UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” DIN ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ

MEDICINĂ GENERALĂ

MASTERAT
MEDICINA SOCIALA ŞI MANAGEMENT
SANITAR

COMUNICARE SI
INTERRELATIONARE

Prof. Dr. Maria Puschita

Competente C1. Proiectarea, cercetarea și aprofundarea noţiunilor
profesionale în domeniul comunicarii
C2.Identificarea şi aprofundarea noțiunilor de a îmbunătăţi
competenţa în muncă, reducerea stresului şi anxietaţii şi
creşterea entuziasmului

Competente CT1
transversale Identificarea obiectivelor de realizat,
in comunicare, etapelor de lucru, timpilor
de lucru, termenelor de realizare aferente
şi riscurilor aferente
CT2
Identificarea rolurilor şi responsabilităţilor într-o
echipă pluridisciplinară şi aplicarea de tehnici
de relaţionare şi muncă eficientă în cadrul echipei
 OBIECTIVELE DISCIPLINEI

7.1. Dobândirea de cunoștințe legate de

Obiectivul înțelegerea noțiunilor de bază în
general al Identificarea principiilor COMUNICARE
disciplinei IN SĂNĂTATE
 7.2. OBIECTIVE SPECIFICE

1.Cunoaştere şi înţelegere
(cunoaşterea şi utilizarea adecvata a noţiunilor specific
disciplinei)
• să familiarizeze studentul cu noţiuni privind concepte de
comunicare verbal şi nonverbală
• imbinarea cunoştinţelor teoretice cu posibilitatea folosirii
acestora în practică ;
• dezbaterea, tratarea, utilizarea adecvată a principalelor
noţiuni, concepte, tehnici, folosite în domeniul comunicării
în sănătate
 2.Explicare si interpretare

(explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese,

precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale
disciplinei)

• interpretarea specificităţii termenilor fundamentali de

comunicare, în vederea utilizării lor in activitate.
• folosirea capacităţii de analiză critică a situatiilor
specifice.
• dezvoltarea capacităţii de explicare;
• familiarizarea cu principii, concepte, noţiuni şi termenii
comunicării verbale şi nonverbale
 3. Instrumental – applicative

(proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor

practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi
instrumente de investigare şi de aplicare)

•dezvoltarea deprinderilor şi a capacităţii practice din

domeniu prin studii de caz ;
•îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu posibilităţile
folosirii acestora în practică ;
 Abilitati:

- Dezvoltarea şi aplicarea integrată a strategiilor specifice de

comunicare şi stăpânirea de sine în situaţii dificile este
esenţială pentru o bună sănătate
- Utilizarea și analiza strategiilor specifice de adoptarea unei
atitudini pozitive şi observaarea dacă nu cumva aceasta
schimbă lucrurile.
- Elaborarea şi proiectarea de măsuri intervenţionale noi
pentru rezolvarea problemelor prin Analiza stresului şi
creşterea calității îngrijirilor de sănătate
Atitudinale
(manifestarea unei atitudini positive şi responsabile faţă de domeniul
ştiinţific / cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii
democratice / promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice
/ valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile
ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea
inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în relaţii de parteneriat cu alte persoane /
instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria dezvoltare
profesională )
 aptitudini fundamentale de comunicare
 comunicare verbală/comunicare nonverbal
• participarea la propria dezvoltare profesională ;
• manifestarea unor capacităţi reflexive asupra propriei activităţi
• inducerea unei atitudini active și pozitive ;
 aptitudini fundamentale de comunicare

 comunicare verbală/comunicare nonverbal

• participarea la propria dezvoltare profesională ;
• manifestarea unor capacităţi reflexive asupra
propriei activităţi
• inducerea unei atitudini active și pozitive ;
Comunicarea nu se încheie o dată cu
preluarea sau receptarea informaţiei.

Informaţia poate exercita o influenţă efectivă

asupra:

• opiniilor,
• ideilor sau
• comportamentului celor ce o receptează.
Comunicarea interumană
constituie un obiect de studiu cu o importanţă
mult mai mare decât aceea a studierii altor sfere
ale comportamentului uman.

Pătrunderea şi înţelegerea sistemului de

comunicare deschid şi înlesnesc drumul
cunoaşterii personale şi a celor din jur,

fiind în măsura să clarifice ierarhizarea

oamenilor in societate după criterii de valoare
 Istoria şi evoluţia sistemului de comunicare
interumană au cunoscut mai multe perioade
principale, aproximativ delimitate:
• perioada clasică (500 i.e.n.-400 e.n.);
• perioada Evului mediu şi a Renaşterii (400-
1600);
• perioada modernă (1600-1900); la aceasta se
adaugă, bineînţeles,
• perioada contemporana, care, în mod regretabil,
nu pare a avea o contributţe importanta la dezvoltarea
teoriei comunicării, ce devine tot mai rigida si mai
rezervata.
ORGANIZAŢIA

este un sistem social în care şi prin care

oamenii interacţionează pentru relaizarea
unor scopuri comune.
Altfel spus,

organizaţia implică o formă distinctă de

corelare între:

• oameni şi scopuri, cât şi între

• oameni şi structuri.
Comunicarea

câştigă din ce în ce mai mult statutul de

unealtă managerială foarte valoroasă şi
chiar indispensabilă
impreună cu

obligaţiile pe care le presupune acest statut.

 Directorii de comunicare
nu mai sunt consideraţi doar
"canale de informaţie",
ci sunt mai degrabă

CONSILIERI STRATEGICI AI
MANAGEMENTULUI DE VÂRF
 Elaborarea şi executarea politicilor de
comunicare,

trebuie să aibă ca rezultat un

mesaj capabil să redea

toate faţetele organizaţiei
într-o manieră coerentă şi atrăgătoare.

"îndeplinirea în manieră profesionistă a

funcţiilor de fereastră şi oglindă"

Expresia "funcţia de fereastră"

(Van Riel, 1994).
"Funcţia de oglindă“

se referă la

• monitorizarea dezvoltărilor/evoluţiilor de context

relevante şi la
• anticiparea consecinţelor acestora pentru
politicile de comunicare ale companiei.
 Comunicarea organizaţională propriu-zisă
se referă la
menţinerea relaţiilor cu grupuri ţintă specifice
(şi altele în afară de cele vizate prin comunicarea
de marketing):

• relaţii publice,
• afaceri publice,
• relaţii cu investitorii,
• publicitate de firmă,
• comunicare internă etc.
 MASTERAT
MEDICINA SOCIALA ŞI
MANAGEMENT SANITAR

PLANUL CURSURILOR

CURS INTRODUCTIV FISA DISCIPLINEI

OBIECIVE
1.COMUNICAREA IN SĂNĂTATE
2. COMUNICARE ŞI CRIZA DE COMUNICARE
3a. DECLARATIA_ HELSINKI_2013 DREPTUL LA ADEVĂR AL
BOLNAVULUI
3b. ISTORIA ETICII HLAVACECK CRISTINA
9. COMUNICAREA NONVERBALĂ
9 a. GESTURILE SI POSTURA
6. SEMNELE CORPULUI UMAN
16. COMUNICAREA CU OAMENI DIFICILI
17. COMUNICAREA CU SPUERIORI DIFICILI
18 COMPORTAMENTUL ÎN SITUAŢII SPECIALE
12. DEPASIREA BLOCAJELOR- BARIERELOR DE COMUNICARE
17. APTITUDINI ÎN COMUNICARE
4. RELAŢIA MEDIC - PACIENT (G)
5a . CONFIDENŢIALITATEA
5b. ETICA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
confidențialitatea și consimțământul informat în cercetarea științifică
5b. RELAŢIA MEDIC PACIENT (T)
5c. COMUNICAREA MEDIC PACIENT (D)

7. EROARE VERSUS GRESEALA

18 COMUNICAREA PRIN MUZICĂ
NATURA TIMPULUI

datoria sincerităţii medicului.

acordul pacientului informat

Cooperarea, ca modalitate prin care indivizii îşi
ajustează scopurile proprii la scopul comun
(M. Argyle, 1 99 1 ; K.A Dodge, 1 985)

Capacitatea indivizilor de a soluţiona

probleme
(M. Argyle, 1 988; R.E. Nisbett şi T.D. Wilson, 1 977);
Termenul de "AUTOEFICIENŢĂ", creat de
Albert Bandura ( 1 997),
leagă cele două concepte:

• atât competenţa socială, cât şi

• cea emoţională;

Ele se traduc în capacităţi prin care individul

poate obţine un rezultat dorit.
Un concept relativ nou lansat în literatura de
specialitate este cel de

"inteligenţă emoţională",
(Emotional Intelligence)
care abordează emoţiile într-o manieră
ontogenetică şi adaptativă:
există anumite etape ale dezvoltării
• competenţei emoţionale a individului, la fel cum
există etape ale
• dezvoltării gândirii.
 Abilitatea de a menţine şi stabili
relaţii cu ceilalţi;
• empatia;
• abilitatea de a conştientiza şi a
stăpâni propriile emoţii,
• flexibilitatea,
• responsabilitatea,
• cooperativitatea etc.
Ca esenţă a legăturilor umane,

COMUNICAREA reprezintă ansamblul proceselor

fizice şi psihice prin care se efectuează operaţia
de punere în relaţie cu una sau mai multe
persoane în vederea
atingerii unor anumite obiective

Irena Chiru Comunicarea interpersonală

Editura TRITONIC BUCUREŞTI 2003
COMUNICAREA UMANĂ

reprezintă modul fundamental de

interacţiune psihosocială a persoanelor
realizată
prin intermediul simbolurilor şi al semnificaţiilor
social generalizate ale realităţii, în vederea
obţinerii stabilităţii ori a unor modificări de
comportament individual sau de grup.
 Orice situaţie de comunicare se defineşte prin
relaţiile de:

• rol,
• cadrul şi
• momentul acţiunii,
l.De ce? (scop)

- De ce comunic?

- Care este scopul?

- Să informez, să influenţez, să conving,
să fraternizez cu cineva, să fac
conversaţie?
- ce sper să realizez?
- O schimbare de atitudine, de
opinie?
2. Cine?

- cine este receptorul mesajului meu?

- ce fel de persoană este?
(personalitate, vârstă, statut,
preocupări etc.)

- ce ştie deja despre conţinutul mesajului

meu? (mult, puţin, nimic).

- cum va reacţiona la mesajul meu?

- care este relaţia mea cu interlocutorul?

De amiciţie, conflictuală?
3. Unde, când?

- unde se va afla interlocutorul meu când va

primi mesajul?
- în ce moment va primi mesajul?
Va reprezenta prima informaţie pe care
o primeşte în legătură cu problema
respectivă?
Se află într-o stare de bună dispoziţie
sau dimpotrivă?
4. Ce?

- ce
aş dori să spun?
- ce
doreşte el să ştie?
- ce
informaţii pot emite?
- ce
informaţii pot oferi pentru a fi clar, concis,
amabil, corect, complet?
- ce voi spune cu exactitate?
5. Cum?

- cum voi comunica? Prin imagini, cuvinte şi

care vor fi acestea?
- ce mod de comunicare ar fi apreciat?
- cum voi organiza informaţile pe care doresc
să le transmit? Voi face apel la o
prezentare deductivă sau inductivă?
- cum voi realiza efectul dorit?
Pentru redactarea concisă şi expresivă a unui text
se recomandă :

1. o singură idee principală intr+un singur

paragraf;
2. util izarea cuvintelo recunoscute cititorului;
3. fraze scurte şi adaptate contextului, frazele lungi
reprezentând o sursă obscuritate;
4. cuvinte sincere, fără exagerări;
5. preponderent expresii afirmative;
6. diateza activă, în detrimentul celei pasive.
 MESAJ POZITIV ABORDARE DIRECTĂ

ideea principală În primul rând

1. Începeţi cu ideea răspuns / ideea principală.

2. Oferiţi detaliile necesare

3. Încheiaţi cordial şi precizaţi specific ceea ce solicitaţi

4. Amintiţi-vă că doriţi să creaţi oatmosferă de bună-dispoziţie

MESAJ NEGATIV ABORDARE INDIRECTĂ

-ideea principală la final –

1. Începeţi cu o afirmaţie neutră care face transferul de la dispoziţia

defensivă spre cea de acceptare.
2. Oferiţi argumente: de ce un răspuns negativ este justificat. Dacă
prezentaţi motivele
eficient, cititorul va fi convins de justeţea deciziei luate de
dumneavoastră.
1 . Oferiti informaţia negativă (eventual, consecinţe) şi faceţi sugestii
pozitive.
4 . Încheiaţi cordial.
MESAJ PERSUASIV ABORDARE INDIRECTĂ
(planul AIDA )

1 . Atenţie · începe prin a atrage atenţia;

2. Interesul · treziţi interesul;
3 . Dorinţa · declanşaţi dorinţa;
4. Acţiune . încheiaţi cerând implicarea în acţiune
Abric, J.C. [1 999] (2002). Psihologia comlUlicării. Iaşi: Polirom.
Barlund, C. ( 1 970). A Transactional Model of Communication. În
Sereno şi Mortenson(ed.) Foundations of Communication
Theory. London: Harper & Row.
Barnes, J.A. [ 1994] ( 1 998). Sociologia minciunii. Iaşi: Institutul
European.
Barriari, A. ( 1 998). Reussir vos dissertations. Paris: LGDJ.
Baylon, C şi Mignot, X. ( 1 995). Semantique du langage:
initiation. Paris: Nathan Univ.
Brisset, D. şi Edgley, C. (1990). The Dramaturgical Perspective.
în Brisset, D. & Edgley, C. (ed.) life as a Theater. New York:
Aldine de Gruyer.
Brown, P. şi Levinson, S. ( 1 9 87). Universals in Language
Usage. Politeness Phenomellil. Cambridge: Cambridge University
Press.
Brule, A. (2000). CI/m dialogăm şi cum convingem. Iaşi:
Polirom.
Buller, D.B. şi Burgoon, J.K. ( 1 996). Interpersonal deception
theory. Li Communication Theory. 6, 243-267.
Buller, D.B., Woodall, W.G. şi Burgoon, J.K. ( 1 996). Nonverbal
Communication. The Unspoken Dialogue. New York: McGraw-HiU.
Charles, R. şi WiUiame, C. ( 1994). La Communication Orale.
Paris: Nathan.
Ciupercă, C. ( 1 999) Aspecte psihosociale ale influenţei sociale.
Studiu nepublicat.
Ciupercă, C. şi Chiru, I. (200 1 ) . Ipostazele minciunii şi
posibilităţile de detectare a acestora. În Psihologia&Mass-Media,
3, Bucureşti: Editura A.N.I.
Cuilenberg, Van, JJ., Scholten, O. şi Noomen N.M. ( 1 998).
Ştiinţa comunicării. Bucureşti: Humanitas.
De Paulo, B. M. şi Rosenthal, R. ( 1 979). Telling !ies. In
Joumal of Personality and Social Psychology, 37, 1 7 13- 1772.
De Peretti, A., Legrand, J.A. şi Boniface [ 1 994] (2001 ).
Tehnici de comunicare. Iaşi: Polirom.
Deane, H. ( 1 998). Plan your Visual Presentations. în Public
Relations Review. 78, 25.
DePaulo, B.M., Lanier, K. şi Davis, T. ( 1 983). Detecting
deceit of the motivated tier. În Joumal of Personality and Social
Psychology. 45, 1096- 1 103.
De Vito, J. A. ( 1 987) Rumall Communication. The Basic Course.
New York: Harper & Row.
Dinu, M. (2000). Comunicarea. Bucureşti: Aigros.
Driscoll, W. [2000] (2002). Manual de dezbateri academice. Iaşi:
Polirom.
Ferreol, G. şi Flageul, N. [ 1996] ( 1 998). Metode de
exprimare scrisă şi orală. Iaşi: Polirom.
Flesh, R. ( 1948). 1\ New ReadabilityYardstick. În JOI/mal of
Applied Psychology, 32,
25-3 1 .
Goffman, E. ( 1 959) . Le Presentation of Self in Everyday Life.
New York: Doubleday Anchor.
Grice, H.P. ( 1975 ). Logic And Conversation. În Syntax and
Sema/lt;cs. voI. 3 . Speech Acts, Cole, P. şi Morg.m, 1. (ed.).
New York: Academic Press.
Hali, E.T. ( 1 959). The Sile/lt Language. New York: Doubleday.
Hali, E.T. ( 1966) The f1idden Dimension. New York: Doubleday
Horvach, F., Jayne, B. şi Buck1ey, J. ( 1 994) . Differantion of
truthful and deccptive criminal suspects in behavior analysis
interviews. În Joumal of Forellsic Sciellce, 39,793-807.
Ionescu, E. ( 1 997). Manual de lingvistică. Bucureşti: ALL.
Ionescu-Ruxăndoiu, L. ( 1 995). Conversaţia. Structuri şi
strategii. Bucureşti: ALL.
Jackobson, R. ( 1 960). Closing Statements: Linguistics and
Poetics. În Style in Language, Sebeok, T. (ed.), New York: Harper
and Row.
Liury, A. ( 1 997). Manual de psihologie generală. Oradea:
Antet.
Lorenzi, J.P. şi A ina, C. (1 998). Les Outils de la formation.
Paris: Nathan.
Lubow, R.E. şi Fein, O. ( 1 9%). New technique for the
detection of deception. În Joumal of Experimental Psychology, '1.,
1 64- 177.
Mahrabian, A. ( 1 969). Tactics in Social Influence. New York:
CRC Press.
McCornack, S.A. şi Parks, M.R. ( 1 986). Deception Detection
and Relationship Development: The Other Side of Trust. În
McLaughlin, M.L (ed.), Communication Yearbook, 9, 377-389.
Beverly Hills, CA: Sage.
McQuail, D. (1999). Comunicarea. Iaşi: Institutul European.
Miller, G.A . ( 1 987). The Magical Number Seven Plus. Som.e
Limits on Our Capacity for Procesing Information. În
Psychological Review, 63, 8 1 -97.
Moles, A. ( 1 974). Sociodinamica culturii. Bucureşti: Editura
Stiinţifică.
Montagliani,A. & Giacalone, R. ( 1 998). Impression
Management and Cross Cultural Adaptation. În The Journal of
Social Psychology, 5 .
Palmioto M . J . - Criminal Investigation, s.a.
Pappe, J. şi Roche, D. ( 1995). La dissertation litteraire. Paris:
Nathan.
Pease, A (1994). Limbajul vorbirii. Bucureşti: Polimarc.
Petcu, M. (2000). Sociologia comunicării. Bucureşti: A.N.I.
Porter, E.H. (1 950). Introduction to Therapeutic Cow/Cillillg.
Boston: Houghton Mifflin Co.
Prutianu, S. ( 1 998). Comunicare şi negociere În afaceri. Iaşi:
Polirom.
 Riickle, H. ( 1999). Limbajul corpului pentnl mallageri. Bucureşti:
Editura Tehnică.
Samovar, T. ( 1995). Communication between Cultures. New
York: Prentice-Hall.
Schlenker, B. R. ( 1 980). The Self and Social Life. New York:
McGraw Hill.

Timm, P.R. ( 1980) Managerial CommunicatioTL New Jersey:

Prentice-Hall.
Tumer, R.E.et aI. ( 1 975). Information Control in conversations:
Honesty is not always the best policy. În Kansas Joumal of Speech, 1
1, 69-89.
Walters, S.8. ( 1 996). Principles of Kinesic lnterview and
lnterrogation. New Yorle: CRC Press.