospodărie, loc de viață; „logos” – ştiinţă,
vorbire) este ştiinţa care se ocupă cu
studiul interacțiunii dintre organisme
și mediul lor de viață.
(DEX, 1998, p. 329)

Concepte corelate: mediul natural, biotop,


biocenoză, populații, ecosisteme, biosferă, biologie,
poluare, dezvoltare durabilă
Introducere în știința ecologiei
 Ecologia este o ştiinţă veche, doar că nu a purtat dintotdeauna acest
nume.
 Ecologia a luat naștere în a doua jumătate a secolului XIX, ca urmare a
unor necesități economice ale societății umane. În această perioadă
industria și agricultura s-au dezvoltat vertiginos atragând după sine
apariția unor probleme majore legate de mediu. Astfel, exploatarea
nerațională a resurselor naturale, defrișarea pădurilor în avantajul
creșterii suprafețelor agricole, creșterea demografică a populației umane
și dezvoltarea intensivă a industriei, au dus la modificarea substanțială a
climei si solului.
 În acest context a apărut necesitatea soluționării problemelor legate de
ameliorarea solurilor degradate, s-a impus nevoia studierii relațiilor
dintre plante și sol, precum și a multiplelor probleme legate de
protejarea mediului înconjurător, în vederea menținerii sănătății omului
și asigurării vieții pe Terra.
 Termenul de „ecologie” a fost definit pentru prima dată în anul 1866
de către biologul german Ernest Haeckel drept „domeniul investigării și
cunoașterii tuturor relațiilor animalelor cu mediul lor anorganic și
organic de viață”.
 Ulterior, numeroasele studii și cercetări efectuate în acest domeniu de
către renumiții savanți au pus bazele ecologiei ca știință
interdisciplinară. Astfel, în intervalul de peste 100 de ani de existență,
ecologia cunoaște o dezvoltare din ce în ce mai dinamică, fiind cauzată
de conexiunile multiplelor curente științifice, venite din sfera științelor
biologice (botanică, zoologie, fiziologie, genetică etc.) precum și a
altor științe corelate (geografia, fizica, chimia, pedagogia,
antropologia etc.). În ultimul timp, ecologia pătrunde în numeroase
alte domenii științifice contribuind la dezvoltarea unor discipline noi,
precum: biogeografia, radioecologia, ecologia umană etc.
 Oamenii de ştiinţă care studiază ecologia se numesc ecologi; ei nu
trebuie confundaţi cu ecologiştii, termen care desemnează persoanele
care militează pentru protecţia mediului.
Ce este educația ecologică?

Educaţia ecologică (EE) studiază influenţa


activităţilor umane asupra mediului înconjurător.
Ea se bazează pe cunoştinţe referitoare la
sistemele sociale şi ecologice, dar are şi o
componentă afectivă: domeniul responsabilităţii,
sistemul de valori, atitudini necesare construirii
unei societăţi durabile.
Educația ecologică – concept și definiție

În anul 1970 în Nevada (SUA), la conferinţa IUCN


(Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii),
specialiştii şi cercetătorii au definit educaţia ecologică
ca fiind:
“... procesul prin care sunt recunoscute valori şi
clarificate concepte pentru a se putea dezvolta abilităţi
şi atitudini necesare înţelegerii şi aprecierii relaţiilor
dintre om, cultura din care face parte şi mediul biofizic.
Educaţia ecologică include de asemenea, exersarea luării
unei decizii şi formularea unui cod propriu de conduită
privind calitatea mediului”.
Caracteristicile educaţiei ecologice
 se bazează pe cunoştinţe despre sistemele sociale şi ecologice (dimensiunea
informaţională);
 include dimensiunea afectivă: atitudini, valori, motivaţii, angajamentul/
dorinţa de a construi o societate durabilă;
 facilitează procesul de dezvoltare a deprinderilor necesare rezolvării
problemelor:
- de comunicare: verbală şi nonverbală (de a asculta, de a discuta în public,
de a susţine o cauză, de a scrie scrisori persuasive etc.);
- de investigare: proiecte de cercetare, căutare în bibliotecă, analiză de
date;
- de muncă în echipă: abilităţi de conducere, de luare de decizii, de
cooperare, de respectare a opiniei celorlalţi etc.;
 presupune explorarea problemelor de mediu şi soluţionarea acestora;
 permite colaborarea cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, cu alţi membri
ai comunităţii.
Scopul educației ecologice
Studiul problemelor de mediu nu se realizează doar pe
baza informaţiilor ştiinţifice, ci trebuie să se ţină cont şi de
factori istorici, culturali, sociali.
Mediul înconjurător nu cuprinde numai elementele naturii,
ci şi clădiri, autostrăzi, termocentrale. Acesta este un element
foarte important de care trebuie să ţină seama organizarea
activităţilor de educaţie ecologică.
Scopul educaţiei ecologice este de creare
a unei atitudini pozitive faţă de mediul
înconjurător (natural sau modificat antropic).
Obiectivele educației ecologice
 cunoaşterea fiinţelor şi fenomenelor din mediul înconjurător şi a caracteristicilor acestora;
 cultivarea dragostei pentru Terra, a tuturor elementelor care intră în componenţa acesteia: ape,
plante, animale etc.;
 conştientizarea necesităţii de a economisi apa, energia electrică, lemnul etc. (toate resursele
naturale);
 educarea în sensul păstrării sănătăţii mediului în care trăim;
 antrenarea în activităţi prin care să contribuie la îngrijirea unor arbori, a unor spaţii verzi;
 formarea unui comportament etic, civic şi a unor deprinderi de conservare a naturii;
 dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om – mediu;
 îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din domeniul ecologic;
 cultivarea unor atitudini de cercetare, explorare, investigare a mediului;
 explorarea unor modalităţi de depoluare a mediului, de recoltare a plantelor medicinale, a unor
fructe benefice sănătăţii;
 contribuţia la reciclarea materialelor refolosibile;
 însuşirea unor norme de comportare specifică asigurării echilibrului dintre sănătatea individului,
a societăţii şi mediului.
Formarea convingerilor, atitudinilor și valorilor
Educaţia ecologică este un proces educaţional format din cinci elemente
bazate pe concepte individuale:
 Conştientizarea - să ajuţi oamenii să devină conştienţi de faptul că sunt
alegeri pe care ei le pot face în calitate de consumatori, dar aceste alegeri
pot avea multiple implicaţii asupra mediului înconjurător;
 Cunoştinţele - ajută la înţelegerea interrelaţiilor din lumea vie, astfel încât
oamenii să înţeleagă cum interacţionează cu mediul, ce probleme pot apărea
precum şi cum pot fi acestea rezolvate;
 Atitudinile - tendinţe de selectare preferenţială a unor alternative de
răspuns în situaţii specifice, pornind de la valori sau caracteristici personale
stabile;
 Aptitudinile (abilităţi, talente şi aptitudini) cu caracter individual -
eficienţă şi competenţe în efectuarea sau rezolvarea cu succes a unor sarcini
sau activităţi specifice;
 Implicarea - încurajează elevii să aplice cunoştinţele dobândite, să participe
activ la luarea deciziilor, să-şi susţină propria opinie. Acest proces poate duce
la schimbarea comportamentului individual şi creşterea încrederii de sine.
Educația ecologică și formele educației

☺ Educația ecologică formală –


activități desfășurate prin intermediul unităților școlare

☺ Educația ecologică non-formală –


activități desfășurate de cadrele didactice în afara sistemului
școlar

☺ Educația ecologică informală –


trăirea unor experienţe spontane, experienţe din viaţa de zi cu
zi, în afara instituțiilor de învățământ. Poate fi realizată în
special prin intermediul mijloacelor de comunicare, dar și prin
visite la muzee, grădini botanice şi zoologice, biblioteci, parcuri
naturale etc.
Importanța educației ecologice în sistemul actual
de învățământ
Plecând de la premisa că scopul educaţiei ecologice este de a preveni
deteriorarea mediului, în acest sens omul trebuie să acţioneze conştient
pentru menţinerea şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii acestuia.
În prezent, societatea umană se confruntă cu o serie de probleme
negative: limitarea rezervelor şi resurselor naturale, degradarea continuă
a mediului, efectele încălzirii globale etc. Dacă la începutul anilor 1980
acestea erau considerate ca fiind de domeniul specialiştilor, a liderilor
din diferite domenii, pe parcurs au devenit probleme concrete pentru
umanitate.
Astfel, s-a ajuns la conturarea şi definirea conceptului “problematica
lumii contemporane” care a generat o serie de acţiuni şi manifestări ca:
apărarea păcii modiale, protecţia şi conservarea mediului natural,
promovarea unei noi ordini economice.
De la informaţia de mediu la cultura ecologică

Studiile cu privire la cultura ecologică (conştientizarea


cunoştinţelor aprofundate şi integrarea acestora în modul de gândire şi
de acţiune) arată că există o neînţelegere şi confuzie profundă în ceea
ce priveşte educaţia ecologică şi că în multe cazuri ceea ce este
considerat sau raportat ca educaţie este, de fapt, doar o sumară
transmitere de date.
Educaţia ecologică reprezintă numai un prim pas al unui proces al
cărui rezultat final ar trebui să fie transformarea participanţilor în
persoane judicioase şi motivate cu un puternic angajament către cauza
ecologică.
În opinia lui Coyle (2005) „formarea adevăratei culturi ecologice
necesită timp”. Cultura ecologică presupune şi existenţa unei identităţi
individuale şi colective. Prin procesul educaţional de redescoperire a
valorilor patrimoniului natural şi cultural al unei zone, unul din
obiectivele obligatorii ale educaţiei ecologice este angrenarea
individului şi a comunităţii într-un proces de autocunoaştere (Orefice,
2002), ceea ce duce în final la recâştigarea controlului asupra propriei
vieţi (Keller, 2002).
Proiecte și programe de educație ecologică
 NE JUCĂM ŞI RECICLĂM - program de educaţie ecologică pentru preşcolari,
implementat în judeţul Satu Mare, în perioada 1.12.2008 – 1.06.2009.
 ŞCOLI PENTRU UN VIITOR VERDE - Organizaţia Internaţională de Protecţia
Mediului WWF (World Wide Fund for Nature) a lansat pentru perioada
05.01.2010 - 31.05.2010 proiectul educaţional şi concursul naţional “Şcoli
pentru un viitor verde”. Acesta se adresează tuturor şcolilor şi grădiniţelor din
România având ca scop informarea preşcolarilor, a elevilor, cadrelelor
didactice, părinţilor şi comunităţii locale cu privire la problemele actuale ale
mediului. Concursul este organizat în trei secţiuni, după categoria de vârstă a
participanţilor: PIPO pentru grădiniţe şi preşcolari, DOXI pentru învăţământul
primar şi TERRA MAGAZIN pentru învăţământul gimnazial şi liceal.
 ECO-ŞCOALA - este un program internaţional ce are ca scop îmbunătăţirea
calităţii mediului, având activităţi specifice ce reprezintă o alternativă
ecologică, de petrecere a timpului liber. Plecând de la ideea implicării elevilor
în rezolvarea problemelor locale de mediu, proiectul urmăreşte ca acest
program să contribuie la creşterea gradului de conştientizare a elevilor în
privinta problemelor de mediu şi a elementelor dezvoltării durabile, prin
studiu în clasă şi acţiuni concrete în cadrul şcolii şi comunităţii.
Importanța programelor educaţionale în dezvoltarea abilităţilor
ecologice şi a altor deprinderi
Unul din motivele pentru care programele educaţionale se
adresează în special copiilor şi tinerilor încadraţi în sistemul
educaţional este modul lor de gândire mult mai flexibil. Astfel,
educaţia ecologică urmăreşte îmbunătăţirea pe termen lung a
atitudinii şi a comportamentului faţă de mediu a tinerilor.
Dintr-un studiu internaţional, realizat în patru state membre
ale Uniunii Europene (Danemarca, Marea Britanie, Portugalia şi
Franţa), rezultă: copiii reprezintă o legătură crucială între adulţi şi
specialiştii din domeniul protecţiei mediului, ducând mai departe în
familiile lor cunoştinţele nou dobândite (Uzzell şi alţii, 1994).
Ballantyne şi alţii (2006) au realizat un studiu participativ, încurajând
elevii să iniţieze discuţii pe probleme de mediu în familiile lor şi în
comunitatea de care aparţin, ajungând, în final, la aceeaşi concluzie,
şi anume că adulţii pot fi educaţi prin intermediul copiilor în urma
încurajării comunicării dintre generaţii.
Proiect educațional „Micii ecologiști” (1)
Proiect educațional „Micii ecologiști” (2)
Proiect educațional „Micii ecologiști” (3)
Forme de realizare a educației ecologice
în activități școlare și extrașcolare

EXPERIMENTE

ACTIVITĂȚI
PRACTICE SCENETE

COLECȚII

EXPOZIȚII
Teme ecologice
„Pământul, planeta vie” „Mic dicţionar ecologic”
„Ce ştim despre pădure?” „Echipa verde”
„Natura - izvor de sănătate” „Măşti și costume ecologice”
„Curiozităţi ecologice” „Ce ne învaţă natura?”
„Să ocrotim natura!” „Vrei să fim prieteni?”
„Reclame ecologice” „Natura se trezeşte la viaţă”
„Vreau să ştiu!” „Ce se întâmplă iarna cu plantele?”
„Şoaptele pădurii” „Apa izvoarelor”
„Poluarea” „De ce?”
„Detectivii curăţeniei” „Un delfin ne povesteşte”
„Insectarul/ ierbarul meu” „Micii ecologiști”“
„S.O.S. natura” „Ştiaţi că ?”
SUGESTII: Activități de educație ecologică
Calendarul evenimentelor ecologice
 15 martie-15 aprilie: Luna Pădurii
 22 martie: Ziua Mondială a Apei
 1 aprilie: Ziua Păsărilor
 22 aprilie: Ziua Pământului
 10 mai: Ziua Păsărilor și a Arborilor
 12 mai: Let’s Do It Romania! (Ziua de Curățenie Națională)
 5 iunie: Ziua Mondială a Mediului
 8 iunie: Ziua Mondială a Oceanelor
 21 iunie: Ziua Mondială a Soarelui
 29 iunie: Ziua Dunării
 9 august: Ziua Internațională a Grădinilor Zoologice și a Parcurilor
 21 septembrie: Ziua Internațională a Păcii
 23 septembrie: Ziua Mondială a Curățeniei
 2 octombrie: Ziua Mondială a Animalelor de Fermă
 4 octombrie: Ziua Mondială a Animalelor
 31 octombrie: Ziua Internațională a Mării Negre
 20 noiembrie: Ziua Universală a Drepturilor Copilului
 11 decembrie: Ziua Internațională a Munților
Organizații ecologice
 Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM) – instituție din subordinea
Ministerului Mediului
 Energeia - portal ecologic
 Agent Green – organizație neguvernamentală non profit, acționând pentru protecția mediului
înconjurător
 Asociația „EcoLogic”- contribuie la dezvoltarea durabilă a regiunilor populate
 Asociația Ecologică „Turism verde”- are ca scop crearea Institutului de Calitate Ecologica în
Turism (I.C.E.T)
 Asociația Ecologică de Tineret „SalvaEco”- formarea unei viziuni şi conştiinţe ecologiste a
tuturor cetăţenilor
 Asociația Ecologică „Floare de Colț” (AEFC) - programe ecologice, revistă de specialitate
şi o galerie de imagini
 Asociația Română a Iubitorilor Naturii (ARIN) - protecţia mediului, educaţia şi drepturile
fundamentale ale omului, integrarea grupurilor aflate în situaţii de risc etc.
 Centrul Carpato Danubian de GeoEcologie – programe ecologice
 Eco România -colectarea, reutilizarea, reciclarea și valorificarea deșeurilor
 Geo Natura - voluntariat de mediu
 Greenpeace - pagina organizației ecologiste cu același nume
 Stop CO2 - proiect de voluntariat
CONCLUZII (1)
Scopul major al educaţiei ecologice este de a ajuta oamenii să
dobândească cunoştinţele necesare care să le permită înţelegerea problemelor
de mediu. Aceste cunoştinţe implică însă mult mai mult decât simpla
acumulare a informaţiilor, ele trebuie să contribuie la înţelegerea informaţiilor
şi dezvoltarea competenţei de evaluare a acestora, urmată de dobândirea
capacităţii de a acţiona responsabil, conform intereselor pe termen lung ale
comunităţii, respectând principiile dezvoltării durabile.
Datorită naturii transdisciplinare a ecologiei, educaţia ecologică facilitează
dezvoltarea unei gândiri complexe, implicând şi un puternic efect social,
solicitând o mai bună comunicare între oameni, între generaţii diferite, între
oamenii de ştiinţă şi publicul larg, având, totodată, şi o importantă dimensiune
etică. Pentru toate acestea, educaţia ecologică este considerată ca fiind
educaţie permanentă de-a lungul vieţii, condiţie a formării unei culturi cu
perspectivă ecologică şi a responsabilităţii globale.
Eficiența educației asupra mediului se poate aprecia numai prin efectele
pe termen lung asupra comportamentului viitorului cetățean, ramânând însă în
vigoare și obligația de a avea o utilitate imediată (prin aplicațiile practice, prin
intervenția elevului, situații concrete).
CONCLUZII (2)
În instituțiile noastre de învățământ educaţia ecologică este încă un
domeniu tratat cu superficialitate, fără a fi adus în corelaţie cu celelalte
discipline şcolare, lipsind, astfel, elevul de posibilitatea de a conştientiza
relaţiile dintre fenomenele natural-ecologice, economice şi socioculturale.
Regulamentele şcolare ar trebui să prevadă obligaţii concrete ale şcolilor,
liceelor, universităţilor, de îngrijire a parcurilor, grădinilor publice, pajiştilor,
pădurilor de agrement, a unor rezervaţii şi arbori, reprezentând monumente ale
naturii, a mormintelor eroilor etc. De asemenea, disciplinele Ecologie şi Educaţie
ecologică ar trebui să dispună de ore practice, pe care să le desfăşoare în mijlocul
Naturii.
Școala are menirea de a organiza și desfășura o vie și susținută activitate
privind educația ecologică și protecția mediului, iar elevii, sub îndrumarea
cadrelor didactice, pot și trebuie să devină apărătorii naturii. Adevarata educație
ecologică își va atinge scopul numai atunci când va reuși ca elevii – cetățenii de
mâine - să fie convinși de necesitatea ocrotirii naturii și să devină factori activi în
acțiunea de conciliere a omului cu NATURA.
Datoria noastră, a profesorilor, este de a transmite atât copiilor, cât şi
comunităţii în care locuim următorul mesaj: „Viitorul omenirii este în mâinile
noastre”.
BIBLIOGRAFIE (1)

1. CÂRCIUMARU, Stelieana & colaboratorii. (2007). Educație ecologică și de protecție a


mediului. Ghid metodic pentru cadrele didactice – Învățământ primar. MECTS.
2. CRĂCIUN, Violeta & colaboratorii. (2002). Glasul natirii – ghid practice de educație
pentru mediu pentru învățământul preșcolar. Tulcea: Administrația Rezervației
Biosferei Delta Dunării, Serviciul Educație Ecologică, Informare
3. NEDELCU, Gabriela & colaboratorii, Fundația pentru Cultură și Educație Ecologistă
ECOTOP & Centrul Național de Voluntariat ProVobis. (2003). Educație ecologică și
voluntariatul în protecția mediului. Oradea: Editura Treira.
4. Academia Română. (1998). DEX (ediția a II-a). București: Univers Enciclopedic.
5. ISBN. (2012). Managementul educației ecologice. Ghid ECO pentru pici, părinți și
bunici. Sălaj – Zalău: Global Media Zalău.
6. Societatea Carpatină Ardeleană Satu Mare. (2010). Educația ecologică – Raport de
cercetare. Cluj-Napoca: Societatea Carpatină Ardeleană Satu Mare.
7. Societatea Carpatină Ardeleană Satu Mare. (2010). Pământul e comoara noastră –
Manual de educație ecologică. Satu Mare: Societatea Carpatină Ardeleană Satu Mare.
8. Curriculum școlar pentru clasele I-XII. (2015). Educație ecologică – disciplină
opțională. Chișinău: Ministerul Educației al Republicii Moldova.
BIBLIOGRAFIE (2)
9. http://www.dacoromania-alba.ro/nr26/educatia_ecologica.htm
10.https://www.moodle.ro/preparandia/index.php/arhiva/numarul-3-2012/item/120-
educa%C5%A3ia-ecologic%C4%83-responsabilitatea-educatorilor-de-azi-%C5%9Fi-a-celor-de-
m%C3%A2ine
11.http://documents.tips/documents/educatia-ecologica.html
12.http://www.ddbra.ro/administratia/con-tientizare-i-educa-ie/educatie-ecologica-educatie-
pentru-viitor-a780
13.http://yryna07.byethost15.com/Necesitatea-educatiei-ecologice-in scoala.html?ckattempt=1
14.http://www.evz.ro/educatia-ecologica-de-la-mic-la-mare-copiii-un-model-pentru-parinti-
901850.html
15. http://www.ecomagazin.ro/calendar/
16.https://www.dmoz.org/World/Rom%C3%A2n%C4%83/Societate/Probleme/Mediu/Organiza%
C5%A3ii
17.https://pixabay.com/en/photos/?pagi=1&q=ecologice&order=popular