Sunteți pe pagina 1din 36

HIPERTROFIILE

• 1. HIPERTROFIA ATRIALĂ DREAPTĂ


- Unda P este ascuțită în DII, DIII și aVF, amplitudinea undei P este >
2,5mm (P pulmonar)
• 2. HIPERTROFIA ATRIALĂ STÂNGĂ
- Unda P bifidă, având durată minim 130 msec în DII, DII, aVF ( P mitral)
• 3. HIPERTROFIA VENTRICULARĂ DREAPTĂ
- Deviație axială dreaptă
- Unda R înaltă în V1 ( ≥ 7mm)
- Raport R/S în V1 ≥ 1
- S > R în V6
• 4. HIPERTROFIA VENTRICULARĂ STÂNGĂ
- Unda S în V1 + unda R în V5 sau V6 > 35 mm
- Unda R în V5 sau V6 > 26 mm
- Unda R în DI > 14 mm
- Unda R în aVL > 11 mm
BLOCURILE
• 1. BLOCURILE DE RAMURĂ
- În prezența unui bloc de ramură, în funcție de ramura afectată,
dreaptă sau stângă, ventriculul stâng sau cel drept se depolarizează
mai târziu.
- Pe EKG apare un complex QRS lărgit cu durată de aprox 0,12 sec (3
patrățele), și vedem 2 unde R, denumite R și R’, care reprezintă
depolarizarea întrârziată a ventricului blocat.
• Activarea normală a ventriculilor
• În mod normal, influxul sosit prin
fasciculul His se distribuie simultan prin
cele două ramuri – RD și RS, la cei doi
ventricului, realuzându-se sincronismul
normal al activării ventriculare
• RD este subțire, se arborizează doar
începând de la vârful cavității VD și
transmite influxul la miocardul de lucru al
VD începând din regiunea vârfului, o
mică parte corespunzătoare feței drepte
a septului interventricular, apoi peretele
liber al VD, de la vârf spre bază și, foarte
probabil, convergent pe peretele nterior
și posterior, spre mijlocul peretelui lateral
al VD
• RS este mai voluminoasă și are o distribuție mai complexă. Se divide în două
fascicule – anterior și posterior, fiecare arborizându-se și transmițând influxul la o
parte corespunzătoare a peretelui liber al VS – antero-superioară pentru FA și
postero-inferioară pentru FP

• Prin bloc complet de ramură se înțelege întreruperea completă a conducerii


influxului printr-una din cele două ramuri al fasciculului His, realizându-se un
asincronism ventricular
• A. BLOCUL DE RAMURĂ DREAPTĂ
- Se produce un complex QRS lărgit, cu apariția undelor R și R’ în
derivațiile toracice drepte – V1 și V2
• B. BLOCUL DE RAMURĂ STÂNGĂ
- Apare complexul QRS larg, prezența undelor R și R’ în derivațiile
toracice stângi – V5, V6
- Pattern de QS în V1
• 2. BLOCURILE ATRIO-VENTRICULARE
- Blocurile AV întârzie sau opresc conducerea de la atrii la ventriculi
A. BLOCUL AV DE GRADUL 1
- Întârzie conducerea Nodului AV, prelungind intervalul PR mai mult de
0,2 sec ( 1 pătrat mare) pe EKG
• Criterii EKG
• Durata intervalului PR depășește limita normală superioară (0,20”-0,21”) pentru
orice frecvență
• Duratele intervalelor PR sunt constante
• La un pacient care prezintă BAV gr I, durata PR se scurtează puțin dacă se produce
o tahicardie și se alungește puțin dacă se produce o bradicardie
• B. BLOCUL AV DE GRADUL 2
- Permit transmiterea la ventriculi a unor depolarizări atriale (unde P), în timp ce
alte depolarizări atriale sunt blocate, lăsând unde P izolate fără complexe QRS
B.1. BLOCUL AV DE GRADUL 2 WENCKEBACH
- Pe EKG intervalul PR se prelungește treptat în fiecare ciclu succesiv, dar ultima undă P a seriei nu
este condusă la ventriculi ( QRS absent), iar pe urmă seria se repetă
• B.2. BLOCUL AV DE GRADUL 2 MOBITZ
- Blocul Mobitz blochează total un număr de depolarizări produse atrial
(unde P) înainte ca transmiterea la ventriculi să aibă succes.
• C. BLOCUL AV DE GRADUL 3
- Blocul AV complet sau de grad 3, este un bloc complet al conducerii
către ventriculi, astfel că depolarizările atriale nu sunt conduse la
ventriculi
Ischemia și Infarctul miocardic acut
Ischemia
• Ischemia electreocardiografică se traduce prin modificări ale undei T
Generalități
• IMA reprezintă o necroză ischemică
transmurală acută majoră, interesând o
porțiune din miocard.
• Regiunea miocardică infarctizată prezintă trei
zone:
• Zona de necroză – N – în centrul infarctului,
caracterizată prin faptul că este incapabilă de
a genera fenomene bioelectrice; apariția
undei Q
• Zona de leziune – L - țesutul miocardic este
viu, dar este lezat și nu mai se poate
depolariza, nici repolariza complet; decalarea
segmentului ST
• Zona de ischemie – T – în această
zonădepolarizarea se face normal, dar
repolarizarea locală întârzie; negativarea
undei T
Diagnosticul pozitiv – de recunoaștere a
existenței IMA
• Se bazează pe existența unor modificări ale lui QRS, ST și T.
• Apare unda Q patologică
• Modificări ale segmentului ST: cu decalarea lui în sus
(supradenivelarea segm ST) sau în jos (subdemivelarea segm ST) –
predominant în primele 7 zile cu scăderea acestuia treptat
• Modificările unde T: au un caracter dinamic – inițial crește în
amplitudine, apoi unda este înglobată în decalajul segm. ST, reapare
după 24-36 d ore, crește progresiv atingând valoarea maximă după 7-
10 zile, după care se diminuă lent, iar anumite modificări pot persista
toată viața
Diagnosticul evolutiv
• Faza supraacută: în prima oră de la debutul IMA, rareori
surprinsă pe EKG. În această perioadă predomină suferința
ischemică subendocardică severă când se evidențiază
creșterea treptată în amplitudine a undei T care poate
depăși unda R
• Faza acută: prezintă două faze
• În prima domină suferința ischemică severă, durează
între 6-12 ore, timp necesar pentru constituirea
necrozei – pe EKG apare supradenivelarea segm ST,
care va îngloba unda T; recunoașterea stadiului e
importantă pentru permiterea intervențiilor de
ravascularizare
• De aceea se consideră importantă supradenivelarea segmentului ST ≥ 1 mm în cel
puțin doua derivații adiacente
• Faza a doua a stadiului acut apare când coexistă necroza, leziunea și ischemia;
această fază durează 5-7 zile
• Faza subacută: în acest stadiu este prezentă unda Q patologică sau QS și
ischemia subepicardică – undele T negative, leziunea electrocardiografică fiind
absentă; acest stadiu durează până la 3 luni
• Faza cronică: în acest stadiu persistă de regulă unda Q patologică a cărei
amplitudine se reduce
• Evoluția se datorează apariției cicatricei de infarct care determină reducerea
volumului masei necrozate
• În funcție de posibilitățile de compensare prin circulația colaterală persistă sau nu
ischemia subepicardică – undele T negative, dar amplitudinea lor este mai redusă
față de stadiul acut și subacut
Topografia IMA
• DI, aVL – teritoriul lateral
• DII, DIII, aVF – teritoriul inferior
• V1-V6, DI, aVL – teritoriul anterior întins
• V1-V2 –teritoriul anterior
• V3-V4 – teritoriul septal
Electrocardiograma purtătorilor de
pacemakere
• Electrocardiograma bolnavilor purtători de pacemakere este diversă și
complexă, având ăn vedere multitudinea de posibilități și modalități
de cardiostimulare existente
EKG în diverse afecțiuni
Trombembolismul pulmonar
• Modificările sugestive pentru TEP sunt:
• Devierea axială dreaptă a axei QRS
• Apariția: S1Q3T3
• BRD incomplet sau complet, tranzitor, datorat suraîncărcării inimii drepte
• Inversarea undei T în derivațiile precordiale drepte – V1-V3
• Unda P amplă, de tip pulmonar
Intoxicația digitalică
• Subdenivelarea segm. ST –
așa numitul segment “în
covată”,
• Unda T descrește în
amplitudine sau poate să fie
bifazică sau chiar negativă
• Se scurtează intervalul QT cu
0,08-0,12 sec față de normal
Hipokaliemia
• Potențează o varietate de aritmii, inclusiv TV și torsada vârfurilor
• Se asociază cu depresia segmentului ST, interval QT prelungit și unda U amplă
Hiperkaliemia
• Apar unde T înalte “ în cort”, unde P aplatizate, interval PR prelungit, complexe QRS lărgite
• Când valoarea potasiului ajunge la 8-9 mmol/l apare aspectul de undă sinosoidală pe EKG, iar
creșterea peste acest nivel poate duce la asistolie
VĂ MULȚUMESC!

Semiologie medicală - EKG