Cinci pieţe cu care se confruntă un candidat

în campaniile politice: (a) votanţii, (b)

grupurile de interese, activiştii sociali,
clientela politică, (c) organizaţiile de partid,
(d) donatorii şi (e) mass-media

P5
 Marketing comercial – Marketing politic
Marketingul politic s-a constituit prin aplicarea
conceptelor, strategiilor și tehnicilor din marketingul
comercial în viața politică a societăților democratice
Marketingul comercial este știința și arta schimburilor
economice eficiente
Schimburile economice sunt cu atât mai eficiente cu cât
produsele oferite spre vânzare corespund mai bine cererii
Eficiența schimburilor economice este reflectată de gradul
de satisfacție al cumpărătorilor și de nivelul profitului
obținut de vânzători
Deciziile de marketing se fac pe baza “mixului de
marketing“ (4P): produs, plasament, preț și promovare
(Neil Borden)
 Produs
Produsul este combinația de bunuri, servicii sau idei pe
care un vânzător le oferă pieței
Produsul poate fi corporal sau necorporal
Produsul este luat în considerare prin prisma
caracteristicilor, beneficiilor percepute, aspectului și
ambalajului
Produsul satisface nevoi sau dorințe mai mult sau mai
puțin conștientizate
 Plasament
Plasamentul (sau distribuția) vizează acele activități
ale vânzătorului care fac disponibil produsul pentru
piață în cantitatea, sortimentele, momentele și locurile
dorite
Plasamentul include activități de depozitare,
transport și control al stocurilor
 Preț
În sens restrâns, prețul reprezintă suma sau cantitatea de
bani pe care cumpărătorul o plătește vânzătorului în
schimbul produsului
În sens larg, prețul include (alături de suma de bani
plătită) și costurile nonmonetare asociate procurării
produsului (efort fizic, timp irosit, energie psihică disipată,
tensiune interioară, stări dilematice, incertitudini, regrete,
frustrări etc.)
Cei mai mulți cumpărători sunt sensibili la variațiile
prețului monetar și trec cu vederea costurile nonmonetare
adiacente
Specialiștii în marketing trebuie să evidențieze caracterul
competitiv al prețurilor. Altfel spus, ei trebuie să-i ofere
cumpărătorului cel mai bun raport calitate-preț
 Promovare

Promovarea include toate activitățile care evidențiază

și comunică meritele produsului
Prin intermediul promovării, vânzătorul încearcă să-l
convingă pe cumpărător să achiziționeze produsul
Promovarea se realizează cu ajutorul personalului
comercial, relațiilor publice, publicității etc.
 Corespondențe între marketingul comercial și
marketingul politic (Sidney Kraus)

Marketing comercial Marketing politic

companii partide politice
produse (bunuri sau servicii) candidați, teme de interes public,
politici publice
piață, consumatori electorat, votanți
cererea de produs nivelul participării la vot
bani voturi
cota de piață procentajul voturilor obținute
profit câștigarea alegerilor
concurență partide politice concurente
 Diferențe între marketingul comercial și
marketingul politic
Companiile utilizează resurse private și internalizează costurile alegerilor legate
de orientarea producției. Partidele politice utilizează resurse publice, iar costurile
alegerilor greșite sunt în mare măsură externalizate
Dacă are bani, consumatorul își poate achiziționa produsul dorit indiferent de
preferințele de consum ale semenilor lui. Votul unui cetățean are valoare numai
dacă un număr suficient de alegători a avut aceeași opțiune electorală
În sfera comercială sunt satisfăcute toate cererile, indiferent de mărimea pieței. În
sfera politică, dorințele grupurilor (ultra-) minoritare sunt neglijate
Cererile din sfera comercială nu se exclud reciproc și, de aceea, pot fi satisfăcute
concomitent. Competiția politică se centrează deseori pe interese incompatibile.
Satisfacerea unor interese de grup conduce la excluderea altor interese colective
Raționalitatea la nivel individual îi garantează consumatorului eficiența schimbului
economic. Raționalitatea unui alegător individual nu influențează deloc rezultatele
generale ale votului. Consumatorul cumpără întotdeauna ce-și dorește. Alegătorul
se alege deseori cu altceva decât a votat
Consumatorul cumpără întotdeauna ceea ce-și dorește. Alegătorul face deseori
alegeri negative votând un candidat doar pentru a împiedica victoria altui candidat
Chiar dacă se pliază la interesele electoratului, politicianul trebuie să aibă
autoritate asupra electoratului. Vânzătorul nu are nevoie să-i fie recunoscut
leadership-ul de către consumatori
3 strategii fundamentale de marketing politic
Specialiștii în marketing politic încearcă să promoveze cât
mai bine un produs politic preexistent. Caracteristicile
produsului sunt influențate în foarte mică măsură de
dorințele electoratului
Specialiștii în marketing politic creează și promovează un
produs politic în funcție de cererile electoratului.
Caracteristicile produsului sunt determinate în foarte mare
măsură de dorințele electoratului
Specialiștii în marketing politic încearcă să edifice o
interacțiune mutual avantajoasă și pe termen lung cu
electoratul pe baza principiului co-evoluției simbiotice.
Produsul politic are o natură emergentă fiind creat în egală
măsură de clasa politică și electorat
 O piață, sau mai multe piețe?
Într-o democrație liberală, câștigarea și administrarea
puterii depind de rezultatele alegerilor. De aceea, votanții
(sau alegătorii) constituie cea mai importantă și curtată
piață în marketingul politic
Rezultatele electorale recente demonstrează nevoia de a
lua în considerare și alte piețe politice:
– grupurile de interese, activiştii sociali, clientela politică
– organizaţiile de partid
– donatorii
– mass-media