Sunteți pe pagina 1din 15

Germania –

de la economia “socială” de piață, la


economia “sufocată de social”
Economia socială de piață
 Liberalii Germaniei de Vest: Walter Eucken, Wilhelm
Roepke, Alfred Muller Armack
 Ludwig Erhard – a pus conceptul la baza unei politici
economice.
 Economia socială de piață nu intra în contradicție cu
economia liberului schimb din capitalism.
 Eucken o definea prin: proprietatea privată, concurența
puternică, libertatea de a încheia contracte, stabilitatea
monedei naționale, consecvența politicii economice.
Economia socială de piață
 Rolul statului – să se opună ferm monopolurilor, să protejeze
mediul natural, să corijeze anomaliile ofertei.
 Esența conceptului (Dieter Grosser): “Statul se limitează la definirea
cadrului general de activitate, asigură o ordine de drept adecvată
economiei de piață și se îngrijește ca piețele să fie deschise și să existe
concurență. Banca centrală independentă are sarcina de a veghea asupra
valorii monedei naționale. Statul nu intervine în economie, lăsând
reglarea proceselor economice pe seama pieței.”
 Alfred Muller Armack admitea un oarece amestec al statului, dar
sublinia că orice intrevenție trebuie să respecte mecanismul
stabilirii libere a prețurilor pieței iar proporțiile redistribuirii
venitului nu trebuie să frâneze creșterea productivității muncii.
Economia socială de piață

 Redusă la două pricipii fundamentale:

- politica globală de creare a condițiilor instituționale și


monetare necesare manifestării inițiativei private și a pieței
libere primează asupra intervenției specifice a statului

- dezvoltarea primează asupra redistribuirii


Economia socială de piață
 Care era dimensiunea “socială”?
 Eucken considera că economia de piață este prin natura sa o
economie socială, împiedicând apariția monopolurilor.
 O economie este cu atât mai “socială” cu cât este mai liberă.
 La origine, conceptul nu favoriza un stat protector și activ
implicat în economie.
 “Nu se poate împăca o economie de piață cu o concepție
care exclude aproape complet inițiativa individuală din sfera
protejării propriei persoane în fața unor situații nefericite,
mai ales în situația în care omul este capabil și dispus să își
poarte singur de grijă.”
 La început, economia socială de piață s-a identificat cu
capitalismul liberal, de piață, implicând în plus un stat menit
să vegheze asupra eficienței economiei, atenuând unele
efecte secundare.
 Contextul percepției declinului capitalismului, care “nu a
confirmat”. Moda etatismului.
 Tertipul conceptual, manipularea.
 Sursa de confuzie ideologică.
Miracolul economic german
 1949-1962 , liberalizare economiei, deschiderea față de exterior,
poveri sociale relativ mici,politici bugetare și monetare riguroase,
sindicate raționale, ritm de creștere salarial sub ritmul de creștere
a productivității, profituri ale întreprinderilor mari, creare masivă
de locuri de muncă.
 1950-1960, media anuală a creșterii PIB a fost de 8%!!, inflație
sub 2%, somaj de 2,2%.
 Temeri adeverite: dynamiche Rente – corelarea pensiilor cu
creșterea salariilor reale, ceea ce a dus la destabilizarea sistemului
de pensii.
piața locuințelor a fost insuficient liberalizată.
Sfârșitul miracolului
 În anii ‘60, ritmul anual al creșterii PIB – 4,8%, în anii ‘70, ritmul anual al
creșterii PIB – 2,8%
 Consumarea treptată a avantajului rămânerii în urmă.
 Rolul de frână economică a ținerii în sub control a inflației.
 Devierea de la principiile liberale, politica keynesistă de reglare a cererii
agregate.
 Ponderea cheltuielilor sociale a crescut de la 31,3% din PIB (1950) la 50% în
1982. distribuirea veniturilor pe căi politice.
 Creșterea subvențiilor pentru agricultură de la 1,8% în 1960 la 4% în 1980.
 Între 1973 și 1983, Germania de Vest pierde 800 000 de locuri de muncă (în
SUA se crează 18 mil. și în Japonia5 mil. !)
 Deficite bugetare
 Se încalcă principiile primatului politicii globale asupra intervenției specifice și
primatul dezvoltării asupra redistribuirii.
 Germania – protopit al eurosclerozei (Horst Siebert)
Șocul reunificării
 Transferul “economiei sociale de piață” către Germania de Est –
creșterea uriașă a cheltuielilor sociale.
 Sistem nepotrivit pentru o țară cu un imens handicap de
recuperat.
 1990-1993, 2,5 milioane de cereri de restituire a
proprietăților/despăgubire. Acestea sunt considerate responsabile
pentru blocxarea unor investiții de 2 miliarde de mărci!!
 Creșteri vertiginoase a costurilor muncii ca urmare a convertirii
mărcilor la un raport de 1:1 și a exploziei salariilor.
 Imposibilitatea inflației prin politica Bundesbank – necesitatea
transferurilor masive de fonduri – 180 miliarde mărci anual!
Șocul reunificării
 Creșterea impozitelor și a deficitului bugetar.
 Datorii interne și externe serioase, dublarea datoriei publice între 1990
și 1994.
 Salarii mari+contribuții sociale exagerat de ridicate+ criza din sistemul
de pensii+ rigiditatea pieței muncii = viciile economiei
“hipersocializate” și “hiperreglementate”.
 Avertismentul lui Erhardt: “Fiecare individ va ajunge să stea cu mâna în
buzunarul celuilalt.”
 Germania - țara cu cea mai lentă creștere a productivității industriale
între 1980 și 1993 dintre cele șapte țări dezvoltate ale Occidentului.
 Socialbetrung – ajutoare sociale necuvenite
 Creșterea toleranței față de eschivarea de la plata impozitelor odată cu
mărirea acestora.
Capitalismul stakeholders

 Credința puternică potrivit căreia, într-o lume ideală, toate


interesele ar trebui implicate în procesul de luare a deciziei.
 Performanța unei companiei rezultă din analiza mai multor
parametri pe lângă evoluția cursului acțiunilor.
 Principiul codeterminării, firma- “instituție socială”?
 Stakeholders – orice grup (sau individ) ce poate influența sau
este afectat de îndeplinirea obiectivelor firmei
Capitalismul stakeholders
Industrii naționalizate în Marea
Britanie, 1981 (Kennett, 2001 )
 Electricity industry  British Shipbuilders
 British Telecom  National Bus Company
 British Gas  Briotish Airport Authority
 National Coal Board  Civil Aviation Authority
 British Steel  Scottish Transport Group
 British Rail  British Waterways Board
 Post Office
 British Airways
 Rolls-Royce
Statul welfare
 Statul welfare
În 1979, cheltuielile de tip welfare însumau 23% din PIB. În
1995 ajung la 25%.
 Reforma fiscală
Impozitul pe venit – 1979-1997, lower rate 25%, basic rate
33% -24% și top rate 83%-40%.
 1. Mutare semnificativă a structurii industriale, de la
producție de bunuri către servicii.
In 1948, industria britanică însuma 41% din economie, în 2013 ajungând
la 14%. Serviciile au crescut de la 46% la 79%, în timp ce agricultura a
ajuns de la o pondere de 6% la 1%.
 2. Industria britanică a cunoscut cel mai mare declin din G7 (În
Germania industria are 22% din PIB, în timp ce în Japonia are 19%)
 3. Sectorul financiar a cunoscut o creștere semnificativă între
2006 și 2009 (10% din PIB)
 4. Serviciile financiare sunt componente cheie ale exporturilor
(cea mai mare pondere din G7, 13%)
 5. Cele mai reduce cheltuieli pentru investiții din G7 (15% din
PIB, față de 25% în Franța)
 6. Cea mai semnificativă reducere a consumului gospodăriilor
în 2008-09 (5,7%)